ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1854
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
– –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în P,-, județul P și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr.1639 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recursuri scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurentul-reclamant.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită respingerea ca nefondat a recursului reclamantului, admiterea recursului pârâtei, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus indexarea de 12% întrucât în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate prin care expertul a arătat că în privința indexărilor există o anumită categorie de personal ce nu are dreptul să le primească, recurentul-reclamant fiind unul dintre persoanele ce nu putea beneficia de aceste indexări întrucât urma să fie disponibilizat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 1639 din data de 9 iunie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC SA B pentru Sucursala și SUCURSALA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.238 din data de 11 decembrie 2007 emisă de pârâtă, reîncadrarea pe postul deținut
– 2 –
anterior, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i se cuvin de la data emiterii deciziei, la zi.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada martie 2006 – 11 decembrie 2007, obligarea la plata sporului pentru condiții grele de muncă pentru perioada martie 2006 – 11 decembrie 2007, precum și obligarea pârâtei la plata indexărilor în cuantum de 12% pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 11 decembrie 2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este angajat la societatea pârâtă începând cu data de 9 februarie 1981 pe postul de operator chimist.
Mai arată că începând cu anul 1992 lucrat la rampa în funcția de operator chimist până la data de 11 decembrie 2007, dată la care a fost emisă decizia de desfacere a contratului său individual de muncă.
Susține reclamantul că începând cu martie 2006 în fișa postului a figurat ca operator chimist la rampa automată la Secția, deși în realitate lucrat la rampa.
-și activitatea în funcția de operator chimist în condiții grele toxice, reclamantul apreciază că trebuia să beneficieze de toate sporurile ce se acordă persoanelor care își desfășoară activitatea în astfel de condiții.
Cu privire la desființarea postului, reclamantul arată că, deși a avut loc reorganizare a societății, în mod practic, postul pe care l-a deținut nu fost desființat decât în mod teoretic, întrucât pe acest post funcționează în prezent o altă persoană adusă de la un alt loc de muncă prin desființarea altor posturi.
Mai susține reclamantul că nu a beneficiat de plata indexărilor în cuantum de 12 % pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 11 decembrie 2007, nefiindu-i acordate conform contractului colectiv de muncă, iar pentru perioada martie 2006 – 11 decembrie 2007 nu a beneficiat de sporul pentru condiții grele și toxicitate.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitat în principal respingerea acțiunii ca prescrisă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să plătească reclamantului indexarea de 12% pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 11 decembrie 2007, respingând în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dips. art 283 alin.1 lit e din Codul muncii, ci disp. art.283 alin.1 lit.c din același cod, deoarece termenul de prescripție aplicabil pentru plata drepturilor salariale este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului și nu cel de 6 luni invocat de pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei în funcția de operator chimist până la data de 25 ianuarie 2007 când a încetat contractul de muncă ala cestuia în temeiul art. 65-66 Codul muncii și că potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul reclamantul nu a beneficiat de indexarea salariilor de 12% începând cu 1 ianuarie 2007 așa cum s-a stabilit prin contractul colectiv de muncă.
– 3 –
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.
Prin recursul său reclamantul critică soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că prin sentința recurată i-au fost respinse cererile vizând anularea deciziei de concediere, precum și plata drepturilor salariale constând în primele de Paști și de C pe ultimii 3 ani fără a motiva soluția, aceeași critică fiind valabilă și pentru sporul de condiții grele de 20% cu precizarea că în realitate acest spor în raport cu condițiile concrete de la locul de muncă în care a activat era de 25%.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra cheltuielilor de judecată care a fost solicitate odată cu acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
La rândul său pârâta SC SA a criticat soluția arătând că în mod greșit s-a admis capătul de cerere privind indexarea de 12&, soluția fiind în întregime nemotivată pentru că simpla referire la raportul de expertiză nu poate fi considerată ca o motivare a temeiniciei acestui capăt de cerere.
Mai mult decât atât, întrucât reclamantul urma a fi disponibilizat, în aplicarea dispozițiilor CCM prin adresa nr. 174/2007 au fost stabilite categoriile de persoane care nu beneficiază de indexare între care se afla și reclamantul.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăt în continuare:
Prin acțiunea sa reclamantul a investit instanța de fond cu patru capete de cerere vizând anularea deciziei de concediere, plata primelor de Paște și de C, a sporului pentru condiții grele, precum și a indexării de 12% pe anul 2007.
Pe parcursul judecății acesta nu a renunțat la nici una din cereri și așa cum rezultă din practicaua sentinței, apărătorul acestuia a solicitat cu ocazia dezbaterilor admiterea în întregime a contestației, plus cheltuieli de judecată.
Din cuprinsul considerentelor sentinței rezultă că instanța de fond s-a preocupat numai de excepția de tardivitate invocată de pârâtă și de indexarea de 12% pentru anul 2007, motivarea sub acest aspect fiind contradictorie întrucât admiterea cererii se bazează pe constatările expertului care a arătat că personalul care urma a fi disponibilizat nu beneficiază de indexare.
Prin urmare, așa cum arată ambii recurenți sentința este nemotivată sub aspectul rezolvării celorlalte capete de cerere pentru care în dispozitiv se face mențiunea “respinge în rest cererea”, ori în aceste condiții nu se poate face cenzura temeinicei și legalității sentinței recurate în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod pr. civilă, situația reținută fiind echivalentă cu aceea a nepronunțării asupra fondului cauzei, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursurile și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
La reluarea judecății Tribunalul urmează să verifice și apărările invocate în recurs sub toate aspectele semnalate începând cu interdicția concedierii pentru personalul care urmează a fi pensionat, pretins a fi prevăzută în CCM și până la acordarea în tot sau în parte a cheltuielilor de judecată în funcție de modul de rezolvare al fondului.
– 4 –
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în P,-, județul P și de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, și în consecință:
Casează sentința civile nr.1639 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
– – – – – –
Grefier,
Red. /
3 ex./15.10.2008
f- – Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
