Sesizată cu contestaţii privind alegerile pentru funcţia de primar; instanţa de fond nu a analizat fondul dedus judecăţii, a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul la Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate, în curs de soluţionare.
Având în vedere această situaţie şi prevederile art. 63 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale în care se prevede că validarea se face în termen de 20 de zile de la desfăşurarea alegerilor, în modjustificat s-a admis cererea formulată pe baza art. 581 C. pr. civ.
(Tribunalul Giurgiu, decizia civilă nr. 525 din 27septembrie 2002)
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor civile de faţă;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bolintin Vale sub nr. 2003/11 iulie 2002, B. V., domiciliat în comuna Roata de Jos a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună validarea sa în funcţia de primar al comunei Roata de Jos.
în motivarea cererii sale a arătat că a candidat la alegerile parţiale care au avut loc în comuna Roata de Jos la scrutinul din 23 iunie 2002 din partea P.S.D. şi a câştigat din primul tur conform procesului-verbal de centralizare a voturilor din circumscripţia electorală nr. 038/23 iunie 2002.
împotriva rezultatului alegerii s-au formulat contestaţii asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat ci a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul la Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate.
Urgenţa cererii sale este întemeiată pe prevederile art. 38 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 conform cărora judecătoria este obligată să se pronunţe asupra validării alegerilorîn termen de 20 de zile de la data acestora, termen ce expira la data de 13 iulie 2002.
în dovedirea cererii s-a depus la dosar procesul-verbal privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatelor pentru funcţia de primar al circumscripţiei electorale nr. 038 com. Roata de Jos.
Judecătoria Bolintin Vale a pronunţat sentinţa civilă nr. 1397 din camera de consiliu prin care s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de candidatul B. I. V. domiciliat în com. Roata de Jos, judeţul Giurgiu şi în consecinţă:
S-a validat alegerea în funcţia de primar al comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu, a domnului
B. V., conform alegerilor parţiale din 23 iunie 2002 până la momentul soluţionării cererii de validare definitive.
S-a acordat termen fond la 14.08.2002.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 581 C. pr. civ.
împotriva sentinţei de mai sus au formulat recurs P.N.L., P.U.R. şi P.R.M. -filialele Giurgiu.
Acestea au invocat că majoritatea partidelor au contestat rezultatul alegerilor, înregistrându-se dosarele nr. 1733-1739/2002.
Contestaţiile nu au fost analizate pe fond deoarece în cauză s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 63/2000 şi art. 100 alin. 2 din Legea nr. 70/1991.
Se mai susţine că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele invocate prin cerere.
Termenul de 20 de zile nu este un termen de decădere, cererea de validare este atributul comisiei electorale şi validarea alegerilor este o procedură specială […].
Verificând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine că recursurile nu sunt fondate.
La data de 23 iunie 2002 au avut loc alegeri în com. Roata de Jos.
Validarea acestora a fost solicitată în conformitate cu art. 63 din Legea nr. 215/23 aprilie 2001.
în cauză s-au formulat contestaţii ce au format obiectul dosarelor nr. 1733-1739 care au fost conexate.
Instanţa de fond nu a analizat fondul dedus judecăţii şi, prin încheierea din 27 iulie 2002, a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul la Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate, fiind înregistrat sub nr. 314/C/2002 în curs de soluţionare.
Având în vedere această situaţie şi prevederile art. 63 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale în care se prevede că validitatea se face în termen de 20 de zile de la desfăşurarea alegerilor, în mod justificat s-a admis cererea formulată pe baza art. 581 C. pr. civ. Dispoziţiile legii sunt lacunare, nefăcăndu-se referire la calitatea celui ce este îndreptăţit să solicite validarea alegerilor, la natura termenului de 20 de zile în care acestea trebuie a fi validate şi la situaţii ca cea de faţă.
Ca atare, în mod justificat a reţinut instanţa de fond că sunt aplicabile dispoziţiile art. 581 C. pr. civ. şi având în vedere consecinţele practice ale speţei de faţă s-a admis acţiunea.
Văzând cele de mai sus, în temeiul art. 316 C. pr. civ. se vor respinge recursurile declarate în cauză.
NOTĂ
I. Preliminarii
Situaţia de fapt, astfel cum reiese din considerentele deciziei reproduse anterior, este, pe scurt, următoarea:
1. în data de 23 iunie 2002 s-au desfăşurat alegeri parţiale în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu.
2. Dosarul cuprinzând, între altele, constatarea rezultatului alegerilor, a fost trimis spre validare.
3. Rezultatul alegerilor, care – potrivit procesului-verbal de centralizare a voturilor din circumscripţia electorală nr. 038 – îl indicau drept câştigător, încă din primul tur de scrutin, pe candidatul la funcţia de primar desemnat de Partidul Social Democrat, a fost contestat de majoritatea partidelor participante la alegeri.
4. Judecătoria, sesizată în vederea soluţionării contestaţiilor (obiect al dosarelor nr. 1733-1739), le-a conexat, însă nu a procedat la cercetarea fondului, ci a sesizat (printr-o încheiere din 27 iulie 2002) Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate al cărei obiect îl formează O.G. nr. 63/20001) şi art. 100 alin. (2) din Legea nr. 70/1991.2)
5. Candidatul din partea Partidului Social Democrat a solicitat Judecătoriei Bolintin Vale, prin cererea înregistrată sub nr. 2003/11 iulie 2002, validarea sa, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în funcţia de primar al comunei Roata de Jos. Judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 1397, dată în camera de consiliu, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială.
6. Reprezentanţii filialelor Giurgiu ale Partidului Naţional Liberal, Partidului Umanist Român şi Partidului România Mare au formulat recursuri împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie, ce au fost respinse de Tribunalul Giurgiu ca nefondate.
II. Procedura de validare a alegerilor în cazul primarilor
Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, consacră, în art. 81 alin. (1) teza întâi, obligaţia biroului electoral de circumscripţie de a încheia procese-verbale, separat, pentru consiliul local, consiliul judeţean şi pentru primar, documente ce trebuie să conţină referiri la “toate operaţiunile electorale, centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatelor.” Aceste procese-verbale se întocmesc în câte două exemplare, pentru fiecare instituţie amintită în parte.
Alineatul (4) al art. 81 din Legea nr. 70/1991 arată că se alcătuieşte un dosar, cuprinzând: câte unul din cele două exemplare ale proceselor-verbale, eventualele întâmpinări şi contestaţii, precum şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare. Dosarul astfel întocmit se sigilează şi se semnează de către membrii biroului electoral de circumscripţie, după care “se înaintează consiliului local, respectiv consiliului judeţean şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în vederea validării alegerilor (s.n., Ş.N.).”
în privinţa primarului, dosarul se trimite – în acelaşi scop, al validării -, în maximum 48 de ore, sub pază militară, “la judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care a fost ales, iar în cazul primarului general al Capitalei, ia Tribunalul Municipiului Bucureşti.”
La rândul său, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 stipulează, în art. 63 alin. (1) că “validarea alegerii primarului se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor, în camera de consiliu a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află comuna sau oraşul, de către un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei.”
Coroborând aceste dispoziţii legale, constatăm că singura competentă în materia validării alegerilor pentru funcţia de primar este judecătoria în a cărei rază teritorială se găseşte circumscripţia electorală aferentă unităţii administrativ-teritoriale (comunei sau, după caz, oraşului) unde s-au organizat şi desfăşurat alegerile, cu excepţia primarului general al Capitalei, în privinţa căruia competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.
După cum s-a observat, Legea nr. 215/2001 fixează un termen de 20 de zile, calculat “de la data desfăşurării alegerilor”. Stabilirea de către legiuitor a momentului de când începe să curgă acest termen nu este tocmai riguroasă, întrucât se referă la un interval de timp care, deşi precis determinat, priveşte totuşi o marjă temporală mai largă.
Cu privire la natura juridică a termenului în discuţie, suntem de părere că nu este vorba de un termen de decădere, ci de recomandare, şi aceasta pentru cel puţin următoarele motive:
– întâi, în considerarea importanţei acestei faze, a validării alegerilor, nu întrevedem raţiunea unei asemenea sancţiuni, în cazul în care judecătorul desemnat ar proceda la validare peste termenul de 20 de zile.
– Apoi, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere o astfel de sancţiune, s-ar fi referit expres la aceasta. Un exemplu în acest sens ni-l oferă art. 30 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 70/1991, republicată, potrivit căruia: “Cererea de anulare a alegerilor dintr-o circumscripţie electorală se poate face […] în termen de 48 de ore de la încheierea votării, sub sancţiunea decăderii .” Or, nici în art. 63 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, nici în art. 38 alin. (1) din vechea lege a administraţiei publice locale, legiuitorul nu a făcut precizări în acest sens.5)
în considerarea celor arătate, putem spune că procedura de validare a alegerilor în cazul primarilor parcurge două etape:
1. întocmirea, de către biroul electoral de circumscripţie, a unui dosar ce conţine, alături de alte documente, un exemplar al procesului-verbal privind îndeosebi constatarea rezultatului alegerilor. Spre deosebire de procedura validării alegerilor consilierilor, care implică înaintarea dosarului, după caz, consiliului local, consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în cazul primarilor dosarul se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se găseşte circumscripţia electorală respectivă, iar pentru primarul general al Capitalei, la Tribunalul Bucureşti. In ambele situaţii însă, instituţia îndreptăţită prin lege să solicite validarea alegerilor este biroul electoral de circumscripţie.
2. Primind dosarul, preşedintele judecătoriei desemnează un judecător din instanţa respectivă, cu sarcina de a proceda la validarea alegerii primarului, în camera de consiliu, într-un termen – pe care îl socotim de recomandare – de 20 de zile. Aşadar, cu excepţia primarului general al Capitalei – a cărui validare este de competenţa Tribunalului Bucureşti -, validarea rezultatului alegerilor în privinţa primarilor este, aşa cum am mai subliniat, de competenţa judecătoriei.
III. Problema admisibilităţii ordonanţei preşedinţiale în materia validării alegerilor locale
3.1. Instituţia ordonanţei preşedinţiale face parte din categoria procedurilor speciale, fiind reglementată, ca atare, în Cartea vi, art. 581-582 C. pr. civ. Analiza detaliată a acestei instituţii nu poate forma, desigur, obiectul notei de faţă, însă câteva precizări, necesare dezlegării aspectelor întâlnite în speţa supusă adnotării, se impun.
în doctrină au fost identificate trei condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, şi anume: (1) urgenţa-, (2) caracterul vremelnic, (3) neprejudecarea fondului.
(1) în ce priveşte urgenţa, ca primă condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, art. 581 alin. 1 C. pr. civ. stabileşte cadrul general al situaţiilor ce justifică această condiţie: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2) Caracterul vremelnic presupune că, pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot dispune măsuri definitive, finalitatea acestei proceduri speciale nefiind aceea de consacrare definitivă a drepturilor invocate de părţi. Aşa cum s-a arătat, “în principiu, măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului”, aşadar până la pronunţarea unei hotărâri a instanţei judecătoreşti asupra fondului dreptului.
(3) Ultima condiţie de admisibilitate – neprejudecarea fondului – se referă la faptul că, cu prilejul soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu procedează la analiza fondului dreptului dedus judecăţii. Totuşi, pentru a nu lipsi de suport soluţia dată, instanţa va cerceta aparenţa dreptului sau, într-o exprimare deosebit de sugestivă, instanţa urmează să “pipăie fondul”.
Observăm că această din urmă condiţie se corelează cu cea privind caracterul vremelnic: întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot ordona decât măsuri vremelnice, instanţa nu poate purcede la analiza fondului dreptului, ci numai a aparenţei sale. Altminteri, prin cercetarea propriu-zisă a fondului, măsura dispusă de instanţă nu va mai fi una vremelnică, ci definitivă, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor existente în materie.
Aşadar, numai în prezenţa cumulativă a celor trei condiţii este respectat cadrul fixat pentru cererea de ordonanţă preşedinţială. Beneficiul conferit de această instituţie, constând în judecarea de urgenţă, cu precădere şi în aducerea la îndeplinire chiar fără somaţie sau fără trecerea unui termen, nu poate fi recunoscut în lipsa uneia din condiţiile de admisibilitate stabilite.
3.2. în privinţa sferei de aplicare a ordonanţei preşedinţiale, în doctrină a fost analizată incidenţa acesteia în următoarele materii: raporturile de familie, raporturile de vecinătate şi de proprietate, raporturile locative, silită, raporturile comerciale, precum şi în materia organizării şi a funcţionării fundaţiilor [în baza art. 30 alin. (2) şi art. 32 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii sau fundaţii].
Această enumerare a materiilor susceptibile de incidenţa ordonanţei preşedinţiale nu este însă limitativă. Astfel, sub rezerva întrunirii condiţiilor de admisibilitate prezentate, se poate utiliza procedura ordonanţei preşedinţiale în privinţa oricărui litigiu. Mai mult, cererea de ordonanţă preşedinţială poate fi formulată atât în situaţia în care instanţa nu este sesizată cu privire la fondul dreptului, cât şi atunci când există un litigiu pendente (“judecată asupra fondului” – art. 581 alin. (3) teza întâi).
Aşa stând lucrurile, nu ne rămâne decât să admitem că, în principiu, se poate recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale şi în materie electorală. De altfel, art. 100 alin (1) din Legea nr. 70/1991, repubiicată, prevede că “judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului.”
Tot la nivel de principiu, dar cu strictă privire la problema ridicată de speţa în discuţie, ar fi admisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială şi în materia validării alegerilor locale, desigur cu observarea îndeplinirii cumulative a celor trei condiţii analizate. Asupra acestui aspect vom zăbovi cu prilejul discuţiilor imediat următoare.
IV. Soluţiile pronunţate de către instanţe. Critica acestor soluţii
4.1. Analiza modului de soluţionare la care s-au oprit, în speţă, instanţele, urmează a fi raportată la două paliere de abordare: (1) formularea contestaţiilor împotriva rezultatului alegerilor; (2) solicitarea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a validării în funcţia de primar.
(1) în ceea ce priveşte contestaţiile depuse, aşa cum am arătat şi în preliminarii, judecătoria a procedat la conexare (în temeiul art. 164 C. pr. civ.). Mai departe, instanţa nu a trecut la cercetarea fondului, ci a scos cauza de pe rol, sesizând prin încheiere Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate13), înregistrată sub nr. 314/C/2002 şi aflată în curs de soluţionare. Ne întrebăm însă în ce măsură această excepţie este pertinentă – mai exact, concludentă – pentru soluţionarea litigiului de către instanţa de fond, ştiut fiind că excepţia de neconstituţionalitate poate avea ca obiect numai o lege sau ordonanţă (ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă) în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei [art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992].
(2) Candidatul din partea P. S. D. şi-a întemeiat cererea de ordonanţă preşedinţială pe procesul-verbal referitor la centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatelor pentru funcţia de primar, arătând totodată că este întrunită condiţia urgenţei. Astfel, potrivit susţinerii sale, urgenţa s-ar întemeia pe dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale, conform căruia “validarea alegerii primarului se face în termen de 20 de zile de la data alegerilor […]”.
4.2. Faţă de soluţia de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială de către Judecătoria Bolintin Vale, o primă observaţie este legată de actul normativ invocat, anume Legea nr. 69/ 1991, care, după cum am precizat deja , nu mai era în vigoare la data introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială (11 iulie 2002), fiind abrogată expres de Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001.
A doua observaţie vizează existenţa condiţiei urgenţei, în absenţa căreia nu putem vorbi de procedura ordonanţei preşedinţiale. Suntem, într-adevăr, în prezenţa acestei condiţii în speţă? La prima vedere s-ar părea că da, întrucât legea acordă un termen pentru validarea alegerilor insuficient (expira la data de 13 iulie 2002) spre a se putea aştepta soluţia instanţei de constituţional, până când derularea litigiului pe fond este suspendată de drept. În ce ne priveşte, vom aborda două ipoteze de lucru, în concordanţă cu textele de lege.
Prima ipoteză priveşte situaţia obişnuită, aceea a organizării alegerilor în considerarea expirării mandatului primarului aflat în exerciţiul atribuţiilor conferite de această funcţie. în acest caz, pe perioada desfăşurării alegerilor şi până la validarea candidatului ales, funcţia de primar nu este vacantă, fiind încă ocupată de primarul învestit cu exercitarea mandatului anterior. Potrivit art. 72 alin.(1) teza întâi din Legea nr. 215/2001, “Mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales”. Art. 65 din aceeaşi lege stabileşte că jurământul se depune de către primar în faţa consiliului local, refuzul atrăgând sancţiunea considerării sale ca demisionat de drept.
A doua ipoteză vizează organizarea alegerilor înainte de împlinirea mandatului. Cazurile ce atrag încetarea de drept a mandatului sunt enumerate limitativ în art. 72 alin. (2) din Legea nr. 215/200115). în aceste cazuri, prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului şi propune Guvernului data pentru organizarea alegerilor [art. 72 alin. (6)]. Alături de aceste situaţii, Legea 215/2001 mai prevede, în art. 73 alin. (1), că mandatul primarului încetează înainte de termen şi ca urmare a rezultatului unui local, organizat în condiţiile legii. Şi în acest din urmă caz, data organizării alegerilor se stabileşte de către Guvern, la propunerea prefectului. Acelaşi act normativ oferă însă şi soluţii aplicabile cazurilor de vacanţă a funcţiei de primar, stabilind, în art. 82 alin. (1) că “în caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia atribuţiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie.” în speţa de faţă, fiind vorba de alegeri locale parţiale, ne aflăm în cadrul celei de-a doua ipoteze. Se observă însă că, nici în prima ipoteză, nici în cea de-a doua, nu se justifică invocarea urgenţei în vederea admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, întrucât legea conţine dispoziţii ce acoperă asemenea situaţii “tranzitorii”. Pe cale de consecinţă, nu trebuia admisă cererea de ordonanţă preşedinţială, cel puţin pentru acest motiv.
A treia observaţie priveşte celelalte două condiţii necesare pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială: caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului. Judecătoria a validat alegerea în funcţia de primar “până la momentul soluţionării cererii de validare definitive”. Raportându-şi aprecierea la situaţia dată, instanţa a avut în vedere, se pare, pronunţarea unei sentinţe de validare provizorie, încredinţată fiind că astfel se menţine în cadrul stabilit de lege pentru ordonanţa preşedinţială, de vreme ce tocmai îmbrăţişase susţinerea relativă la existenţa urgenţei.
Poate fi însă privită ca posibilă o astfel de validare provizorie, chiar şi în situaţia în care am accepta existenţa condiţiei urgenţei? Pentru noi este evident că această validare nu poate fi decât una definitivă. Consacrând instituţia validării alegerilor pentru funcţia de primar, legiuitorul nu s-a referit în nici o dispoziţie la posibilitatea unei validări temporare. Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Eventuala situaţie a încetării mandatului primarului înainte de termen, în cazul “când se constată, după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii privind alegerile locale.” [art. 72 alin. (2) lit. e)] nu are nici o relevanţă în privinţa caracterului definitiv al validării. Prin urmare, nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la caracterul vremelnic, impusă pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială.
Cât priveşte condiţia de a nu se prejudeca fondul, lucrurile sunt, din punctul nostru de vedere, şi mai clare. Procedând la validare, fie şi sub rezerva cu totul artificială a provizoratului, instanţa a cercetat însuşi fondul dreptului dedus judecăţii, şi nu doar aparenţa acestuia.
4.3. Cu prilejul formulării recursului, reprezentanţii partidelor amintite au arătat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele invocate prin cererea de ordonanţă preşedinţială. în considerarea observaţiilor noastre anterioare, apreciem această susţinere ca fiind corectă.
Asupra susţinerii recurenţilor privitoare la natura termenului de 20 de zile, precizăm că -aşa cum am arătat -, într-adevăr, nu ne aflăm în prezenţa unui termen de decădere. Oricum, invocarea decăderii ca ţinând de natura juridică a termenului acordat de lege pentru validare nici n-ar fi putut justifica recurgerea la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.
în ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor potrivit căreia cererea de validare a alegerilor în cazul primarilor constituie atributul comisiei electorale, şi aceasta este, în opinia noastră, întemeiată. După cum am remarcat în cele ce precedă, singura instituţie îndreptăţită să solicite validarea alegerilor pentru funcţia de primar (inclusiv primarul general al Capitalei) este biroul electoral de circumscripţie. Motivarea completului aparţinând Tribunalului Giurgiu că dispoziţiile legii sunt lacunare în acest sens este contrazisă de înseşi textele de lege pe care noi le-am prezentat deja. Aşadar, candidatul P. S. D. nu avea nici măcar calitate procesuală activă spre a putea solicita validarea alegerii sale.
în fine, considerăm corectă şi ultima susţinere a recurenţilor, în sensul că validarea alegerilor este o procedură specială. într-adevăr, chiar dacă ar fi fost îndeplinită condiţia urgenţei, celelalte două condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială nu mai puteau fi respectate. Aşa cum s-a putut constata, validarea alegerilor pentru funcţia de primar nu concordă nici cu vremelnicia, nici cu neprejudecarea fondului. Astfel, deşi ca principiu materia electorală este susceptibilă de incidenţa ordonanţei preşedinţiale, validarea alegerilor în cazul primarilor nu se poate face decât în condiţiile art. 63 alin. (1 j din Legea nr. 215/2001, coroborat cu art. 81 alin. (4) din Legea nr. 70/1991, republicată, existând aşadar o procedură specială în materie.
Tribunalul Giurgiu, fundamentându-şi soluţia de respingere a recursurilor pe o argumentare vagă şi defectuoasă, s-a declarat de acord cu existenţa condiţiei referitoare la urgenţă, ajungând la aceeaşi eronată concluzie ca şi prima instanţă: singura cale posibilă “având în vedere consecinţele practice ale speţei” era apelul la procedura ordonanţei preşedinţiale.
Temeiul respingerii recursurilor, în opinia completului tribunalului, îl constituie art. 316 C. pr. civ., aspect pe care ne abţinem să-l comentăm, socotindu-l drept o eroare de redactare.
V. Concluzii
în considerarea întregii expuneri, soluţiile ambelor instanţe apar ca vădit nelegale.
Institutia ordonanţei preşedinţiale, deşi admisibilă, în principiu, în materie electorală, nu-şi poate afla incidenţă într-o speţă cum este cea analizată de noi. Aceasta, întrucât nu pot fi respectate condiţiile stabilite pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială în cazul validării “temporare” a alegerilor organizate şi desfăşurate în vederea ocupării funcţiei de primar.
De lege ferenda, considerăm utilă intervenţia legiuitorului, în sensul aducerii anumitor clarificări asupra textelor de lege existente în materie, împreună cu unele îmbunătăţiri legate de aspectul formal, uneori insuficient de riguros.
