Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului pentru perioada 2004-2008 este contestat de către pârâtă, carc pretinde că reclamanta nu şi-a precizat cuantumul pretenţiilor sale în sensul probării cu actc oficiale a cuantumului dobânzii legale solicitatc şi că reclamanta nu este în drept să solicitc niciun fel de majorări. întrucât acţiunea acesteia se întemeiază pc contractul de tranzacţie, carc consemnează un debit acceptat de părţi, asupra căruia părţile nu au mai înţeles să perceapă majorări de întârziere.
De asemenea, pârâta susţine faptul că. potrivit art. 3.2 din contract, aceasta avea obligaţia să restituie sumele împrumutate în interiorul perioadei de derulare a contractului, fără nicio dobândă şi fără majorări de întârziere, având în vedere şi faptul că acordarea de împrumuturi cu dobândă se acordă doar de către societăţile autorizate de către B.N.R.
Tribunalul arbitral a considerat neîntemeiate susţinerile pârâtei, având în vedere, pe de o parte, faptul că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pc acordul de finanţare, iar nu pe tranzacţie care c caducă şi arc cel mult relevanţa juridică a unei recunoaşteri de datorie, iar. pc de altă parte, celelalte cvasi-apărări ale pârâtei sunt străine cauzei şi contrazise de probele de la dosar. în consecinţă, a admis capătul de cercre privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând dobânda legală aferentă finanţărilor nerestituite.
Sentinţa arbitrală nr. 78 din 7 aprilie 2009
