Judecătoria MIZIL Sentinţă penală nr. 288 din data de 16.11.2016
Prin rechizitoriul numărul ………. din data de 28.11.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 1 lit. a și c C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art.75 lit.c și art.33 lit.a C.pen., constând în aceea că în noaptea de 16.01.2007, în jurul orei 04,00, inculpatul C.N. împreună cu minorul C.M., a pătruns în locuința părții vătămate N.E., în vârstă de 81 de ani din Mizil, de unde prin exercitarea de violențe a sustras bunuri și suma de 500 lei, după care a constrâns-o pe victimă la raporturi sexuale normale și anale.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că, în ziua de 16.01.2007, în jurul orei 8,30, martorul N.N. a sesizat organele de poliție că în noaptea de 15/16.01.2007, autori necunoscuți au pătruns în locuința mamei sale N.E., din Mizil, , jud.Prahova, de unde prin violente exercitate asupra acesteia, au sustras suma de 500 lei(RON), precum si alte bunuri.
Victima N.E., în vârsta de 81 ani, a declarat că in dimineața zilei de 16.01.2007, în jurul orelor 4,00, în timp ce dormea a fost trezită de zgomote ce veneau dintr-o camera alăturată, iar in momentul in care a mers să vadă ce se întâmplă, a fost lovită cu pumnul în fata de un bărbat și că acel bărbat care mai era însoțit de alte persoane, a ținut-o mai multe minute cu fața in jos, cerându-i să-i spună “unde sunt banii”. De asemenea, victima a mai precizat că același bărbat a constrâns-o la relații sexuale normale si anale în mod repetat.
S-a mai reținut în rechizitoriu că raportul medico-legal preliminar a stabilit că victima prezintă leziuni traumatice, atât la nivelul capului, cât si la nivelul organelor genitale, acestea din urmă fiind produse numai în condițiile unui act sexual, necesitând pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.
În rechizitoriu se mai reține că, în declarațiile date, C.M. si R.M.M.au arătat că, in noaptea de 15/16.01.2007, s-au deplasat împreuna cu inculpatul C.N. la domiciliul numitului M.C.C. din Mizil, care a organizat o petrecere, iar în jurul orelor 4,00, pe fondul consumului de alcool, au hotărât ca toți trei să meargă la locuința părții vătămate N.E., pentru a sustrage bunuri. Au pătruns în curte prin escaladarea gardului, apoi in locuința părții vătămate, prin forțarea unei uși, unde au început să caute bani, iar în momentul în care partea vătămată și-a făcut apariția din camera alăturată unde dormea, inculpatul C.N. a lovit-o puternic cu pumnul în față, trântind-o la pământ.
C.M. si R.M.M. au declarat că după ce au luat doua pick-upuri si un plic cu suma de 60 lei s-au deplasat la locuința numitului M.C., lăsându-l pe inculpatul C.M. singur cu victima, iar la 20 de minute de la comiterea faptei, cei doi au revenit la locuința părții vătămate pentru a-l convinge pe inculpatul C.N. să plece. Acesta din urmă a refuzat, susținând că rămâne cu victima pentru a o convinge sa spună unde are banii. După aproximativ 30 minute, inculpatul C.N. a revenit si el la locuința lui M.C.C., unde cu toții au consumat băuturi alcoolice cumpărate cu banii sustrași de la partea vătămata.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv : plângerea si declarația părții vătămate (f.55,56,57,143,144) ; proces-verbal de cercetare la fata locului cu planșa fotografică (f 58-81); referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive (f 12-13); încheiere de luare a măsurii arestării preventive (f.4-5); mandat arestare preventiva inculpat (f. 7); declarații martori (f 132-136, 182, 184-189) ; adresa către Serviciul Medico-Legal (f 146); concluzii preliminare SML Ploiești (f. 147); declarații învinuit (f .175-177,180-181).
Prin încheierea din 10.08.2007 pronunțată în dosarul nr. /259/2007, Judecătoria Mizil a dispus măsura arestării preventive în lipsa inculpatului C.N.
Prin sentința penală nr. ……. pronunțată de Judecătoria Mizil, definitivă prin neapelare, inculpatul C.N. a fost condamnat în lipsă la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin.1 Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p. și tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 1 lit. a și c Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p., art.75 lit.c și art.33 lit.a Vechiul C.pen.
În cauză a fost emis mandatul de a pedepsei închisorii nr………. de către Judecătoria Mizil, iar în vederea executării acestuia, aceeași instanță a emis mandatul de urmărire internațională și mandatul european de arestare din data de 19 mai 2009. Inculpatul C.N. a fost localizat pe teritoriul Spaniei, arestat în baza mandatului european de arestare susmenționat și predat autorităților române la data de 09.07.2014.
Inculpatul a formulat cerere de redeschidere a procesului penal la data de 18 iulie 2014, iar prin sentința penală nr…., pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr……., s-a dispus respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul C.N.
Prin decizia penală nr. …….. pronunțată la data de 03.11.2014, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpatul C.N. împotriva sentinței penale nr……. pronunțată de Judecătoria Mizil. A desființat sentința penală și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Mizil pentru redeschiderea procesului penal, conform art.466 și următoarele Cod procedură penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. …./259/2014*.
Prin încheierea pronunțată la data de 29.04.2015, instanța a dispus admiterea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat C.N., judecat în lipsă în dosarul nr. ../259/2007 al Judecătoriei Mizil, față de care s-a pronunțat sentința penală nr. … a Judecătoriei Mizil, rămasă definitivă prin neapelare.
Totodată, instanța în baza art.469 alin.9 C.proc.pen. raportat la art.202 alin.4 lit.e C.proc.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.N., pe o durată de 30 de zile de la 29.04.2015 la 28.05.2015 inclusiv.
În baza acestei încheieri pe numele inculpatului C.N. a fost emis de către Judecătoria Mizil, Mandatul de arestare preventivă nr…./JUD/29.04.2015.
II. Faza camerei preliminare
În temeiul art.342 C.proc.pen., instanța a procedat la trecerea cauzei în cameră preliminară și comunicarea rechizitoriului către inculpat și a obiectului și drepturilor din cadrul camerei preliminare, cu mențiunea că poate formula în termen de 20 de zile, cereri și excepții în legătură cu legalitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală și legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin încheierea din 22.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența instanței, legalitatea sesizării acesteia cu rechizitoriul nr…… din data de 28.11.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil privind pe inculpatul C.N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de de viol prevăzută de art. 197 alin.1 Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p. și tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 1 lit. a și c Vechiul C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul C.p., art.75 lit.c și art.33 lit.a Vechiul C.pen., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Totodată, la același termen de judecată, în baza art.348 alin.2 C.proc.pen. raportat la art.207 alin.4 C.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul C.N.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
Prin încheierile de ședință nr….., Judecătoria Mizil, în temeiul art.362 alin.2 C.proc.pen. raportat la art.208 C.proc.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive și a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul C.N.
Soluția pronunțată de instanță cu privire la menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului din 29.07.2015 a fost menținută de către instanța de control judiciar prin respingerea contestației formulată de inculpatul C.N. împotriva acestei încheieri.
La primul termen de judecată din data de 15.06.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin.10 C.proc.pen., privind judecata în procedura în cazul recunoașterii învinuirii, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii prevăzută de art.374 alin.4, 375 și 396 alin.10 C.proc.pen.
În cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, audierea martorului … și proba cu expertiza genetică judiciară ADN.
Instanța a încuviințat pentru reprezentantul Parchetului și în vederea respectării dreptului la un proces echitabil și a aflării adevărului, proba cu martorii ……., audiați în cursul urmăririi penale.
Instanța a dispus audierea inculpatului C.N., în ședința publică din data de 29.06.2015, acesta fiind de acord să dea o declarație în cauză, care a fost consemnată și atașată la dosar.
Cu privire la proba constând în audierea martorului numit de inculpat A, propusă de acesta, având în vedere că inculpatul nu a indicat numele complet al martorului și nici în ce localitate din străinătate se află, instanța în temeiul art.383 alin.3 C.proc.pen. a constatat imposibilitatea administrării acestei probe.
Instanța a procedat la audierea martorilor …..
Cu privire la proba constând în audierea martorilor L.T. și H.S., aceasta nu a mai putut fi administrată în cauză, întrucât în cazul martorului L.T., astfel cum rezultă din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere, martorul este plecat în Anglia, iar adresa nu îi este cunoscută, iar în ceea ce privește martorul H.S. audierea nu mai este din punct de vedere obiectiv posibilă, din cauza stării sale de sănătate care face imposibilă deplasarea acesteia la instanță, astfel cum reiese din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, actelor medicale și susținerile soțului acesteia. După ascultarea concluziilor procurorului, avocatului inculpatului, în baza art. 381 alin.7 C.proc.pen., instanța a dispus citirea declarațiilor date de martori în cursul urmăririi penale, astfel încât va ține cont de ele la judecarea cauzei.
În ceea ce privește proba cu expertiza genetică judiciară ADN, încuviințată la cererea inculpatului, aceasta nu mai poate fi administrată în cauză, având în vedere conținutul adresei comunicată de către Serviciul de Medicină Legală Ploiești, conform căreia probele biologice recoltate victimei au fost distruse, cât și adresei înaintată de către Inspectoratul Județean de Poliție Prahova -Poliția Mizil, din care reiese că probele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, de la locuința victimei nu pot fi identificate, necunoscându-se unde se află. În temeiul art. 383 alin.3 C.proc.pen., după ascultarea concluziilor procurorului, avocatului inculpatului, instanța a constatat că administrarea probei cu expertiza genetică judiciară ADN încuviințată în cauză nu mai este posibilă.
La termenul de judecată de la data de 29.06.2015, Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1 Vechiul Cod penal în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin.1 Noul cod penal și din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. b și alin.2/1 lit. a și c Vechiul cod penal, în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 lit. d și f Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit.a și d Noul C.pen., art.41 și art.38 alin.1 Noul C.pen., având în vedere prevederile art.5 Noul C.pen.
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen., instanța a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării formulată de reprezentantul Parchetului.
IV. Situația de fapt reținută de către instanță
Potrivit declarațiilor martorului R.M.M. din timpul urmăririi penale, în seara de 15.01.2007, s-a întâlnit cu C.M. zis V. și C.N. zis D. în orașul Mizil. Aceștia au cumpărat un bax de bere și toți trei au mers la locuința lui M.C.C. unde au consumat alcool până în jurul orei 04.00. La propunerea martorului R.M.M., toți trei au hotărât să meargă să sustragă bani pentru a cumpăra băuturi alcoolice, martorul R.M.M. luând din casa lui M.C.C. un cuțit. Deși inițial martorul R.M.M. a susținut că M.C.C. i-a spus că știe o bătrână în apropiere care deține bani într-o valiză, și chiar i-a arătat cu o noapte înainte locuința acesteia, ulterior a revenit asupra declarației, menționând că au ales la întâmplare locuința victimei N.E..
În continuare, martorul R.M.M. a relatat că împreună cu inculpatul C.N. și cu C.M. au sărit în curtea părții vătămate, și după mai multe încercări, folosind forța fizică, C.N. a reușit să deschidă o ușă a locuinței.
În locuință, cei trei au căutat bani și întrucât una dintre camere era încuiată, C.M. a tras de ușă rupându-i mânerul. Dintr-una din camere martorul R.M.M. a luat două valize și le-a dus în altă cameră unde a aprins lumina căutând bani.
În momentul în care cei trei căutau bani, dintr-una din camere a ieșit victima întrebând cine este. În acel moment, inculpatul C.N. a lovit-o cu pumnul în zona stângă a feței, martorul R.M.M. încercând să-l oprească. În continuare, inculpatul C.N. a așezat-o pe victimă cu fața în jos peste o lădiță cu lemne, iar în acest timp, ceilalți doi, R.M.M. și C.M. au căutat bani în camera unde dormea partea vătămată. Martorul R.M.M. a găsit un plic în care se aflau 600 lei pe care i-a luat, lăsând plicul. Totodată, R.M.M. și C.M. s-au întors într-o altă cameră, au luat un pick-up și o combină muzicală și au părăsit locuința victimei, mergând la locuința lui M.C.C., lăsându-l pe inculpatul C.N. cu victima.
Cei doi i-au dat bunurile sustrase martorului M.C.C., spunându-i că le-au luat din locuința victimei și că nu au găsit decât 600 lei pe care i-au luat.
După aproximativ 20 minute, C.M. și R.M.M. s-au întors la locuința victimei cu intenția de a-l lua pe inculpatul C.N.. L-au găsit pe inculpat în camera unde dormea bătrâna, căutând bani, iar bătrâna era întinsă în pat, îmbrăcată. Inculpatul C.N. a refuzat să părăsească locuința victimei, spunând că mai rămâne. C.M. și R.M.M. au părăsit locuința victimei mergând la M.C.C. Inculpatul a la locuința lui M.C.C. după aproximativ 30 minute. Ulterior, inculpatul, împreună cu R.M.M. și M.F., sora lui M.C.C, au mers la un magazin situat în apropiere, unde au făcut cumpărături folosind banii sustrași.
Deși în fața instanței, inițial martorul R.M.M. a încercat să susțină că inculpatul nu s-a aflat în locuința victimei la acea dată, ulterior a revenit și a declarat că cele relatate în fața organelor de urmărire penale reflectă adevărul, iar inculpatul a fost cu el și cu C.M. în locuința victimei și a lovit-o pe aceasta.
Declarațiile martorului R.M.M. care a relatat în mod detaliat modul cum s-au petrecut faptele se coroborează cu declarațiile părții vătămate, precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, proces-verbal de reconstituire, însoțit de planșe fotografice, cu prilejul reconstituirii martorii indicând ușa pe care au forțat-o pentru a intra în locuința victimei, locul de unde au sustras un pick-up și combina muzicală, camera de unde a ieșit victima, locul unde inculpatul a ținut victima după ce a lovit-o, martorii declarând că împreună cu inculpatul au pătruns în locuința victimei, acesta din urmă a lovit-o pe partea vătămată, în timp ce ei au sustras suma de 600 lei și mai multe bunuri.
La conturarea situației de fapt au contribuit, de asemenea, declarațiile martorului M.C.C., prin care se atestă împrejurarea că martorii R.M.M. și C.M. împreună cu inculpatul C.N. în seara de 15.01.2007 au consumat băuturi alcoolice în locuința sa, după care au plecat. Ulterior, în dimineața zilei de 16.01.2007, R.M.M. și C.M. au adus în locuința martorului M.C.C un pick-up, o combină muzicală și o sacoșă în care se aflau mai multe obiecte din plastic, cei doi spunându-i că împreună cu C.N. au intrat în locuința victimei N.E. și au sustras aceste bunuri, precum și suma de 500 lei și că inculpatul C.N. a rămas în locuința victimei.
În ceea ce privește valoarea probatorie a declarațiilor martorilor L.T. și H.S., neaudiați în ședință publică și fără ca inculpatului să îi fie oferită ocazia să pună întrebări martorilor, instanța reține că în cazul declarațiilor martorilor care nu au putut fi interogați de către acuzat, va fi incidentă următoarea schemă de analiză : – există un motiv întemeiat pentru absența martorului ? – este declarația anterioară a martorului temeiul exclusiv sau determinant pentru fundamentarea soluției de condamnare ? – au existat suficiente elemente de contrabalansare pentru a compensa dificultățile create în sarcina apărării prin utilizarea declarației martorului netestat în ședință publică ?
Așa cum s-a constatat anterior, martorul L.T. a plecat în Anglia, nefiind cunoscută locuința acesteia în vederea audierii, astfel cum rezultă din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere. De asemenea, conform verificărilor efectuate în DEPABD martorul nu și-a schimbat domiciliul. În ceea ce privește martorul H.S., aceasta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare, din cauza stării sale de sănătate, astfel cum reiese din actul medical depus.
Având în vedere că declarația martorului L.T. este utilizată de instanță pentru a stabili dacă în seara de 15/16.01.2007, inculpatul s-a aflat împreună cu C.M. și R.M., acest mijloc nu este determinant pentru condamnarea pronunțată în cauza de față.
Instanța consideră că au existat suficiente elemente de contrabalansare în cauza de față, având în vedere că, la solicitarea inculpatului, instanța a încuviințat proba cu martorul numit de acesta A., însă inculpatul nu a fost în măsură să indice numele complet al acestuia și adresa în vederea citării.
Potrivit declarațiilor părții vătămate N.E. din timpul urmăririi penale, în noaptea de 16.01.2007, în jurul orelor 04.00, în timp ce dormea în locuința sa, situată în Mizil, , jud.Prahova, s-a trezit deoarece a văzut lumina într-una dintre camerele locuinței. A mers să vadă ce se întâmplă, moment în care s-a trezit față în față cu doi bărbați, fiind lovită în zona feței de către unul dintre aceștia, așa cum reiese și din declarația martorului N.N., fiul victimei, care a relatat că în dimineața zilei de 16.01.2007, a mers la domiciliul mamei sale, găsind-o în camera în care dormea și prezenta semne de lovire în zona ochiului stâng și pete de sânge pe haine, precum și concluziile preliminare întocmite de Serviciul de medicină Legală Ploiești, conform cărora victima prezenta leziuni traumatice la nivelul capului. În continuare, partea vătămată a declarat că fost ținută cu fața în jos peste lădița cu lemne de persoana care a lovit-o, iar celuilalt bărbat i-a spus să caute prin casă bani, întrebând-o în tot acest timp pe partea vătămată unde sunt banii.
Ulterior, partea vătămată a fost dusă de persoana care o ținea cu fața în jos, într-o cameră alăturată și ținând-o de la spate ca să nu-i vadă fața, i-a scos pijamaua, i-a pus plapuma peste față ca să nu-l vadă, spunând că o va viola.
Partea vătămată a fost constrânsă, sub amenințarea unui cuțit plasat în jurul gâtului, în tot acest timp cerându-i-se să spună unde sunt ascunși banii, la raporturi sexuale normale și anale, până la ejaculare, astfel cum reiese și din concluziile preliminare întocmite de Serviciul de Medicină Legală Ploiești, în care se menționează că victima a prezentat leziuni traumatice la nivelul organelor genitale care s-ar fi putut produce în condițiile unui act sexual și leziuni superficiale anale.
Totodată, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că dacă va încerca să declare ce s-a întâmplat organelor de poliție, va reveni în altă seară.
În faza cercetării judecătorești, martorul M.C.C., în prezent aflat în executarea unei pedepse în Penitenciarul , a declarat că pe drumul spre instanță, împreună cu inculpatul C.N., a încercat să-și amintească dacă în acea seară inculpatul a fost prezent în locuința sa. A declarat că își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, dar că nu-și mai amintește dacă inculpatul C.N. s-a aflat în locuința sa, spunând că au fost prezenți C.M., R.M.M. și un anume G. A susținut că bunurile sustrase au fost ridicate de la locuința sa de către organele de poliție. Referitor la contrazicerile existente între declarațiile date în faza de urmărire penală și cele date în fața instanței, martorul M.C.C. a susținut că în anul 2012, aflându-se în Germania a fost lovit în zona capului și stat 47 de zile în comă, precum și faptul că a trecut o lungă perioadă de timp de la data săvârșirii faptelor.
În ceea ce privește declarațiile martorului C.M., fratele inculpatului, deși în faza de urmărire penală, în fața primei instanțe, a instanțelor de control judiciar, a menționat că inculpatul a fost prezent în locuința victimei, cu ocazia audierii în acest ciclu procesual, a declarat că în declarațiile pe care le-a dat în fața organelor de urmărire penală nu a spus adevărul, iar tatăl său i-a spus să nu recunoască faptele până nu-l scoate pe C.N. din dosar. A menționat martorul că a recunoscut faptele în fața instanțelor pentru a putea beneficia de procedura simplificată, fiind ulterior condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni pentru infracțiunea de tâlhărie.
Numiții C.M. și R.M.M. au fost condamnați prin sentința penală nr…. pronunțată de Judecătoria Mizil, rămasă definitivă prin decizia nr…. a Curții de Apel Ploiești, la pedepse cu închisoarea în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Instanța reține că declarațiile date de martorii C.M. și M.C.C. în cursul urmăririi penale, menținute și în faza instanței de fond în cadrul primei condamnări și în fața instanțelor de control judiciar, conțin o expunere completă și credibilă a modului în care s-au derulat evenimentele în noaptea de 15/16.01.2007, din interpretarea coroborată a acestora și a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză rezultând cu certitudine că inculpatul a fost prezent în locuința victimei N.E.
Într-adevăr, dispozițiile procesuale penale nu conferă o valoare probatorie superioară declarațiilor date în faza de urmărire penală, însă pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator, este necesar ca declarațiile de retractare să fie susținute de o justificare valabilă.
Instanța reține că martorii C.M. și M.C.C. nu au oferit nicio explicație credibilă pentru schimbarea poziției procesuale inițiale, situație în care declarațiile acestora de retractare nu pot fi valorificate în plan probator, fiind infirmate și de restul dovezilor administrate în cauză, instanța apreciind că acestea sunt relevante și concludente sub aspectul vinovăției inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor.
Inculpatul, după săvârșirea faptelor, s-a sustras urmăririi penale, fiind arestat în lipsă în aceeași cauză. Prin declarația dată în fața instanței, acesta a susținut că nu a săvârșit faptele. A menționat că, la începutul anului 2007, a venit din București împreună cu cumnatul său M.V. în Mizil, pentru a lua certificatul de naștere de la mama sa. S-a întâlnit într-un bar din Mizil cu fratele său, C.M., care i-a adus certificatul de naștere, în afară de el, fratele său și M.V., nemaifiind prezente alte persoane. Ulterior, împreună cu M.V. și o persoană pe care o cunoaște cu numele V.., inculpatul a declarat că a plecat în Spania pentru a munci.
Instanța apreciază nesincere declarațiile inculpatului, și, totodată, contradictorii, astfel, deși în cererea de redeschidere a procesului penal, inculpatul a menționat că a plecat în Spania cu numitul G.G., cu prilejul audierii a indicat o altă persoană, M.V. Contradicții există și referitor la persoanele prezente în seara respectivă în barul din Mizil, martorul C.M. menționând că și R.M.M. a fost prezent, spre deosebire de inculpat care a susținut că prezenți au fost el, fratele acestuia și numitul M.V.
Deși inculpatul a negat săvârșirea faptelor, din coroborarea declarațiilor martorilor, declarațiilor părții vătămate, proces-verbal de reconstituire și planșele fotografice, concluziile Serviciului de Medicină Legală Ploiești, instanța apreciază că sunt probe în cauză care să-l plaseze pe inculpat în locul și ora comiterii faptelor.
Astfel, din declarațiile martorului M.C.C. coroborate cu declarațiile martorilor R.M. și C.M. reiese că victima N.E. a fost lovită de către inculpatul C.N.
Astfel, martorul M.C.C. a declarat că bunurile luate din locuința victimei au fost aduse la el de către C.M. și R.M.M., spunându-i că au fost sustrase din locuința acesteia și că inculpatul C.N. a lovit-o pe numita N.E..
De asemenea, martorul C.M. a declarat că în momentul în care a ieșit dintr-o cameră a locuinței victimei, a văzut cum fratele său, inculpatul C.N., o ținea pe victimă cu capul în jos aplecată deasupra unei cutii cu lemne, iar în acest timp R.M.M. îl certa spunându-i să nu o mai lovească.
În ceea ce privește infracțiunea de viol, instanța reține că, potrivit declarației părții vătămate N.E., în momentul în care victima a ieșit din cameră a văzut doi bărbați, dintre care unul era mai tânăr și mic de statură, iar celălalt mai mare. A menționat victima că cel mare a lovit-o în zona feței și a ținut-o cu fața deasupra unei lădițe cu lemne, întrebând-o unde sunt banii. Același bărbat a dus-o în camera unde dormea și a constrâns-o, prin amenințare cu un cuțit, la acte sexuale normale și anale. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor R.M.M., precum și ale martorului C.M., care au declarat că inculpatul C.N. este cel care a lovit-o pe victimă și totodată, că au părăsit locuința victimei lăsându-l pe inculpat cu aceasta.
Aceste probe coroborate cu atitudinea inculpatului care, după comiterea faptelor, a fugit, s-a ascuns și nu a stat la dispoziția organelor de urmărire penală, acest comportament relevând indicii referitoare la teama de o eventuală tragere la răspundere penală, conduc la concluzia că autorul infracțiunii de viol este inculpatul C.N.
Instanța reține că aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecății, este rezultatul unui proces de cunoaștere a realității obiective, în cadrul căruia probele dau naștere unui sentiment de certitudine în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, confirmarea sau absența vinovăției persoanei trimise în judecată.
Potrivit art.103 C.proc.pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor celor administrate, în scopul aflării adevărului.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința inculpatului C.N., chiar dacă proba cu expertiza genetică judiciară ADN încuviințată nu a putut fi administrată, probele administrate demonstrând vinovăția acestuia.
V. Încadrarea juridică a faptelor reținută de instanță
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, formulată de Reprezentantul Parchetului, instanța constată că în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 187/2012, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul penal.
Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța are în vedere Decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, prin care Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei s-a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu. Instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
În ceea ce privește infracțiunea de viol, instanța constată că limitele privind pedeapsa închisorii au rămas nemodificate (3-10 ani). În cazul infracțiunii de tâlhărie, regimul sancționator potrivit reglementării actuale, având în vedere că fapta se încadrează în forma calificată a tâlhăriei, este mai blând, închisoare de la 3 la 10 ani față de închisoare de la 7 la 20 ani, potrivit reglementării anterioare.
Totodată, în determinarea legii penale mai favorabile, instanța are în vedere și instituția pluralității de infracțiuni, fie în stare de recidivă cu prezentele fapte, fie în stare de concurs.
Analizând instituția pluralității de infracțiuni, instanța constată din fișa de judiciar, că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. ….din 07 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr. …. pronunțată de Tribunalul Prahova. A fost arestat la data de 06.02.3003 și liberat condiționat la data de 22.02.2006, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare.
Infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite înainte ca această pedeapsă să fie considerată executată, astfel că reținerea stării de recidivă subzistă și în prezent, potrivit art.41 alin.1 C.pen. 2009, însă în aplicarea globală a dispozițiilor art.5 C.pen. se justifică reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin.1 lit.b C.pen. 2009, în caz de concurs de infracțiuni, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în timp ce potrivit art.34 alin.1 lit.b C.pen.1969, în aceeași situație se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul special, sporul fiind facultativ.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al recidivei după condamnare prevăzut de art.43 alin.1 C.pen.2009, se prevede că la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă în stare de recidivă se adaugă pedeapsa neexecutată sau restul rămas neexecutat, spre deosebire de art. 39 C.pen.1969, când restul rămas neexecutat se contopește, potrivit regulilor cumului juridic, cu pedeapsa, putându-se adăuga un spor.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen.2009, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr.265/6 mai 2014, instanța apreciază că legea în vigoare la momentul săvârșirii faptelor reprezintă legea penală mai favorabilă.
Prin urmare, în baza art.386 alin.1 C.pr.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.N. din infracțiunile reținute în rechizitoriu în infracțiunea de viol prevăzută de art.218 alin.1 C.pen.2009 și infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art.234 alin.1 lit.d și f C.pen. 2009 cu aplicarea art.77 lit. a și d C.pen.2009, art.41 și art.38 alin.1 C.pen.2009, cerere formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil.
În drept, fapta inculpatului C.N., care în noaptea de 16.01.2007, a agresat-o pe partea vătămată N.E., lovind-o cu pumnul în zona feței, în timp ce ceilalți participanți, minorul C.M. și R.M.M., au sustras bunuri din locuința acesteia, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 1 lit.a și c C.pen. 1969.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii complexe de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra ori furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
În cazul infracțiunii de tâlhărie, participația penală sub forma coautoratului există și atunci când unii dintre participanți au contribuit direct numai la realizarea actelor de violență, iar alții, numai la sustragerea bunurilor, deoarece atât folosirea violenței, cât și sustragerea bunurilor, fiind incluse în conținutul tâlhăriei, prin săvârșirea oricăreia dintre aceste activități se realizează în parte latura obiectivă a infracțiunii.
În cauză, inculpatul a realizat acte ce intră în conținutul elementului material al infracțiunii de tâlhărie. Astfel, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată N.E., lovind-o cu pumnul în zona feței, în timp ce ceilalți participanți, minorul C.M. și R.M.M. au sustras bunuri din locuința acesteia.
Urmarea imediată constă în încălcarea integrității fizice a victimei, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă deoarece a avut reprezentarea că, prin acțiunile sale, exercitarea violenței asupra victimei, se produc consecințe păgubitoare asupra integrității fizice a acesteia și a urmărit producerea acestora.
Sunt incidente în cauză, circumstanțele agravante prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b) C.pen.1969 – în timpul nopții, precum și agravanta prevăzută la alin.21 lit.a) și c) C.pen.1969- de două sau mai multe persoane împreună și într-o locuință sau în dependințe ale acesteia, precum și circumstanța agravantă prevăzută de art.75 alin.1 lit.c C.pen.1969- săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.
Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 alin.1 lit.a C.pen.1969 întrucât, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. … din 07 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr. … pronunțată de Tribunalul Prahova. A fost arestat la data de 06.02.3003 și liberat condiționat la data de 22.02.2006, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare.
În drept, fapta inculpatului C.N. care, în noaptea de 16.01.2007, prin exercitarea de acte de violență fizică și amenințări, a constrâns-o pe persoana vătămată N.E., să întrețină acte sexuale împotriva voinței acesteia, întrunește, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 C.pen. 1969.
În ceea ce privește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii reținute, elementul material este realizat de întreținerea de acte sexuale cu persoana vătămată prin constrângerea ei, atât fizică, imobilizare, cât și morală, prin amenințări și inducerea unei stări de teamă puternică. Prin constrângere, nu se înțelege numai actul de violență, ci orice alte acte care presupun forța fizică a făptuitorului, suficient de puternice pentru a constrânge, dar nu în mod necesar irezistibile.
Aptitudinea forței fizice de a constrânge la act sexual se apreciază în fiecare caz, ținându-se seama de împrejurările în care a fost exercitată această forță, precum și de posibilitățile reale de rezistență pe care le-a avut victima.
Față de aceste criterii, în cauză, instanța reține că partea vătămată în vârstă de 81 ani, se afla într-o poziție vulnerabilă, de inferioritate, raportat la vârsta și forța inculpatului. Urmarea imediată constă în încălcarea libertății victimei de a decide cu privire la întreținerea unui act sexual. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, deoarece acesta a prevăzut consecințele păgubitoare ale faptei sale asupra libertății sexuale a persoanei vătămate, dar și asupra integrității psihice și fizice ale acesteia și a urmărit producerea acestora.
Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 alin.1 lit.a C.pen.1969 întrucât, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. .. din 07 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr. .. pronunțată de Tribunalul Prahova. A fost arestat la data de 06.02.3003 și liberat condiționat la data de 22.02.2006, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare.
Având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise mai înainte ca pentru vreuna dintre ele să intervină o hotărâre judecătorească de condamnare, instanța constată că sunt întrunite condițiile concursului real de infracțiuni, în încadrarea juridică a faptelor urmând a se reține și dispozițiile art. 33 lit.a din Codul penal 1969.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.proc.pen., întrucât faptele există, au fost săvârșite de inculpat și constituie infracțiuni, instanța a dispus condamnarea inculpatului C.N.
VI. Individualizarea juridică a pedepselor
Instanța a avut în vedere dispozițiile art.52 C.pen.1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen.1969 raportate la prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, respectiv relațiile sociale referitoare la libertatea sexuală, integritatea fizică și psihică a persoanei, modalitățile de săvârșire a faptelor, prin constrângere fizică și amenințări, urmările faptelor, constând în încălcarea libertății persoanei vătămate de a decide cu privire la întreținerea unui act sexual, dar și atingerea adusă integrității fizice și psihice a persoanei, și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea acestuia de negare a săvârșirii faptelor.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de starea de recidivă a inculpatului, care denotă perseverență infracțională, din fișa de cazier rezultând că inculpatul a încălcat în mod repetat legea penală, fiind condamnat, ceea ce denotă o periculozitate socială sporită și un grad înalt de potențial criminogen coroborat cu eșecul educativ al pedepselor aplicate anterior.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 1 lit.a și c C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen.1969 și art.75 alin.1 lit.c C.pen.1969 cu aplicarea art.5 C.pen.2009 și la o pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.197 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen.1969, cu aplicarea art.5 C.pen.2009, aceste pedepse fiind apte să răspundă scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, urmând a conduce la reeducarea inculpatului și formarea de către acesta a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
În legătură cu aceste cuantumuri ale pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, instanța a apreciat că sunt adecvate unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare a inculpatului, aceste pedepse constituind totodată pentru inculpat un avertisment serios pentru ca pe viitor să nu mai nesocotească normele de conviețuire socială și penale.
Comiterea faptelor de către inculpat denotă o slabă capacitate empatică a acestuia, o desconsiderare a traumelor produse victimei și un sistem de valori necesitând un proces complex de reconfigurare. În consecință, privarea de liberate a inculpatului pentru o lungă perioadă de timp este adecvată în vederea realizării scopului preventiv al pedepsei.
În același timp, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, art. 197 alin.1 din Codul penal 1969, prevede în afară de pedeapsa închisorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Prin urmare, pe lângă pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, în cauză este obligatorie și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Instanța a avut în vedere drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen.1969, apreciind că inculpatul este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ținând cont de responsabilitățile reclamate de astfel de funcții, de interesul public urmărit prin exercitarea acestor funcții, dar și de faptul că persoanele ce ocupă astfel de funcții ar trebui să aibă o conduită și o reputație ireproșabile în societate, nefiind o măsură disproporționată în raport cu gravitatea și natura faptei ce relevă caracteristici morale ale inculpatului într-atât de distorsionate incompatibile cu o societate democratică.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art.65 alin.2 și 3 C.pen. 1969 raportat la art.64 și art.53 pct.2 lit.a C.pen. 1969 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen. 1969 pentru o perioadă de 3 (trei) ani, a cărei executare va începe după executarea sau stingerea executării pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de viol în stare de recidivă postcondamnatorie.
În privința pedepselor accesorii, ținând seama de Decizia LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra regatului Unit și Sabou și Pârcălab contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 C.pen.
Astfel, natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen.1969.
Prin urmare, în baza art.71 C.pen.1969 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale a închisorii, atât pentru săvârșirea infracțiunii de viol, cât și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ambele săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art.61 alin.1 C.pen.1969 a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. .., pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. .., definitivă prin decizia penală nr. … pronunțată de Tribunalul Prahova, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare și va contopi restul de 348 zile de închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință, pentru infracțiunea de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 C.pen.1969 a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului C.N. prin sentința penală nr. .., pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. …, definitivă prin decizia penală nr… pronunțată de Tribunalul Prahova, din care a rămas neexecutat un rest de 348 zile închisoare și va contopi restul de 348 zile de închisoare cu pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință, pentru infracțiunea de viol săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.a din Codul penal 1969, instanța a reținut că infracțiunea de viol și infracțiunea de tâlhărie au fost săvârșite în concurs real, astfel încât, potrivit art.34 alin.1 lit.b Codul penal 1969 și art.35 alin.1 din Codul penal 1969, instanța a contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente deduse judecății, inculpatul C.N. urmând a executa pedeapsa principală cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea pe durata de 3 (trei) ani de la executarea sau stingerea executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen. 1969.
Totodată, în baza art.71 C.pen.1969 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.88 alin.1 C.pen.1969, a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului C.N., perioada executată, cu începere de la 09.07.2014 și până la 29.04.2015, precum și perioada arestării preventive de la 29.04.2015, la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 29.04.2015, dată de Judecătoria Mizil și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.1/JUD/29.04.2015 emis de Judecătoria Mizil, întrucât persistă temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii preventive.
Inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea concretă a faptelor, modul de săvârșire și, mai ales, din perseverența lui infracțională, ce reflectă un risc ridicat de a comite fapte similare, dar și prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice prin liberarea inculpatului după comiterea unor fapte foarte grave în stare de recidivă postcondamnatorie.
VII. Latura civilă
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei.
Partea civilă N.E. a decedat, conform certificatului de deces depus la dosar, la data de 12.11.2012.
Potrivit art.24 C.proc.pen. acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces a părții civile, dacă moștenitorii își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile, în termen de două luni de la data decesului.
N.N., fiul părții civile, a declarat în fața instanței că nu solicită continuarea exercitării acțiunii civile.
VIII. Cheltuieli judiciare
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 C.proc.pen. onorariul avocatului din oficiu al inculpatului în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
