Garanţie de bună execuţie. Daune cominatorii


Reclamanta a constituit o garanţie de bună execuţie, aşa cum se arată în pct. 8 din convenţia părţilor, destinată să acopere prejudiciul ce s-ar fi cauzat pârâtei din culpa reclamantei în executarea contractului. Prin cererea pârâtei de restituire a garanţiei adresată băncii, ca invocă ..nerealizarea sistemului informatic integrat la termenul contractual, ca urmare a neîndeplinirii de către I. SA. a obligaţiilor contractuale într-un procent care depăşeşte cu mult cuantumul de 5% din valoarea contractului”, fără însă a arăta că această neexecutare i-ar fi cauzat un prejudiciu şi. cu atât mai mult, fără a dovedi cuantumul lui.

Or. potrivit an. 8.5 din contract, beneficiarul are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie. „în limita prejudiciului direct creat, dacă prejudiciu a rezultat ca urmare a neîndeplinirii de către fiimizorul-integrator a obligaţiilor sale”.

Altminteri, devine aplicabil art. 8.4, potrivit căruia beneficiarul va elibera 90% din valoarea garanţiei, iar 10% la expirarea perioadei de garanţie a sistemului.

Tribunalul arbitral a reţinut însă că beneficiarul nu a făcut dovada că ar fi suferit vreun prejudiciu şi. de altfel, nu a cerut plata vreunui prejudiciu, astfel că nu este îndreptăţit a reţine garanţia constituită. în consecinţă, Tribunalul arbitral a admis ca fiind întemeiat acest capăt de cerere şi a obliga pârâta să restituie reclamantei garanţia încasată în sumă de 573.721 curo (278.567 plus 295.154 curo).

Cât priveşte pretenţia reclamantei ca garanţia să îi fie restituită sub sancţiunea obligării la plata de daune cominatorii de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligaţiei, Tribunalul arbitral a dispus respingerea ci ca neîntemeiată, având în vedere că partea poate cere executarea hotărârii arbitrale pc calea prevăzută de lege. Dc altfel, specificul arbitrajului impune, printre altele, îndeplinirea de bunăvoie a hotărârii de cătrc partea împotriva căreia s-a pronunţat (art. 367 C. proc. civ.).

Sentinţa arbitrală nr. 146 din 18 iunie 2009