Cheltuielile efectuate de administratorul, numit sau desemnat prin actul constitutiv al unei societăţi comerciale, cu deplasări pentru tratative, încheieri de contracte, prospectarea pieţei sunt cheltuieli aferente realizării veniturilor, în sensul art. 4 din O.G. nr. 70/1994, astfel că sunt deductibile fiscal la calculul profitului impozabil.
Este lipsit de relevanţă faptul că administratorul nu funcţionează în temeiul unui contract de muncă, întrucât legea nu condiţionează deductibilitatea unor astfel de cheltuieli de existenţa unui contract de muncă.
Reclamanta, societate comercială cu răspundere limitată, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor şi D.G.F.P.C.F.S. solicitând anularea deciziei nr. 2263/1999 şi a procesului verbal încheiat la 30.04.1998.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că decizia şi procesul verbal sunt nelegale, întrucât a reţinut, împotriva legii, că cheltuielile de deplasare efectuate de administratorul societăţii, care nu are contract de muncă nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Prin sentinţa civilă nr. 1378/1999 s-a admis acţiunea şi s-au anulat decizia emisă de Ministerul Finanţelor cât şi actul subsecvent, procesul-verbal de constatare.
S-a reţinut că în conformitate cu art. 17 (1) din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, dispoziţiile sunt obligatorii numai pentru agenţii economici prevăzuţi la art. 16 alin. 1 din acest act normativ (regii autonome, societăţi cu capital de stat). Cu privire la agenţii economici cu caracter privat, cum este cazul reclamantei, se recomandă aplicarea acestor dispoziţii, deci nu este o normă imperativă. Art. 17 alin. 1 şi 2 din H.G. nr. 518/1995, nu face vorbire decât de personalul salariat al agenţilor economici. în speţă, administratorul numit sau desemnat prin act constitutiv sau hotărâre a organului de conducere al societăţii comerciale, conform Legii nr. 31/1990, are dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii. Un astfel de administrator, nesalariat, se află cu societatea în raporturi de mandat, iar conform art. 374 cod comercial, mandatul comercial este de esenţă remunerat.
Cheltuielile efectuate de adminsitrator cu deplasări pentru tratative, încheieri de contracte, operaţii de prospectare de piaţă etc., îndeplinesc condiţiile O.G. nr. 70/1994 art. 4 în sensul că aceste cheltuieli sunt aferente realizării veniturilor.
Aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pârâtul condiţionând deductibilitatea acestora de existenţa unui contract de muncă, ceea ce legea nu prevede.
Notă: Curtea Supremă de Justiţie prin decizia civilă nr. 2772/2000 a respins recursul ca nefondat. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 1378/1999)
