Conflict de muncă. Decizia 1742/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE & SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA nr. 1742

Ședința publică de la 19 septembrie 2008

JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

– – –

– – –

Grefieri –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul G, domiciliat în Târgoviște, Bd. – 4,.1,.2, județ D, împotriva sentinței civile nr. 971 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC TRANSPORTURI AUTO SA Târgoviște,-, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă reprezentată de , lipsind recurentul-pârât.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței primei instanțe, susținând în esență că prin motivele de recurs pârâtul face vorbire de niște înscrisuri despre care susține că nu s-a aflat în posesia lor la instanța de fond, înscrisuri care însă nu sunt depuse nici în recurs.

Curtea

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta SC TRANSPORTURI AUTO SA, a chemat în judecată pe pârâtul G pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la restituirea sumei de 5535 lei încasată de la societate și nerestituită.

Motivând cererea a arătat că pârâtul, în calitate de angajat al societății în funcție de consilier juridic a primit la data de 17.07.2006 suma de 2035 lei pentru achiziționarea de combustibil pentru care nu a prezentat acte justificative iar la data de 25.01.2007 a primit suma de 6730 lei reprezentând val. taxei de participare la o licitație în vederea recuperării unor creanțe de la un debitor din Târgul S, în dosarul de nr.136/2006, însă ca urmare a faptului că licitația nu a mai avut loc pârâtul a restituit doar suma de 3230 lei restul de 3500 lei reținându-l cu titlul de comision ce i s-ar fi cuvenit în urma unor intermedieri făcute în nume propriu cu o firmă aflată în relații comerciale cu SC TRANSPORTURI AUTO SA.

A mai arătat că ulterior nu s-a mai prezentat la serviciu motiv pentru care i-a încetat disciplinar contractul individual de muncă și a refuzat restituirea sumelor de bani încasate de la societate și nejustificate.

În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile 272 alin.1 din Codul muncii.

S-au atașat cererii de chemare în judecată copii de pe următoarele acte: contractul individual de muncă al pârâtului, decontul din 17.07.2006, dispoziția de plată din 26.01.2007, corespondența purtată cu pârâtul.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că decontul din 17.07.2006 este verificat și aprobat de contabilul șef al societății, înscrisul purtând viza acestuia și atestând că i-a fost restituită suma de 1,5 lei cheltuită în plus peste suma primită, că decontul aprobat de cel îndrept are valoare juridică de chitanță și liberează pe autorul acestuia de obligația de justificare a sumelor, că în ce privește suma de 3500 lei a arătat că deoarece societatea rămăsese fără capital rulant, în luna iunie 2006 achitat din banii personali o factură de motorină în sumă de 2850 lei, cumpărată de la SC TRANSPORT SRL, că pentru o intermediere pe care o făcuse în interesul pârâtei aceasta i-a promis un comision de 1200 lei pe care nu i l-a plătit iar pentru suma de 2850 lei nu i-a fost eliberată chitanță, această împrejurare fiind determinată de relațiile de prietenie dintre patronul firmei reclamante și patronul SC PETROL TRANSPORT SRL.

A precizat că la 26.01.2007 a reținut din suma încredințată de reclamantă 3500 lei pe care îi plătise din bani proprii în interesul acesteia semnând și dispoziția de plată din aceeași dată, că administratorul societății reclamante știa că plătise cu bani personali o obligație a societății, având în acest sens și confirmarea verbală a patronului SC PETROL TRANSPORT SRL însă în momentul în care a reținut suma l-a concediat și l-a acționat în justiție.

S-a dispus de către instanță din oficiu efectuarea unei expertize care să stabilească dacă pârâtul datorează reclamantei vreo sumă de bani și s-a încuviințat la cererea pârâtului proba testimonială dispunându-se citarea martorului.

Expertiza efectuată de expert a stabilit că sumele pretinse de reclamantă au fost ridicate de pârât, că acesta ar datora suma de 5535 lei, că pe documentul “decont” din 17.07.2006 nu există viza de control preventiv sau ulterior a contabilului șef pentru ca acest document să fie considerat aprobat și pentru a justifica sumele ridicate.

De asemenea a mai arătat că pe documentul din 17.07.2006 există semnătura contabilei șefe că pe documentul menționat nu există viza de control preventiv sau ulterior al contabilului șef, că nu este trecut numărul și data documentelor care au stat la baza justificării sumelor înscrise în acesta și în consecință pârâtul nu a justificat cu documente legale suma de 2035 lei.

A precizat că nici suma de 3500 lei din data de 25.01.2007 nu a fost justificată pentru a fi scăzută din contul 542 urmând ca pârâtul să restituie suma de 5535 lei societății reclamante.

S-a dispus de către instanță citarea martorului și ulterior aducerea acestuia cu mandat de aducere însă din procesele verbale întocmite de Postul de Poliție rezultă că martorul este internat în Spitalul de Urgență sca, că urma să se externeze la începutul lunii mai 2008 însă deși mandatul de aducere a fost repetat martorul nu s-a prezentat.

Instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 188 alin.3 din Codul d e procedură civilă care stabilesc că instanța poate păși la judecată dacă după mandatul de aducere, martorul nu se înfățișează.

Prin sentința civilă nr.971 din 03.06.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta SC Transporturi Auto SA, în contradictoriu cu pârâtulG,a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5535 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei și la 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Pârâtul a avut calitatea de angajat al societății în funcția de consilier juridic iar la data de 17.07.2006 a ridicat de la societate suma de 2035 lei în vederea achiziționării de combustibil, sumă pe care nu a justificat-o cu documente legale respectiv chitanță.

Așa cum se arată în cuprinsul raportului de expertiză în decontul din data de 17.07.2006 întocmit de pârât se face referire la o factură de motorină și nu la o chitanță care să ateste plata facturii privind achiziționarea de motorină.

După cum se știe factura reprezintă numai obligația de plată către furnizor iar chitanța este documentul justificativ de plată al unei facturi.

Suma de 3500 lei a fost ridicată de pârât la 26.01.2007 cu dispoziție de casierie și aceasta nu figurează în ca fiind justificată și scăzută.

Această împrejurare rezultă din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, din concluziile raportului de expertiză precum și din recunoașterea pârâtului în întâmpinare unde arată că nu poate justifica această sumă cu înscrisuri ci doar cu martori.

Deși s-au depus diligențe în ce privește audierea martorului acesta nu s-a prezentat în instanță nici după emiterea a trei mandate de aducere, astfel că nu s-a putut confirma susținerea pârâtului din întâmpinare referitoare la achitarea din bani personali a unei obligații a societății către SC PETROL TRANSPORT SRL.

Așa fiind tribunalul a constatat îndeplinite prevederile art.272 alin.1 din Codul muncii care stabilește obligația salariatului de a restitui angajatorului sumele încasate de la societate și nedatorate de acesta, si văzând si disp.art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentința a declarat recurs pârâtul G criticând-o pentru netemeinicie.

A susținut recurentul-pârât că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 5535 lei,sumă pe care a folosit-o în interesul intimatei-reclamante,dovadă în acest sens făcând înscrisurile atașate cererii de recurs.

În consecință,a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ.constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prima instanță a efectuat o corectă apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză,din înscrisurile depuse la dosar și din concluziile raportului de expertiză reieșind că recurentul-pârât a avut calitatea de angajat al societății-intimate în funcția de consilier juridic, la data de 17.07.2006 ridicând de la societate suma de 2035 lei în vederea achiziționării de combustibil, sumă pe care nu a justificat-o cu documente legale,respectiv chitanță,factura depusă dovedind numai obligația de plată către furnizor,doar chitanța fiind documentul justificativ de plată al acesteia.

De asemenea,în mod just,prima instanță a reținut că recurentul-pârât nu a justificat suma de 3500 lei ce a fost ridicată de acesta la 26.01.2007 cu dispoziție de casierie,aceasta rezultând din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, din concluziile raportului de expertiză precum și din declarația pârâtului din întâmpinare în sensul că nu poate justifica această sumă cu înscrisuri ci doar cu martori.

În raport de cele susmenționate,de faptul că recurentul-pârât nu a depus înscrisuri noi care să dovedească o altă situație de fapt,deși în cererea de recurs a făcut referire la acestea,Curtea,apreciind ca temeinică și legală sentința nr.971/03.06.2008 a Tribunalului Dâmbovița,în baza art. 312 proc. civ.va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulG,cu domiciliul în Târgoviște, -4,.2,.1, județul D, împotriva sentinței civile nr.971 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC Transporturi Auto SA, cu sediul în Târgoviște,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2008.

Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

– – – – —

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.2 ex./17.10.2008

/

.fond nr- Trib.

Jud.fond

G