ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1523
Ședința publică din data de 15 august 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
– –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1244 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în P,-,.4A,.46, demisol, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare personal, lipsind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin încheierea din camera de consiliu din data de 6.09.2008 a fost respinsă cererea de preschimbare a termenului de judecată, cerere formulată de intimata-contestatoare la data de 4.07.2008, fila 19 dosar recurs.
Intimata-contestatoare având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-contestatoare având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, susținând în esență că decizia de sancționare contestată a fost emisă la punctul de lucru al societății din str.- – la care a lucrat mai demult; că în precedent a mai purtat un litigiu cu angajatorul urmare desfacerii contractului său de muncă, pe care însă l-a câștigat, instanța dispunând reintegrarea sa pe postul deținut anterior și că decizia de sancționare contestată în cauza de față a fost determinată de faptul că a solicitat acordarea concediului de odihnă pentru a-și pregăti examenul de licență.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.25945/3RLM/2007 pe rolul Tribunalului București, contestatoarea a formulat, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SRL, contestație împotriva deciziei nr. 463/30.05.2007 emisă de intimată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei contestate, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia sus menționată s-a dispus reducerea cu 50% a primei de eficiență lunară corespunzătoare lunii mai 2007, în conformitate cu Hotărârea nr.107/01.07.2006 a intimatei, iar decizia contestată este nelegală și netemeinică, nerespectându-se disp. art.268 alin.1 și 2 din Codul Muncii, nespecificându-se în cuprinsul deciziei motivul legal și bine întemeiat, care a stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare, arătându-se totodată că un angajat al societății nu poate fi sancționat cu reducerea primei de eficiență lunară, pentru funcția pe care o deține.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată arătând că prevederile legale invocate de către contestatoare, respectiv art.268 din Codul Muncii, nu sunt aplicabile dispoziției atacate, contestatoarea nefiind sancționată în temeiul dispozițiilor privitoare la răspunderea disciplinară.
S-a mai susținut că prin Hotărârea nr.107/01.07.2006 angajatorul a modificat modalitatea de premiere a angajaților nemaiacordând trei bonusuri anuale fixe, ci prime calculate în funcție de realizările profesionale ale fiecărui angajat în parte, prima respectivă acordându-se distinct de salariul de bază, astfel încât angajatorul nu avea obligația de a respecta prevederile art.268 lit. d,e,f din Codul Muncii, la care s-a făcut trimitere.
De asemenea, s-a arătat că prin Decizia nr. 463/30.05.2007 nu s-a dispus reducererea salariului de bază al contestatoarei, ci doar reducerea primei de eficiență lunară corespunzătoare lunii mai, măsura fiind luată cu scopul de a atrage atenția contestatoarei asupra comportamentului acesteia față de clienții societății.
A mai arătat intimata că este neîntemeiată susținerea contestatoarei conform căreia a fost sancționată corespunzător funției de șef stație și nu de vânzător și nu rezultă nici din decizia contestată că s-ar fi avut în vedere condițiile de calcul ale primei corespunzătoare unui șef de stație și nu unui vânzător, contestatorea recunoscând chiar acuzațiile ce i-au fost aduse, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare disciplinară din data de 16.05.2007.
Prin sentința civilă nr.1335/19.10.2007 Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând că reclamanta are domiciliul în municipiul P, astfel încât, în raport de disp.art.284 din Codul Muncii și art. 2 punctul 1, litera c din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova, reprezentând instanța în a cărei circumscripție reclamanta își are domiciliul.
Pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-, iar pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1244/15.04.2008 instanța a admis acțiunea și a anulat decizia nr.463/2007 înlăturând măsura dispusă prin această decizie de către intimată, respingând cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.463/30.05.2007 emisă de intimată s-a dispus reducerea cu 50% a primei de eficiență lunară corespunzătoare lunii mai, acordată în baza Hotărârii nr. 107/2006 în favoarea contestatoarei, motivându-se că s-a luat această măsură ținându-se seamă de hotărârea respectivă și de abaterile descrise în nota de serviciu nr. 5198/2007, pentru bunul mers al societății.
S-a mai reținut că s-a invocat de către intimată faptul că în timpul serviciului, în perioada 10.04.2007-30.04.2007, contestatoarea a săvârșit abateri constând în servirea în timpul programului de lucru a mesei, în fața clienților, însă nu există nicio dovadă la dosar care să ateste posibilitatea salariaților intimatei de a servi masa în timpul turelor, în anumite intervale de timp denumite pauze de masă și în ce constau acestea, contestatoarea nesăvârșind nicio abatere disciplinară conform dispozițiilor Codului Muncii.
A mai arătat prima instanță că decizia nr.463/2007 a fost emisă în vederea sancționării contestatoarei și în urma constatării pretinselor abateri prin întocmirea notei de serviciu 5198/2007, iar contestatoarea nu a recunoscut săvârșirea abaterilor, ci s-a apărat invocând nerespectarea de către intimată a dispozițiilor din Codul Muncii, care prevăd obligația acesteia de a stabili un program clar care să permită salariaților să servească masa.
Așa fiind, având în vedere disp.art.263 și urm.din Codul Muncii, instanța a admis contestația în sensul celor sus arătate, respingând cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judcată ca nedovedită, pe motiv că din actele de la dosar rezultă că aceasta nu a suportat asemnea cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata SC ROMÂNIA SRL a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod.pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă contestația, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, se învederează că decizia nr.463/2007 nu este o decizie de sancționare conform art.268 din Codul Muncii, ci un act intern prin care s-a dispus reducerea cu 50% a primei de eficiență pentru luna mai 2007 și nu a salariului, această măsură fiind luată pentru aod etermina pe intimata contestatoare să respecte atribuțiile acesteia prevăzute în fișa postului depusă la dosar.
Susține recurenta că având în vedere specificiul funcției de vânzător, pauza de masă a fost stabilită între un interval orar de trei ore, între orele 12,00 și 15,00 pentru de zi și 24,00 și 03,00 pentru de noapte, urmând ca angajații societății să beneficieze de această pauză prin coroborare cu atribuțiile din fișa postului, iar intimata avea posibilitatea să ia masa în intervalul orar respectiv, în perioadele în care nu existau clienți la casa de marcat, contestatoarea având obligația, conform fișei postului, de a avea permanent o comportare civilizată, demnă, în relațiile cu consumatorii, fapta descrisă fiind repetată și recunoscută de către intimată pe motiv că nu are timp să ia masa, care nu este întemeiat.
Se arată în continuare de către recurentă că potrivit hotărârii.nr.107/2006 angajatorul a modificat modalitatea de premiere a angajaților, nemaiacordând trei bonusuri anuale fixe, ci prime, calculate în funcție de realizările personale ale fiecărui angajat, iar în anexele hotărârii s-a stabilit modalitatea de calcul a cuantumului primei pentru fiecare angajat, această primă fiind acordată distinct de salariul de bază, pe când dispozițiile art.264 din Codul Muncii fac referire doar la salariul de bază.
Se mai arată că în mod cu totul nejustificat instanța a anulat decizia, administrând probe care nu erau concludente, solicitând recurentei să depună pontajul din data de 19.10.2007 rectificat, deși nu are nicio legătură cu motivele pentru care s-a dispus reducerea primei de eficiență și respectiv, să depună acte din care să rezulte că intimata are funcția de șef de stație și nu de vânzător deși din înscrisurile depuse de către recurentă și de către intimata contestatoare nu rezultă că aceasta ar fi deținut o asemenea funcție.
De asemenea, prima instanță a făcut referire și la un alt dosar, care nu are nicio legătură cu obiectul prezentei cauze, iar hotărârea nr. 107/1.07.2006 a fost greșit interpretată, dispozițiile acestei hotărâri aplicându-se tuturor salariaților, așa cum rezultă din art.1 al hotărârii, intimata nereferindu-se la reducererea salariului de bază, aceasta fiind nemulțumită că nu a fost premiată, ca și colegii săi.
Reducerea primei de eficiență, arată recurenta, a fost dispusă cu scopul de a atrage atenția angajatei asupra comportamentului acesteia față de clienți, decizia contestată putând fi asimilată unui avertisment scris, iar în luna următoare, în care nu s-a mai înregistrat un asemenea comportament, aceasta a beneficiat din nou de primă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, menținându-se decizia nr. 463/2007, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Intimata contestatoare a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.463/30.05.2007 emisă de recurenta intimată s-a dispus reducerea cu 50 % a primei de eficiență lunară corespunzătoare lunii mai, acordată de societate în conformitate cu dispozițiile hotărârii nr. 107/01.07.2006 a administratorului unic, contestatoarei.
Decizia respectivă a fost luată, așa cum rezultă din conținutul acesteia, având în vedere dispozițiile Hotărârii nr. 107/01.07.2006 a administratorului unic al SC ROMÂNIA SRL, cu privire la sistemul de premiere a angajaților societății, care își desfășoară activitatea în cadrul agențiilor comerciale ale acesteia, precum și abaterile formulate în nota de serviciu 5198/21.05.2007, pentru bunul mers al societății.
În nota de serviciu nr. 5198/21.05.2007 s-a arătat că în urma verificării activității la AC – -, de către directorul zonal, în perioada 10.04.2007-30.04.2007, s-a constatat că vânzătoarea, în repetate rânduri, servea masa în fața clienților, motiv pentru care, pentru cele constatate, s-a efectuat cercetarea disciplinară a acesteia, iar în urma cercetării s-a propus sancționarea disciplinară a contestatoarei cu diminuarea salariului cu 5% pe o perioadă de o lună.
Intimata contestatoare a fost convocată, de altfel, la efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru data de 16.05.2007, întocmindu-se la această dată un proces verbal de către comisia de cercetare disciplinară, în care au fost consemnate și răspunsurile date de către intimată la cercetarea disciplinară, precum și un referat, de către directorul zonal al Sucursalei
Având în vedere măsura dispusă de recurentă prin decizia nr. 463/30.05.2007, considerațiile care au stat la baza luării acestei măsuri, consemnate în conținutul deciziei și întreaga procedură urmată de recurentă, mai sus arătată, rezultă că s-a urmărit de către recurentă sancționarea disciplinară a intimatei contestatoare, așa cum corect a concluzionat și prima instanță, însă sancțiunea aplicată nu putea fi decât una din cele prevăzute de dispozițiile art.264 alin 1 din Codul Muncii, în care se enumeră sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară.
Însăși recurenta a susținut, de altfel, în finalul motivelor de recurs, că decizia contestată poate fi asimilată unui avertisment scris, ceea ce înseamnă că s-a urmărit, în realitate, sancționarea disciplinară a intimatei.
Pe de altă parte, art.263 alin.2 din Codul Muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, iar din probele administrate la prima instanță, corect interpretate de aceasta, nu se poate conchide că intimata contestatoare ar fi comis o abatere disciplinară.
Deși recurenta a depus la dosarul cauzei, în recurs, un extras din Regulamentul intern al societății, în copie, cuprinzând și anumite dispoziții referitoare la timpul de muncă, nu s-a făcut dovada înștiințării salariatei cu privire la acest regulament și, contrar susținerilor recurentei, intimata contestatoare nu a recunoscut săvârșirea vreunei abateri disciplinare nerezultând din răspunsurile la cercetarea disciplinară, consemnate în procesul verbal întocmit la data de 16.05.2007, această recunoaștere, așa cum a reținut și prima instanță.
În plus, în anexa nr. 1 Hotărârii nr.107/01.07.2006 invocată de recurentă, au fost menționate criteriile în raport de care se acordă prima de eficiență lunară, care sunt legate în mod strict de eficiența stației și nu se prevăd alte criterii pe baza cărora se acordă această primă, criterii care să justifice măsura luată de recurentă.
Împrejurarea că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate că printr-o hotărâre judecătorească anterioară, ce a fost indicată, s-a admis contestația formulată de împotriva deciziei nr. 567/2005 emisă de recurenta intimată, decizie care a fost anulată, cu consecințele ce decurg din aceasta -situație ce corespunde realității, fără ca aceasta să aibă legătură însă cu decizia contestată în prezenta cauză, nu poate afecta legalitatea și temenicia sentinței atacate, câtă vreme nu acesta a fost considerentul pentru care prima instanță a admis contestația formulată împotriva deciziei nr. 463/30.05.2007 emisă de recurentă, ci altele au fost argumentele de fapt și de drept care au justificat anularea acestei decizii.
De asemenea, nu s-a reținut în considerentele sentinței că intimata contestatoare ar fi avut funcția de șef de stație, ci de operator stație distribuție carburanți, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1244 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în P,-,.4A,.46, demisol, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
– – — – – –
Grefier,
Red./SV
3 ex
1.09.2008
8409/105.2007
–
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
