Pentru a justifica promovarea acţiunii întemeiată pe art.64 din lege, partea trebuie să dovedească reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, în condiţiile legii.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Motru, reclamanta M.P. a chemat în judecată Comisia locală Motru de fond funciar, Comisia Jud. Gorj de fond funciar şi Primarul, pentru a fi obligaţi să întocmească şi să înainteze documentaţia pentru eliberarea titlului de proprietate, iar în caz contrat să plătească daune cominatorii de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Judecătoria Motru, prin sentinţa civilă nr.1563 din 3 sept.2003 a omis acţiunea, obligând pârâţii să înainteze documentaţia pentru eliberarea titlului de proprietate, Primarul fiind obligat să plătească daune cominatorii reclamantului în suma de 500.000 lei/zi de la rămânerea definitivă a hotărârii până la înaintarea documentaţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, susţinând că reclamantul nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr.18/1991, iar prin decizia civilă nr.1649 din 17 dec. 2003, Tribunalul Gorj a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea, reţinându-se că în speţă nu sunt incidente prevederile art.64 din legea nr.18/1991, deoarece reclamantul nu era persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, conform art.8 din lege.
În baza art.299 Cod procedură civilă, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr.18/1991, invocând dispoziţiile art.8 din lege.
Recursul nu este fondat.
Din cuprinsul acţiunii formulată de reclamant, rezultă că acesta a sesizat instanţa cu o cerere întemeiată pe prevederile art.64 din Legea nr.18/1991 republicată, solicitând obligarea Comisiei locale de a întocmi şi înainta documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafaţa de 50 ari, care a făcut obiectul convenţiei de schimb.
Faţă de obiectul acţiunii, instanţele, respectând cadrul procesual determinat de parte, conform principiului disponibilităţii consacrat de art.129 alin.1 Cod procedură civilă, au soluţionat pricina în raport de limitele investirii.
Sunt neîntemeiate susţinerile recurentului privind calificarea cererii ca o plângere la Legea nr.18/1991.
Instanţa de apel a făcut trimitere la prevederile art.8 din Legea nr.18/1991, pentru a justifica inaplicabilitatea dispoziţiilor art.64, în raport de situaţia de fapt reţinută în cauză.
Terenul în litigiu a făcut obiectul unei convenţii de schimb încheiată de reclamant cu numiţii T.I. şi T.M., act a cărui validitate a fost constatată prin hotărâre irevocabilă (sentinţa civilă nr.121 din 28 ian. 2003) ce ţine loc de act autentic.
Dispoziţiile art.64 din Legea nr.18/1991 sunt aplicabile numai situaţiilor în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condiţiile legii, pentru categoriile de persoane şi respectiv, de terenuri prevăzute de aceasta, iar comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de Comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie.
În speţă, această normă nu este incidentă, întrucât, pentru a justifica promovarea acţiunii întemeiată pe art.64 din lege, partea trebuie să dovedească reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, în condiţiile legii.
Reclamantul nu a beneficiat de dispoziţiile Legii nr.18/1991 şi este în posesia unui titlu constitutiv de drepturi, reprezentat de sentinţa civilă nr.121/2003 a Judecătoriei Motru, condiţii în care nici nu justifică interes în promovarea unei cereri întemeiată pe prevederile Legii fondului funciar.
Faţă de considerentele expuse se va respinge ca nefondat recursul, conform art.312 alin 1 Cod procedură civilă.
