C. proc. civ., art. 111
Reclamanta SC D.I.C. SA şi pârâta A.D.S. au închciat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 18 din 12 martie 2002, prin carc reclamanta, în calitatc de cumpărător, avea obligaţia (în conformitate cu art. 9.4 din contract) ca, în termen de 30 de zile lucrătoare de la înregistrarea sa ca acţionar al SC D.A. SA. să majoreze capitalul social al acestei societăţi cu valoarea investiţiilor deja realizate şi dovedite cu ocazia ofertei finale, ferme şi definitive şi să înregistreze această majorare în Registrul comerţului. Dacă în 30 de zile de la semnarea contractului de vânzare-cumpărarc cumpărătoarea reclamantă nu făcea dovada acestei înregistrări, SC D.I.C. SA trebuia să prezinte o scrisoare de garanţie bancară pentru suma de 239.829.5 dolari SUA reprezentând investiţia neacoperită de valoarea de adjudecare a pachetului de acţiuni cumpărate. întrucât cumpărătoarea reclamantă nu a produs acestc dovezi în termenele stipulate în contract, pârâta a informat SC
D.I.C. SA, prin adresele nr. 34916 din 12 mai 2005 şi nr. 94943 din 16 octombrie 2003, că nu poate lua în considerare suma de 1.254.460 RON reprezentând majorare de capital efectuată prin aport propriu, exclusiv în numerar, ca îndeplinire a obligaţiei de investiţii prevăzute de contract pentru anul I investiţional. fapt confirmat şi de expertiza contabilă administrată în cauză, după cum utilajele achiziţionate în sistem de leasing nu pot fi considerate că aparţin reclamantei şi deci nu au valoarea unui aport în natură. Prin aceeaşi adresă, pârâta a menţionat că. existând dovezi ale direcţionării parţiale a sumei de 971.929,12 RON cătrc obiective invcstiţionalc, poate considera că pentru anul II investiţional cumpărătorul (societate reclamantă) a realizat o investiţie de 291.424 dolari SUA (faţă de 591.090.1 dolari SUA datorat). în consecinţă, la data intrării în faliment a SC D.A. SA (societate privatizată în care SC D.I.C. SA deţinea 100% pachetul de acţiuni dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni sus-menţionat). pârâta a constatat că SC D.I.C. SA îi datorează suma de 418.060,56 dolari SUA. pentru carc. de altfel, s-a şi înscris la masa credală.
Tribunalul arbitral a reţinut că între SC A.T.A. SA (preluată în totalitate prin contractul de vânzare-cumpărarc de acţiuni nr. 18 din 12 martie 2002 de cătrc reclamantă) şi pârâta A.D.S. a fost închciat, la 12 iulie 2002, contractul de concesiune nr. 18 privind suprafaţă de teren agricol de 1599,37 ha în judeţul T., în perimetrul localităţilor desemnate în contract, pentru carc s-a stabilit o redevenţă de 557 kg grâu STAS 813/68/ha anual. întrucât, concesionarul reclamant nu şi-a onorat obligaţia de plată a redevenţei în termen de 30 de zile de la scadenţă, concedentul (A.D.S.) a aplicat art. 5.13 din contractul de concesiune (carc prevedea următorul pact comisoriu: „neplata redevenţei în termen de 30 de zile de la scadenţă permite conccdcntului să procedeze în mod unilateral la rezilierea de plin drept a contractului de concesiune”) şi, în consecinţă, reclamanta a fost somată în baza art. I alin. (2) din O.U.G nr. 64/2005 şi Capitolul VIII, IX şi X din O.U.G nr. 51/1998, să achite în termen de 5 zile lucrătoare „creanţa scadentă de 888.683,27 dolari SUA reprezentând penalităţi de 50% pe an pentru volumul investiţional angajat şi nerealizat conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 18 din 12 martie 2002”. Faţă de această împrejurare, reclamanta a susţinut că neplata redevenţei nu îi poate fi imputabilă, deoarece, în realitate, a primit în concesiune doar 1152 ha din cele 4252 ha stipulate în caietul de sarcini. în plus, terenul efectiv luat în posesie avea o bonitate mai scăzută decât era prevăzut în contract, dar că A.D.S. nu a ţinut cont de aceste elemente şi nu a răspuns la cererea reclamantei de recalculare a redevenţei conform
studiului OSPA. ci. dimpotrivă, a reziliat contractul de concesiune, aplicând pactul comisoriu prevăzut de art. 5.13 din contract.
Reţinând că obiectul prezentului litigiu îl formează constatarea unei situaţii de fapt -„îndeplinirea în totalitate şi conform a obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 18 din 12 martie 2002 şi contractul de concesiune nr. 18 din 12 iulie 2002, încheiate cu pârâta” -, împrejurare ce execde dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., care are în vedere doar constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, Tribunalul arbitral a dispus respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Sentinţa arbitrală nr. 24 din 12 februarie 2008
