Intre părţi a intervenit contractul de arendă nr. 275/2002 pentru 8546 ha teren arabil, situat în comuna S., contra unei arende egale cu echivalentul în lei a 800 kg grâu stas 813/68/ha anual, la preţul stabilit după cotaţia de la Bursa Internaţională de Tranzacţii Financiare Futures şi Opţiuni (L.I.F.F.E.) Londra. Plata arcndci trebuia să se facă în 4 rate trimestriale inegale: până la 30 martie 10%, până la 30 iunie 10%, până la 30 septembrie 30% şi până la 22 decembrie 50%.
Problema principală pe care o ridică acţiunea principală este dacă pentru anul 2004. pentru care contractul de arendă a încetat la 5 august 2004, pârâta datorează arenda rapor-tându-se la sumele scadente în fiecare trimestru (I, II şi parţial III) sau raportându-se la arenda anuală şi considerând datorată suma cuvenită proporţional până la 5 august 2004.
Din acest punct de vedere, este decisivă înţelegerea contractuală a părţilor (art. 6.1-6.3). Astfel, potrivit art. 6.1 lit. a), arenda se calculează pentru întreg anul şi pentru întreaga suprafaţă arendată, iar potrivit art. 6.3 din contract, plata acesteia se face eşalonat,
trimestrial, în cotele arătate mai sus (10%, 10%, 30% şi 50%). Altfel spus, pe de o parte, s-a convenit modul de calcul al arcndci. în sensul că aceasta este unică pe an şi suprafaţă, iar, pe de altă parte, s-a convenit modul de plată a arendei. în sensul că se face eşalonat, în patru rate trimestriale (ratele au legătură relativă cu activitatea agricolă, carc evident diferă de la un sezon la altul. în funcţie şi de plantele ce se cultivă, şi are mai multă legătură cu posibilitatea valorificării recoltelor în toamna fiecărui an). De aceea, pentru aflarea arendei aferente unei perioade din an. nu este concludentă examinarea ratelor de plată a arendei. variabile şi scadente într-un trimestru sau altul, pentru că aceste scadenţe sunt o facilitate de plată pentru arendaş, şi nimic altceva, ci este necesar a se stabili care este arenda anuală şi cât reprezintă acea perioadă din an din arenda anuală (împărţită la numărul de zile în discuţic). Spre această concluzic pledează şi art. 5.2 din contract, prin care s-a convenit că. în caz de concesionare a terenului, contractul de arendă încctcază de drept, dar că arendaşul are dreptul să culeagă recolta. Nu mai puţin este de remarcat şi faptul că pentru terenul în discuţic arenda s-a cerut doar pentru perioada I ianuarie – 5 august 2004. pentru perioada în continuare până la finele anului datorându-se doar taxele de concesiune, aşa cum s-a convenit, de altfel, prin contractul de concesiunc nr. 10 din 5 august 2004, (art. 5.4).
în concluzie, conform contractului (art. 6.1), arendaşul datora anual contravaloarea cantităţii de 800 kg grâu stas 813/68 la hectar, calculată după cotaţia de la Bursa L.I.F.F.E.. plata acestci arendc lăcându-se conform cu scadenţele convenitc (pentru anul 2003, scadenţclc au fost modificatc de părţi prin actul adiţional).
Ca urmare, pentru perioada 1 ianuarie – 5 august 2004, arenda aferentă însumează 16.281.165.801 lei (ROL), respectiv 162.811,65 lei (RON), conform calculaţici efectuate prin raportul de expertiză. Aceasta înseamnă că adresa de confirmare a reclamantei din 28 iulie 2004, din carc rezultă că pârâta nu ar avea vreo datorie faţă de reclamantă, nu înseamnă altceva decât că la acea dată pârâta era în termen cu plăţile scadente până atunci şi că, raportat la aceste scadenţe, într-adevăr nu avea nicio datorie faţă de reclamantă. Adeverinţa confirmativă a reclamantei arată situaţia reală a plăţilor/datoriilor la acea dată, astfel că participarea pârâtei la licitaţia pentru concesionarea terenului a fost legală, pentru că numai raportat la scadenţele anului 2004, până la 28 iulie 2004, se puteau discuta datoriile pârâtei în acel moment şi numai după desfăşurarea licitaţiei a devenit actuală problema calculului arcndci în termenii litigiului prezent. Pentru arenda aferentă perioadei 1 ianuarie – 5 august 2004. pârâta a plătit suma de 12.291.026.902 lei. aşa după cum rezultă din raportul de expertiză şi. prin urmare, a mai rămas de plătit diferenţa de 3.990.138.899 lei (ROL). Reclamanta însă a încasat de la pârâtă şi suma de 2.331.005.992 lei (ROL) cu titlu de penalităţi de întârziere, la 27 iulie 2004 (OPnr. 1 din 27 iulie 2004). Această sumă nu este însă datorată de către pârâtă. întrucât contractul de arendare (art. 6.4) nu stabileşte vreo penalitate, într-un anume cuantum, ci se referă la penalităţi „în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare”. Dar o astfel de penalitate legală nu există. Susţinerea reclamantei că ar trebui aplicate penalităţile aferente creanţelor bugetare neplătite la scadenţă nu a putut fi reţinută, pe de o parte, pentru că părţile nu au convenit să aplice între ele această penalitate. Pe de altă parte, în lipsa unei înţelegeri a părţilor, creanţa în litigiu nu este o creanţă bugetară, ci o creanţă comercială, ce nu poate atrage aplicarea penalităţii stabilite de legiuitor pentru alt tip de creanţe. Prin urmare, penalităţile aferente creanţelor bugetare neplătite la timp nu îşi pot găsi aplicaţie pentru alte tipuri de creanţe (necalificate creanţe bugetare de către legiuitor), chiar dacă în final respectivii bani vor ajunge în bugetul statului.
în consecinţă, din suma datorată de pârâtă cu titlu de arendă au fost scăzute şi sumele încasatc nejustificat de reclamantă cu titlu de penalităţi (2.331.005.992 lei), iar pârâta
obligată, cu titlu de arendă, doar la diferenţa în sumă de 1.659.132.907 lei (ROL), respectiv 165.913.29 lei (RON).
in consecinţă, acţiunea principală este întemeiată în parte şi a fost admisă în sensul arătat.
Sentinţa arbitrală nr. 4 din 17 ianuarie 2008
