Contestație decizie de sancționare. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 424

Ședința publică din data de 3 martie 2009

PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă

JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan

– – –

Grefier –

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 2977 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Cultură ” ” P, cu sediul în municipiul P,–62, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata Casa de Cultură ” ” P reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 17 februarie 2009.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentei contestatoare depune la dosar în copie, decizia civilă nr. 3000 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și chitanța fiscală nr. -/27.01.2009 reprezentând onorariu apărător în valoare de 700 lei, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.

La rândul său avocat pentru intimata Casa de Cultură ” ” P arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele ți lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având din nou cuvântul pentru susținerea cererii de recurs, arată că hotărârea instanței de fond este profund și vădit eronată pentru următoarele motive:

Se arată că procedura de convocare cu toate că fost formulată în scris așa cum a reținut instanța de fond, nu este îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât ambele convocări emise pe numele contestatoarei au fost întocmite și semnate de directorul instituției – angajatorul – care avea și calitatea de organ sancționator.

În aceste condiții este evident că procedura de convocare nu a fost în conformitate cu dispozițiile legale.

Cu privire la cercetarea disciplinară, aceasta în loc să fie îndeplinită de un împuternicit al angajatorului a fost îndeplinită de însuși angajatorul instituției, care s-a împuternicit pe sine.

Se arată în continuare că instanța de fond a făcut o gravă eroare în aplicare legii, când a apreciat cercetarea ca fiind în concordanță cu legislația în vigoare, deși din textele de lege aplicabile în cauza de față reiese că legiuitorul a înțeles să statueze că angajatorul nu poate să întrunească o dublă calitate de organ de cercetare și organ de sancționare.

Cu privire la fondul cercetării disciplinare și ale abaterilor imputate se arată că motivarea instanța de fond se referă doar la formalitățile premergătoare emiterii dispoziției de sancționare, dar nu cuprinde nicio motivare cu privire la fondul acesteia, cu toate că în contestație erau formulate și astfel de apărări, situație în care devin incidente dispoziții art. 304 pct.7 Cod proc.civilă.

Faptul că i s-a imputat contestatoarei că nu și- asumat responsabilitatea implementării calendarului pricind recomandările prevăzute în Raportul de intern din 11 aprilie 2008, nu poate fi reținut, întrucât aceasta este de fapt abatere inventată, problema reală fiind aceea a refuzului semnării unui angajament de plată privind restituirea salariului de merit conform deciziei Directorului Casei de Cultură nr. 18/2008. La momentul convocării de către comisia de disciplină termenul de contestație împotriva Deciziei nr. 18/2008 nu expirase.

În concluzie se solicită admiterea recursului casarea sentinței și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat pentru intimata Casa de Cultură ” ” P solicită respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că cercetarea disciplinară s-a desfășurat în condițiile legii, cu aplicarea prevederilor legale în vigoare, convocarea pentru cercetarea disciplinară fiind făcută în conformitate cu dispozițiile art. 267 alin. 2, precizându-se obiectul, data și locul întrevederii, scopul convocării fiind atins, nefiind încălcat niciun drept al salariatei.

Se arată că sancțiunea a fost aplicată contestatoarei pentru refuzul de a semna calendarul privind recomandările prevăzute de raportul de Audit Intern din 11 aprilie 2008. În baza acestui calendar trebuiau recuperate sumele încasate de contestatoare cu titlu de merit, până la sfârșitul anului. Contestatoarea face parte din personalul cu funcție de conducere, astfel încât, are obligația alături de directorul instituției de a aduce la îndeplinire toate recomandările făcute în urma controlului.

Faptele săvârșite de contestatoare întrunesc elementele constitutive ale art. 28 alin. 2 lit. b, în sensul că a refuzat să îndeplinească obligațiile de serviciu și lit. din regulamentul de ordine interioară.

În replică apărătorul recurentei arată că așa zisele abateri disciplinare ale contestatoarei se rezumă la refuzul de a semna angajamentul de plată privind restituirea salariului de merit.

CURTEA

Deliberând asupra recursului declarat reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2977 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova constată următoarele:

Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa de Cultură ” ” din P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 25/16.06.2008 emisă de intimată, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 264 alin 1 lit. e din Codul Muncii, reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 10% și a indemnizației de conducere pe o perioadă de o lună cu 10%, respectiv pe luna iunie 2008.

A mai solicitat reclamanta, obligarea pârâtei la restituirea sumelor ce i-au fost reținute din salariu și din indemnizația de conducere cu titlu de sancțiune disciplinară, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta, a arătat că este angajata Casei de Cultură a Municipiului P, în baza contractului de muncă nr. 7/2003 din data de 01.03.2003, având funcția de inspector de specialitate în cadrul compartimentului financiar și face parte din personalul contractual.

De asemenea, reclamanta a arătat că în anul 2007 Consiliul administrativ a propus, iar Directorul a aprobat prin Decizia 3/23.01.2007 acordarea unui salariu de merit și unul pentru Directorul instituției, iar în urma unui control de audit intern s-a observat că în mod nelegal la nivelul instituției fuseseră acordate 5 salarii de merit din care 2 pentru personalul in funcții de conducere în loc de unul singur.

În această situație auditul a recomandat ca unul din salarii să fie recuperat fără să nominalizeze persoana.

S- mai susținut de către reclamantă că, deși Directorul Casei de Cultură este organul sancționator la nivelul instituției, tot el este cel care a convocat și Comisia de Disciplină, a luat parte la ședința acestei Comisii pentru ca în final să emită și Decizia de sancționare nr. 25/16.06.2008, aceasta reprezentând o gravă încălcare a drepturilor sale de a beneficia de o analiză temeinică și echidistantă a apărărilor sale în cadrul cercetării prealabile.

Mai mult decât atât reclamanta arătat, că deși contractul colectiv de muncă prevede obligativitatea prezenței unui reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este salariatul cercetat, acesta nu a fost prezent.

Nelegală a fost și convocarea sa la efectuarea cercetării disciplinare prealabile arata reclamanta, întrucât nu poartă semnătura persoanei împuternicite și nici mențiunea privind obiectul discuțiilor.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că faptele pentru care contestatoarea a fost cercetată sunt clare, pretinsele represalii neexistând.

În ce privește prima faptă pentru care a fost cercetată contestatoarea, aceasta este consemnată clar și fără loc de echivoc, iar a doua faptă reiese în mod cert din conținutul adresei.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 2977 din 25 noiembrie 2008 respins contestația formulată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 25/16.06.2008 contestatoarei i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 264 alin 1 lit. e din Codul Muncii, respectiv reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 10% și a indemnizației de conducere pe o perioadă de o lună cu 10%, respectiv pe luna iunie 2008.

Sancțiunea a fost aplicată pentru neasumarea responsabilității implementării calendarului privind recomandările prevăzute în raportul de audit intern din 11.04.2008, în sensul că a refuzat semnarea acestuia.

Astfel, reclamanta face parte din personalul cu funcții de conducere, sens în care nu a participat alături de directorul instituției pentru aducerea la îndeplinire a tuturor recomandărilor făcute în urma controlului.

În baza acestui calendar de implementare, trebuiau recuperate sumele încasate de contestatoare cu titlu de salariu de merit până la sfârșitul anului.

S- apreciat astfel de instanța de fond că faptele săvârșite de către contestatoare întrunesc elementele constitutive ale art. 28 alin. 2 lit. b, in sensul că a refuzat să îndeplinească obligațiile de serviciu și lit. i din Regulamentul de ordine interioară.

Referitor la cercetarea disciplinară, tribunalul constatat că aceasta a fost efectuată înainte de a se aplica sancțiunea disciplinară, susținerile contestatoarei fiind consemnate.

De asemenea a fost convocată în vederea cercetării disciplinare prealabile, convocarea făcându-se în scris, contestatoarea fiind ascultată de către membrii Comisiei de disciplină, așa cum reiese din conținutul proceselor verbale încheiate în timpul ședinței.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că cercetarea disciplinară a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor legale prev. de art. 267 alin.2 Codul Muncii de către directorul instituției și nu de către persoana împuternicită să realizeze cercetarea și datorită acestui fapt această cercetare a avut un caracter abuziv, aspecte de care instanța de fond nu a ținut cont.

Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în concret nefiind analizate argumentele invocate de aceasta în apărare, întrucât în opinia acesteia abaterea reținută în sarcina sa nu există.

Că este așa, rezultă din hotărârea anexată motivelor de recurs prin care a fost anulată decizia de imputare.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

Potrivit art. 267 Codul Muncii cu excepția sancțiunii prev. de art. 264 alin.1 lit.a, respectiv a avertismentului scris, nicio altă sancțiune nu poate fi dispusă înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabilă.

În vederea desfășurării cercetării disciplinare salariatul este convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

În speță, la nivelul Casei de Cultură ” L. ” P prin decizia nr. 19/2008 aflată în copie la fila 13 – dosar fond a fost numită o comisie de disciplină formată din trei membri ale cărei atribuții sunt prevăzute în Regulamentul de funcționare al instituției.

Această comisie este condusă de directorul unității, director care a și semnat convocarea prevăzută de art. 267 alin.2 Codul Muncii, aflată în copie la fila 14 – dosar fond.

Conform procesului verbal întocmit la data de 5 iunie 2008 urmat de procesul verbal din 13 iunie 2008 recurenta a fost cercetată disciplinare în prezența comisiei de disciplină și nu numai a directorului instituției, așa cum greșit se pretinde prin motivele de recurs, iar faptul că în componența acestei comisii a intrat și conducătorul unității nu reprezintă o încălcare a textului de lege sus-menționat, întrucât este firesc ca un act săvârșit de un mandatar în temeiul unui mandat să poată fi săvârșit și de către mandant, respectiv actul săvârșit de reprezentant poate fi săvârșit și de către cel reprezentat care este titularul dreptului subiectiv, alegerea de a săvârși personal sau prin reprezentant un anume act juridic fiind atributul exclusiv al celui reprezentat.

Altfel spus, în măsura în care nu există prevăzute în lege, în speță Codul Muncii, nulități exprese în acest sens și în această materie se aplică regulile generale ale mandatului astfel cum este acesta reglementat de dreptul comun.

În ce privește abaterea propriu-zisă, inexistența acesteia nu poate fi dedusă din hotărârea judecătorească anexată motivelor de recurs, deoarece recurenta face parte din personalul contractual, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă de la fila 77 și urm. – dosar fond, personal a cărui răspundere materială se stabilește în condițiile prevăzute de art. 270 și urm. Codul Muncii și nu prin emiterea unei decizii de imputare a cărei anulare a făcut obiectul judecății în dosarul nr- al Tribunalului Prahova.

Dincolo de acest aspect, recurentei nici nu i s-a pretins să răspundă disciplinar pentru producerea unui prejudiciu material angajatorului ci așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, i s-a imputat faptul că nu a luat măsurile care făceau parte din obligațiile sale de serviciu în calitate de contabil șef de implementare a raportului de audit intern, angajarea răspunderii sale patrimoniale fiind subsecventă implementării acestui raport.

Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 2977 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Cultură ” ” P, cu sediul în municipiul P,–62, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan

– – – – – – –

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Red. AB/DV

2 ex/ 10.04.2009

f- – Tribunalul Prahova

.