ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.422
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de contestatoarea (), cu domiciliul în municipiul P,-, jud. P împotriva sentinței civile nr. 2978 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Cultură ” ” P, cu sediul în municipiul P,–62, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta contestatoare () personal, asistată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 7 ianuarie 2009 și intimata Casa de Cultură ” ” P reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 17 februarie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata Casa de Cultură ” ” P depune la dosar concluzii scrise, după care, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
La rândul său apărătorul recurentei contestatoare depune la dosar chitanța fiscală nr. -/27.01.2009 reprezentând onorariu apărător în valoare de 700 lei, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele ți lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având din nou cuvântul pentru susținerea cererii de recurs, arată că Tribunalul Prahova a înlăturat fără nicio analiză aspectele care atrăgeau nulitea absolută deciziei de sancționare, considerându-le neîntemeiate, preluând apărările Casei de Cultură, încălcând astfel dispozițiile art. 263 și urm. Codul muncii, întrucât în calitatea sa de angajator conducătorul unității nu are ca atribuție în cercetarea disciplinară a angajatului.
Se arată în continuare că instanța de fond a ignorat în totalitate faptul că în totală contradicție cu dispozițiile art. 267, alin. 2 și 4 Codul muncii și din Codul muncii și art. 75, alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, conform cărora, pe de o parte salariatul va fi convocat în scris de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data ora și locul întrevederii iar pe de altă parte, în cursul cercetării salariatul are dreptul să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile, în cazul de față cercetarea fost efectuată de însuși conducătorul instituției care, conform regulamentului de organizare și funcționare are și calitatea de organ sancționator.
Faptul că deși Directorul Casei de Cultură este organul sancționator la nivelul instituției conform art. 11, alin. 2, lit. f, din Regulamentul de organizare și funcționare și tot el este cel care convocat Comisia de disciplină, așa cum rezultă din Procesul verbal nr. 284/30.06.2008, acesta a luând parte și la ședința Comisiei de Disciplină în calitate de președinte al ei și în final tot directorul să emită decizia de sancționare nr. 30/30.06.2008, s-a încălcat astfel dreptul contestatoarei de beneficia de o analiză temeinică și echidistantă apărărilor în cadrul cercetării prealabile.
Pe fondul cauzei se arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că recurenta îndeplinește în cadrul instituției funcția de referent la Compartimentul resurse umane, în cadrul acesteia neexistând acest compartiment, contestatoarea fiind integrată Compartimentului Cultură informare, care nu are atribuții de niciun fel în materia resurselor umane.
În concluzie se solicită admiterea recursului, casare sentinței recurate și pe fond admiterea contestației așa cum fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat Avocat pentru intimata Casa de Cultură ” ” P solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că cercetarea disciplinară s- în condițiile legii, cu aplicarea prevederilor legale în vigoare, convocarea pentru cercetarea disciplinară fiind făcută în conformitate cu dispozițiile art. 267 alin. 2, precizându-se obiectul, data și locul întrevederii, scopul convocării fiind atins, nefiind încălcat niciun drept al salariatei.
Din urma probelor administrate în cauză, reiese că petenta îndeplinește funcția de referent, având ca principale atribuții: ținerea evidenței angajaților din instituție, întocmirea statele de funcții și statelor de personal, efectuarea operațiunilor în vederea angajării, transferării, concedierii, încetării raporturilor de muncă și alte mișcări de personal. În calitatea de salariată contestatoarea avea obligația să depună la ITM P, în termen legal, modificările intervenite la art. 3 alin. 2 din HG 161/2006, atribuție ce nu fost îndeplinită și care a condus la sancționarea acesteia.
Motivul de recurs formulat în sensul că în cadrul instituției nu există compartiment resurse umane, nu poate reținut, întrucât importante sunt atribuțiile ce-i revin recurentei și care sunt menționate concret în fișa de post acestei.
Faptul că în nota explicativă recurenta menționează clar că operează cu programul încă de la începutul anului 2007, reprezintă dovadă în plus a faptului că în calitate de referent, aceasta are atribuții privind evidența cărților de muncă ale salariaților, deci și efectuarea tuturor operațiunilor ce vizează aceste cărți de muncă, operează cu acest program și orice alte modificări intervenite recent în domeniu.
Față de susținerea recurentei în sensul că directorul face parte din componența Comisiei de disciplină și tot el este acela care îndeplinește funcția de organ sancționator, trebuie reținut faptul că în conformitate cu prevederile art. 263 și urm. Codul muncii, angajatorul are dreptul să aplice sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit abatere disciplinară constând într-o faptă în legătură cu sa, săvârșită cu vinovăție, prin încălcarea normelor legale, Regulamentului intern, Contractului individual de muncă, dispozițiilor conducătorilor ierarhici.
Față de toate aceste considerente se solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa de Cultura P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.30/30.06.2008 emisă de intimată, privind reducerea salariului de bază pe o lună cu 5%, obligarea intimatei la plata sumelor reținute din salariu cu titlu de sancțiune disciplinară și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației, contestatoarea a arătat că este salariata intimatei în funcția de referent I A în cadrul compartimentului Cultură-Informare, având ca atribuții printre altele, ținerea evidenței, completarea cărților de muncă, a dosarelor de personal, însă, în mod nelegal s-a emis decizia sus-menționată, fiind sancționată cu reducerea salariului pe o lună cu 5%, fără să se țină seama că directorul intimatei este cel care a convocat Comisia de Disciplină, a dispus sancționarea sa în mod nelegal și că nu se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare reținută în sarcina sa, în condițiile în care nu are ca atribuții de serviciu comunicarea datelor către ITM privind cărțile de muncă, nu are pregătirea de specialitate pentru a opera cu programul în care se fac înregistrările la ITM.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în condițiile în care în mod corect a fost emisă decizia de sancționare atât timp cât din culpa contestatoarei, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ITM-ul a sancționat unitatea cu avertisment pentru necomunicarea la timp a elementelor de modificare intervenite în baza HG 161/2006.
In cauză s-au administrat probe cu acte și interogatoriu.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2978 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Cultura “” a Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că potrivit fișei postului, procesului-verbal nr.284/2008, adreselor nr.272/2008, 141/2008, contractului de muncă nr.6/2001, notei explicative existente la dosar, fișei de autoevaluare, contestatoarea este salariata intimatei îndeplinind funcția de referent începând cu 03.04.2001 pe durată nedeterminată, funcție în baza căreia ține evidența,
completarea cărților de muncă, a dosarelor de personal și tot ceea ce ține de compartimentul resurse umane, inclusiv întocmirea unui nou program pe calculator care vizează evidența salariaților cu date despre contractele de muncă, salarii, modificări, depunându-se lunar la ITM, însă în urma unui control efectuat la intimată la 16.06.2008, de către reprezentanții ITM s-a constatat că intimata nu a respectat art.4 al.3 din HG 161/2006, în sensul că nu a transmis la ITM P, în termen de 5 zile, modificările intervenite la elementele prevăzute la art.3 al.2 din HG 161/2006, motiv pentru care intimata a fost sancționată cu avertisment, sancțiune în urma căreia a fost convocată și cercetată disciplinar contestatoarea, pentru nedepunerea datelor din programul în termenul legal la ITM.
A mai reținut instanța de fond, că prin decizia nr.30/30.06.2008 emisă de intimată i s-a aplicat contestatoarei sancțiunea disciplinară privind reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5%, adică, pe luna iulie 2008, motivându-se că petenta nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau prin fișa postului, constând în nedepunerea înăuntrul termenului prevăzut de lege a modificărilor intervenite la art.3 al.2 din HG 161/2006, fapt ce a atras sancționarea intimatei de către ITM P cu avertisment, fiind înlăturate apărările contestatoarei invocate pe parcursul cercetării disciplinare.
Disp.art.263 și urm. Codul muncii stipulează că angajatorul are dreptul să aplice sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară constând într-o faptă în legatură cu munca săvârșită cu vinovație, prin încălcarea normelor legale, a Regulamentului Intern, a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, a ordinelor, dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici, caz în care, printre sancțiuni, se înscrie și reducerea salariului de bază pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%, ținându-se seama de o serie de criterii expres prevăzute de lege.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că din probele administrate în cauza, rezultă că petenta, în calitate de salariată a intimatei, începând cu data de 03.04.2001, îndeplinește funcția de referent la Compartimentul Resurse Umane, având ca atribuții, printre altele, ținerea evidenței, completarea cărților de muncă, a dosarelor de personal ale salariaților, inclusiv toate operațiunile, modificările pe care le implică legislația în domeniu referitoare la evidența salariaților, contractelor de muncă, a salariilor, motiv pentru care în urma controlului efectuat la 16.06.2008 de către ITM P, s-a constatat că aceasta din urmă nu a respectat prevederile art.4 al.3 din HG 161/2006, în sensul că nu a transmis la ITM P, în termenul legal, modificările intervenite la elementele prevăzute de art.3 al.2 din HG 161/2006, fapt ce a atras sancționarea intimatei cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 al.1 lit.a din HG 161/2006.
Ca atare, atât timp cât contestatoarea, în calitate de salariată a intimatei îndeplinind funcția de referent la Compartimentul Resurse Umane, avea obligația să depună la ITM P, toate modificările intervenite la elementele prevăzute la art.3 al.2 din HG 161/2006 înăuntrul termenului prevăzut de lege în acest sens, iar contestatoarea nu și-a îndeplinit o asemenea atribuție de serviciu, determinând sancționarea intimatei, înseamnă că petenta a săvârșit o abatere disciplinară constând într-o acțiune comisă cu vinovăție, respectiv fapta, prin încălcarea atribuțiilor de
serviciu determinată de nedepunerea în termenul legal a modificărilor privind carnetele de muncă ale salariaților unității, fapt ce a atras sancționarea intimatei.
Ori, în condițiile în care contestatoarea nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, neîndeplinire care a determinat sancționarea intimatei, înseamnă că în mod legal a fost emisă decizia nr.30/30.06.2008, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.263 și urm. Codul muncii.
A apreciat instanța de fond, că decizia nr.30/2008 are un caracter nelegal atât timp cât directorul unității este cel care efectuează cercetarea prealabilă, face parte din Comisia de Disciplină și aplică sancțiunea și că nu avea obligația de comunicare a datelor în discuție către ITM, de operare în programul, neavând pregătire de specialitate în domeniu, sunt neîntemeiate deoarece pe de o parte, intimata prin conducătorul său, în calitate de angajator, are ca atribuții efectuarea cercetării disciplinare, aplicarea sancțiunilor, iar pe de altă parte, din fișa postului, fișa de autoevaluare și recunoașterea contestatoarei din nota explicativă existente la dosar, reiese că petenta, în calitate de referent, are atribuții privind evidența cărților de muncă ale salariaților și deci, efectuarea tuturor operațiunilor ce vizează aceste cărți de muncă, inclusiv programul și orice alte modificări intervenite recent în acest domeniu.
Prin urmare, instanța de fond, având în vedere aceste considerente și constatând că au fost respectate disp.art.263 și urm. Codul muncii privind emiterea deciziei de sancționare nr.30/2008, a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
A arătat recurenta, în esență, că Tribunalul Prahovaa pronunțat hotărârea recurată fără nicio motivație și fără nicio analiză a aspectelor invocate și care atrăgeau nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Astfel, a precizat recurenta, cercetarea disciplinară s-a efectuat cu încălcarea normelor legale și a dreptului la o analiză echidistantă a apărărilor întrucât cercetarea disciplinară a fost realizată de chiar conducătorul instituției care are și calitatea de organ sancționator, fiind încălcate disp.art.267 alin.2 și 4 din Codul muncii și art.75 alin.2 din CCM la nivel național.
A mai precizat recurenta, că deși directorul Casei de Cultură este organul sancționator la nivelul instituției, tot el este și cel care a convocat Comisia de Disciplină, a luat parte și la ședința acestei comisii în calitate de președinte al ei, în final tot directorul a emis și decizia de sancționare contestată, în acest sens fiind logic că drepturile sale nu au fost respectate, hotărârea fiind una arbitrară, iar decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută.
Pe fondul cauzei, recurenta a învederat faptul că nu a fost instruită și nu are pregătirea profesională de a lucra cu programul, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond și tototată, în instituția în care își desfășoară activitatea nu există niciun compartiment resurse umane, ea fiind integrată Compartimentului Cultură Informare care nu are atribuții în materia resurselor umane.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației și anularea deciziei nr.30/30.06.2008 emisă de intimată.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de art.3041Cod procedură civilă și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că intimata, prin conducătorul său, în calitate de angajator, are ca atribuții efectuarea cercetării disciplinare și aplicarea sancțiunilor precum și faptul că din fișa postului contestatoarei precum și din alte înscrisuri reiese că aceasta, în calitate de referent, are atribuții privind evidența cărților de muncă ale salariaților și deci efectuarea tuturor operațiunilor ce vizează aceste aspecte, inclusiv programul.
În mod corect a reținut prima instanță împrejurarea conform căreia, contestatoarea, prin nerespectarea atribuțiilor care îi reveneau a atras sancționarea intimatei de către ITM
Astfel, din actele dosarului rezultă că recurenta îndeplinește funcția de referent, având ca principale atribuții:”ține evidența angajaților din instituție, întocmește statele de funcții și statele de personal, efectuează operațiuni în vederea angajării, transferării, concedierii, încetării raporturilor de muncă și alte mișcări de personal”.
În calitate de salariată, conform acestor atribuții, avea obligația să depună la ITM P, în termenul legal, modificările intervenite la art.3 alin.2 din HG 161/2006.
Această atribuție nu a fost îndeplinită, fapt care a condus la sancționarea intimatei, astfel încât, în mod corect a reținut prima instanță că recurenta a săvârșit o abatere disciplinară, constând într-o faptă comisă cu vinovăție, respectiv nedepunerea în termenul legal a modificărilor privind carnetele de muncă ale salariaților unității.
Față de mențiunile din fișa postului recurentei, Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile acesteia, importante fiind atribuțiile care îi reveneau, atribuții menționate în mod expres în fișa postului.
Mai mult decât atât, din mențiunile din nota explicativă precum și din fișa de autoevaluare, reiese faptul că recurenta, în calitate de referent, având atribuții privind evidența cărților de muncă, avea obligația de a efectua toate operațiunile ce vizează acest aspect, inclusiv programul și orice alte asemenea modificări intervenite în acest domeniu.
În ceea ce privește aspectele referitoare la modalitatea în care a fost efectuată cercetarea disciplinară, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate, întrucât conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al instituției intimate se prevede faptul că directorul este cel care hotărăște măsurile disciplinare, măsurile de recompensare a personalului în concordanță cu dispozițiile legale, iar în calitate de angajator are ca atribuții efectuarea cercetării disciplinare și aplicarea sancțiunilor.
Recurentei nu i-au fost îngrădite în niciun fel drepturile prin faptul că directorul a făcut parte din Comisia de disciplină, întrucât pe de o parte, acesta este responsabil cu întreaga activitate desfășurată în instituție și pe de altă parte, recurenta a beneficiat de o analiză temeinică a situației sale, fiind realizate toate apărările și ascultate toate motivațiile pe care le-a considerat necesare, așa cum rezultă din actele dosarului.
Curtea reține că în conformitate cu disp.art.263 și următoarele din Codul muncii, angajatorul are dreptul să aplice sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară constând într-o faptă în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție, prin încălcarea normelor legale, a Regulamentului Intern, a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, a ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici.
Astfel, Curtea constată că în mod legal recurentei i-a fost aplicată sancțiunea prin decizia contestată, aceasta numărându-se printre cele prevăzute expres de lege și reține faptul că recurenta nu este la prima abatere disciplinară, aceasta mai fiind sancționată anterior de două ori pentru abateri disciplinare.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care recursul urmează să fie respins ca nefondat conform disp.art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea (), cu domiciliul în municipiul P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.2978 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Cultură ” ” P, cu sediul în municipiul P,–62, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
– – – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.04.2009
dosar fond – – Tribunalul Prahova
judecători fond –
–
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
