Părţile în litigiu au încheiat contractul de colaborare nr. 280 din 18 februarie 2005, având ca obiect îmbunătăţirea standardului şi condiţiile de vânzare a produselor reclamantei. precum şi promovarea imaginii şi mărcii produselor reclamantei.
Reclamanta, în calitate de furnizor preferenţial, s-a obligat să vândă, iar pârâta s-a obligat să cumpere produsele realizate ori distribuite de reclamantă prevăzute în art. I din contract şi să Ic vândă cu amănuntul în 14 locaţii prevăzute în art. 2 din contract. în contract s-a prevăzut că toate acestc locaţii sunt proprietatea pârâtei şi nu vor putea fi înstrăinate pe perioada contractului.
în plus, s-a prevăzut în contract că locaţiile viitoare, deschise de pârâtă pe durata contractului, vor fi parte din acest contract, completând lista din art. 2 din contract (art. 2 din contract).
Pentru dreptul de promovare a produselor în locaţiile prevăzute în art. 2, reclamanta s-a obligat să plătcască pârâtei suma de 190.000 curo, în echivalentul Ici (art. 4 din contract). Contractul s-a închciat pe o durată de 42 de luni, cu începere de la semnarea contractului, cu condiţia ca în această perioadă pârâta să cumpere şi să plătească nu mai puţin de 350.000 unităţi fizice de produse. în caz contrar, contractul se va prelungi corespunzător cu perioada de timp necesară realizării cantităţii de 350.000 unităţi fizice.
Articolul 17 din contract a stabilit condiţiile încetării contractului astfel: „contractul va putea înceta, de plin drept, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, în următoarele cazuri: (…) c) la cererea uneia dintre părţile semnatare, în cazul în care cealaltă parte
semnatară nu îşi îndeplineşte obligaţia contractualii asumată şi nu remediază atitudinea culpabilă în termen de 30 de zile de la primirea notificării scrise referitoare la această situaţie”.
Articolul 18 din contract: „încetarea contractului din culpa unei dintre părţile semnatare sau rezilierea unilaterală a contractului este interzisă sub sancţiune de daune-interese, în valoare de 250.000 euro”.
în fapt, pârâta nu a rcspectat obligaţiile contractuale. înstrăinând locaţiile prevăzute de art. 2 din contract.
Potrivit clauzelor contractuale, părţile au convenit interdicţia înstrăinării celor 14 locaţii şi posibilitatea lărgirii listei locaţiilor, iar nu înlocuirea unor locaţii cu altele, aşa cum a propus pârâta prin oferirea a două locaţii noi. pentru vânzarea produselor reclamantei.
înstrăinarea locaţiilor prevăzute în contract a influenţat şi executarea obligaţiei asumate de pârâtă de a cumpăra şi plăti pe durata contractului o cantitate de 350.000 unităţi fiziec. ca cumpărând, până la data de 16 aprilie 2008. numai 178.794 unităţi fizice.
întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile contractuale menţionate, contractul a încetat de plin drept, conform art. 17 devenind operantă clauza penală prevăzută de art. 18 din contract: încetarea contractului din culpa uneia dintre părţile semnatare se sancţionează cu daune-interese în valoarea de 250.000 curo.
Faţă de celc arătate, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 250.000 euro este întemeiată, fiind admisă.
Sentinţa arbitrală nr. 195 din 16 octombrie 2008
