ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1799
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: –
Grefier: –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în Târgoviște, dul -,.60,.13, județul D, împotriva sentinței civile nr.682 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Mărgineni, cu sediul în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Mărgineni, din Colegiul Consilierilor Juridici D, lipsind recurentul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei s-a depus la dosar întâmpinare.
Consilier juridic pentru intimata Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Mărgineni declară că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatei că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Mărgineni, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit motivelor expuse detaliat în conținutul întâmpinării, să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Mărgineni, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 4/13936/05.12.2007 prin care a fost sancționat cu avertisment.
În motivarea contestației, petentul a arătat că prin decizia contestată i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a avertismentului scris pentru că în ziua de 27.11.2007 a fost găsit cu șeful punctului de lucru urmărind o emisiune la televizor, că decizia este netemeinică deoarece își îndeplinise sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului, conform cărora are atribuții de a veghea și verifica efectuarea lucrărilor din sectorul agricol.
A mai susținut contestatorul că sancțiunea a fost aplicată pentru a nu i se putea acorda premiile pentru depusă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că decizia de sancționare este legală și temeinică întrucât contestatorul a fost sancționat pentru fapta de a urmări o emisiune TV în timpul programului de lucru, la data de 27.11.2007, că potrivit fișei postului de inginer agronom, contestatorul are obligația de a supraveghea permanent realizarea lucrărilor din sectorul agricol efectuate de un personal fără calificare, iar nu aceea de a trasa sarcini persoanelor private de libertate.
A mai arătat intimata că și în anii anteriori contestatorul a avut o comportare, în general, necorespunzătoare și a mai fost sancționat disciplinar, iar aplicarea sancțiunii nu are vreo legătură cu dreptul la premierea anuală, care nu constituie un drept salarial de care beneficiază toți salariații, ci este o recompensă acordată celor care au dovedit în cursul anului că au executat sarcinile de serviciu în termen, au dat dovadă de probitate profesională și morală și au avut un comportament corespunzător.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și declarațiile martorilor și, audiați la propunerea contestatorului, respectiv a intimatului, prin sentința civilă nr.682 din 22.04.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.4/13936/2007 emisă de intimat, contestatorul a fost sancționat cu avertisment scris, în temeiul art. 264 alin.1 lit.a și art. 268 din Codul muncii, întrucât a fost găsit împreună cu șeful punctului de lucru urmărind o emisiune TV la data de 27.11.2007, orele 09.00.
A mai reținut instanța de fond că, din nota de constatare întocmită în urma controlului efectuat de șeful serviciului logistică, rezultă că la data menționată în decizie contestatorul a fost găsit împreună cu șeful punctului de lucru vizionând o emisiune la televizor, situație recunoscută de către contestator, dar justificată prin nota explicativă în sensul că li se acordase o pauză de o J de oră lucrătorilor din sectorul vegetal, aflați în stare de arest.
De asemenea, s-a arătat că săvârșirea faptei de a se afla într-un birou în care se afla și un televizor în stare de funcțiune, în timpul programului de lucru, a reieșit și din declarațiile martorilor audiați în cauză, care au menționat că în momentul controlului contestatorul se afla într-un birou în care exista și un televizor în stare de funcționare reținându-se, totodată, că prezența contestatorului în biroul în care se afla și televizorul în stare de funcționare prezumă nerespectarea programului de lucru și a sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului și în regulamentul intern.
Instanța de fond nu a reținut susținerea contestatorului conform căreia a fost sancționat pentru a se împiedica acordarea unui premiu, pe de o parte, pentru că nu a dovedit o astfel de împrejurare, iar pe de altă parte, întrucât sancțiunea aplicată se datorează faptei săvârșite cu vinovăție, concluzionându-se, raportat la probatoriile administrate, că măsura sancționării contestatorului cu avertisment scris răspunde cerințelor de individualizare prevăzute de art.266 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Susține recurentul că prin decizia contestată a fost sancționat cu avertisment scris, în temeiul art.264 alin.1 lit.a și art.268 Codul muncii, pentru că, în urma unui control efectuat de șeful secției logistică, în dimineața zilei de 27.11.2007, a fost găsit în birou împreună cu șeful punctului de lucru, urmărind emisiune la TV, iar lucrătorii din sectorul vegetal erau în pauză, precizându-se de către recurent că e inginer agronom, angajat civil și activitățile productive specifice le efectuează cu deținuții.
Se arată în continuare de către recurent că în mod greșit i-a fost respinsă contestația deși a probat că momentul de pauză era justificat, iar prima instanță a apreciat că în loc să-și îndeplinească sarcinile specifice fișei postului, ar fi urmărit o emisiune la TV, în realitate recurentul urmărind doar buletinul meteo la televizorul pe care îl are în birou de circa 10 ani și numai în cele câteva momente cât deținuții se pregăteau pentru activitățile programate.
Mai arată recurentul că nu este întemeiată susținerea potrivit căreia nu ar fi respectat sarcinile de serviciu în acea zi întrucât acesta se ocupă exclusiv de sectorul vegetal și în funcție de lucrările pe care le are de efectuat, folosește tehnologia specifică fiecărei culturi și apelează la forță de muncă necalificată, cu deținuți, iar rezultatele obținute atestă că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, existând la dosar acte din care reiese că producția pe fiecare cultură vegetală a depășit procentul de 100%.
A mai susținut recurentul că instanța de fond a “prezumat” că simpla prezență a sa în biroul în care se afla și un televizor în stare de funcționare, în timpul programului de lucru, echivalează cu nerespectarea programului de lucru și a sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului și în Regulamentul Intern precizându-se că are și muncă de birou și acest program este impus de sarcinile specifice și de lucrările zilnice concrete pe care le are de îndeplinit și că aceste controale din partea șefei logistică sunt efectuate în mod special înaintea perioadelor de acordare a premierilor, recurentul fiind singurul nepremiat.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond anularea deciziei de sancționare.
Intimatul a formulat întâmpinare cu privire la recursul contestatorului, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Recurentul-contestator este salariat civil în cadrul Penitenciarului Mărgineni, fiind încadrat pe postul de inginer agronom grupa I A, iar potrivit fișei postului, recurentul are, printre atribuții, supravegherea, verificarea și realizarea lucrărilor și situațiilor pe linie de agronomie, precum și a celorlalte lucrări specifice acestui sector.
Prin decizia nr.4/13936/5.12.2007 a directorului Penitenciarului Mărgineni, recurentul-contestator a fost sancționat cu avertisment scris pe motiv că în data de 27.11.2007, ora 9,00, a fost găsit împreună cu șeful punctului de lucru urmărind o emisiune la televizor, reținându-se că recurentul a încălcat disp.art.32 lit.c din Ordinul Ministrului Justiției nr.827/C/2004 privind aprobarea Regulamentului Intern pentru desfășurarea activității salariaților civili contractuali din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate.
În conformitate cu art.32 lit.c din Regulamentul Intern sus-menționat, constituie abatere disciplinară desfășurarea în timpului normal de lucru a activităților care nu au legătură cu atribuțiile postului ocupat.
Conform notei de constatare întocmite de inspector de penitenciar, șef serviciu logistică, la controlul inopinat efectuat în data de 27.11.2007, ora 9,00, în sectorul vegetal din cadrul Penitenciarului Mărgineni, în spațiul destinat întocmirii și finalizării documentelor legate de lucrările agricole, pretabile pentru această perioadă și unde inginerul agronom ar trebui să-și desfășoare activitatea în a doua parte zilei, a fost găsit recurentul-contestator împreună cu șeful punctului de lucru urmărind emisiune la televizor, iar întrebați ce fac la acea oră în încăperea respectivă și de ce nu au început programul de lucru în sector, aceștia au motivat să au intrat să se încălzească și că au transmis deținuților ce activitate trebuie să desfășoare pentru ziua respectivă.
Potrivit notei explicative pe care a dat-o, recurentul-contestator a susținut că deținuților li se acordase o pauză de o J de oră pentru a se spăla și servi micul dejun, perioadă în care contestatorul a intrat în birou pentru a se încălzi, însă apărarea contestatorului nu poate fi primită în condițiile în care micul dejun nu se servea la acea oră, ci mai devreme, înainte ca deținuții să fie repartizați la diferite activități lucrative.
Pe de altă parte, din cuprinsul notei de constatare întocmite de șeful serviciului logistică, mai sus menționată, a reieșit că, la deplasarea în sectorul vegetal, deținuții au fost găsiți așteptând ca recurentul să ia inițiativa pentru începerea lucrului.
Chiar și din depoziția martorului, audiat la prima instanță la solicitarea recurentului-contestator, a reieșit că activitatea contestatorului se desfășoară în birou atunci când acesta întocmește documente referitoare la munca prestată – situație ce nu poate fi reținută însă în speță – dar la momentul controlului cei doi se aflau în birou întrucât intraseră pentru a se încălzi, fiind perioadă de iarnă, împrejurare care, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere disciplinară, întrucât acceptarea acesteia ar conduce la concluzia că în perioadele de frig contestatorul ar desfășura cea mai mare parte a activității în birou și, mai mult, în momentul controlului s-a constatat, la verificarea solului, că acesta nu era înghețat.
Recurentul a susținut pentru prima dată în recurs că nu a făcut altceva decât ca în cele câteva minute cât deținuții se pregăteau pentru activitățile pe care le programase să ia cunoștință de buletinul meteo de la televizor, apărare pe care nu a formulat-o nici în cuprinsul notei explicative pe care a dat-o și nici în motivarea contestației adresată primei instanțe.
În raport de condițiile în care recurentul-contestator își desfășoară activitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instanța de fond a conchis în mod corect că măsura sancționării disciplinare a contestatorului, cu avertisment scris, este justificată, respectându-se criteriile de individualizare a unei sancțiuni disciplinare prevăzute de art.266 Codul muncii.
De asemenea, s-a reținut în mod corect de prima instanță că susținerea contestatorului, potrivit căreia a fost sancționat pentru a se împiedica premierea sa, nu a fost dovedită. În plus, sancțiunea i-a fost aplicată acestuia pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, astfel cum este definită de art.263 alin.2 Codul muncii, ca fiind fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Târgoviște, dul -,.60,.13, județul D, împotriva sentinței civile nr.682 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Mărgineni, cu sediul în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
— – — – –
Grefier
–
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-10-09
/FA
2 ex.
Trib.D nr-
G –
