ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1100
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
: –
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta – -, cu sediul în comuna,-, județul D împotriva sentinței civile nr.467 din data de 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate recurentei-pârâte să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâta anularea deciziei nr. 48/03.11.2008 de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului și repunerea reclamantului în drepturile avute înainte de acest eveniment.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că măsura dispusă de către pârâtă este abuzivă, nelegală și netemeinică, fiind luată fără a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de lege în situația încetării contractului individual de muncă din motive disciplinare.
S-a mai invocat și faptul că nu s-a efectuat nicio verificare contabilă, faptică sau scriptică, pentru a se stabili dacă societatea a înregistrat un minus de 20 de litri de motorină.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 283 alin.1 lit.b din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată motivat de faptul că cercetarea disciplinară s-a efectuat în prezența
reclamantului, în cadrul căreia au fost evidențiate și apărările salariatului prin nota explicativă ce a fost dată, în aceeași zi de 03.11.2008 fiind emisă și decizia atacată.
S-a mai invocat faptul că din cercetările efectuate a rezultat caracterul mincinos al susținerile reclamantului, rezultând fără dubii vinovăția acestuia săvârșirea faptei ce a stat la baza desfacerii contractului de muncă și temeinicia măsurii luate de societate prin desfacerea contractului de muncă.
La dosarul cauzei au fost depuse în copie decizia nr.48/03.11.2008, contractul individual de muncă nr.13/18.04.2008, nota explicativă nr. 300/03.11.2008, referatul nr.301/03.11.2008, nota de lichidare decizia nr. 48/03.11.2008, bonul fiscal nr. 183/31.10.2008, fișa postului reclamantului, CCM pe anul 2008, procesul-verbal încheiat în data de 03.11.2008 și diagrama de pe tahograful din data de 31.10.2008.
În cauză părților li s-a încuviințat proba cu înscrisuri, iar societății pârâte și proba testimonială cu un martor, fiind audiat în acest sens.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.467 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea, s-a anulat decizia nr.48/03.11.2008 emisă de societatea pârâtă, s-a dispus repunerea reclamantului în drepturile anterioare emiterii deciziei anulate, a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești de care reclamantul a fost privat pe perioada în care decizia anulată a produs efecte juridice.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.48/03.11.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 03.11.2008, în temeiul art.58 coroborat cu art. 61 lit.a din Codul Muncii motivat de faptul că ar fi săvârșit abaterea disciplinară constând în aceea că în ziua de 31.10.2008, în jurul orelor 16, fost surprins de directorul general al societății pârâte înstrăinând unui cetățean 20 de litri de motorină, încălcându-se astfel disp. art. 30 lit.b din CCM.
La data de 31.10.2008 șeful coordonator al reclamantului la încunoștiințat pe acesta că va lucra pe o cisternă și fără să i-o dea pe aceasta în primire i-a cerut să alimenteze cu 20 litri motorină, urmând ca apoi să se prezinte la punctul de lucru.
În speță reclamantul a făcut dovada că a aprovizionat cu mașina cu combustibilul din banii lui și că ulterior a recuperat acest combustibil de la firmă.
Reclamantul a prezentat bonul de benzină dovedind că a achitat personal motorina pe care a folosit-o în interesul societății, introducându-o în rezervorul autospecialei cu nr. înmatriculare -, justificând sustragerea ulterioară a cantității de 20 de litri de motorină din aceeași autospecială, în aceeași zi la orele 16, pentru ași recupera motorina achizionată cu veniturile proprii.
Societatea pârâtă nu a dovedit că susținerile reclamantului sunt false așa cum a invocat în conținutul întâmpinării și nici nu a dovedit vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii faptei ce a stat la baza desfacerii contractului de muncă.
Mai mult nu s-a făcut nici o verificare contabilă, faptică sau scriptică pentru a se stabili dacă societatea pârâtă a înregistrat un minus de 20 de litri de motorină.
Rezultă pe cale de consecință că societatea pârâtă aflându-se în imposibilitatea de ai pune la dispoziție reclamantului combustibilul necesar pentru alimentarea autovehiculului ce îl deservea, reclamantul a fost nevoit să cumpere personal 20 litri de motorină, iar ulterior, după aprovizionare să își recupereze combustibilul pe care îl cumpărase.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta – -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A arătat recurenta că prima instanță a pronunțat hotărârea reținând starea de fapt care a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar și cu declarația martorului audiat în cauză.
Din probele administrate rezultă că reclamantul nu putea să cumpere motorină de la Stația la aceeași oră la care martorul a declarat că împreună cu reclamantul și cu alți colegi de muncă se găseau la o distanță de circa 50 km de această stație.
Mai mult decât atât, chiar reclamantul a recunoscut că a sustras respectiva cantitate de combustibil din rezervor, iar probele administrate dovedesc faptul că motivația invocată cu ocazia întocmirii notei explicative nu corespunde adevărului.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art.3041Cod procedură civilă constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată, intimatului-reclamant i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii, reținându-se că la data de 31.10.2008, în jurul orei 1600a fost surprins de către directorul societății înstrăinând 20 litri de motorină unei alte persoane.
Ulterior, la data de 3.11.2008, în nota explicativă a susținut că, întrucât societatea nu i-a pus la dispoziție combustibilul necesar, a fost nevoit ca în dimineața zilei de 31.10.2008, ora 917să alimenteze de la Stația combustibil în valoare de 75,01 lei, așa cum rezultă din bonul de benzină pe care l-a prezentat cu ocazia cercetării disciplinare, însă, conform declarației martorului audiat în cauză, rezultă că la data de 31.10.2008, orele 900, reclamantul se afla împreună cu el și cu alți colegi de muncă în comuna G, unde au rămas până la ora 1500.
A arătat martorul, că punctul de lucru la care se aflau este la o distanță de circa 15 km de stația de unde s-a realizat aprovizionarea cu combustibil.
Tot în nota explicativă, intimatul-reclamant a precizat, în prezentarea faptei pentru care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, faptul că a fost
surprins “întrăinând cantitatea de aproximativ 20 l motorină unui cetățean cu o mașină roșie”.
În contestația formulată împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, a precizat, în contradicție cu cele afirmate în nota explicativă, că a cumpărat 20 l motorină și că ulterior, după aprovizionare, și-a luat combustibilul pe care îl cumpărase.
Această contradicție cu privire la persoana la care a ajuns în final combustibilul sustras, coroborată cu declarația martorului care confirmă prezența reclamantului în alt loc la momentul emiterii bonului fiscal nr.183 precum și cu faptul că acest bon nu face dovada faptului că reprezintă contravloarea combustibilului cumpărat pentru autovehicolul societății, neconținând numărul de înmatriculare, conduce la concluzia că bonul respectiv a fost procurat pro causa, el nefăcând dovada susținerilor reclamantului așa cum au fost ele reținute de prima instanță.
Curtea, în analizarea probatoriului efectuat, constată că salariatul a sustras cantitatea de combustibil imputată, iar prima instanță în mod greșit a apreciat că angajatorul nu a făcut dovada faptului că susținerile reclamantului sunt false.
Totodată, Curtea constată că intimatul-reclamant a încălcat dispozițiile art.30 lit b din contractul colectiv de muncă, săvârșind astfel o abatere disciplinară care este supusă sancționăriii conform Codului muncii.
Încălcarea obligațiilor de către salariat atrage răspunderea acestuia și aplicarea sancțiunii, însă cu respectarea criteriilor generale de utilizare în alegerea sancțiunii, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la locul de muncă, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior, sancțiunile prevăzute de Codul Muncii aplicându-se pe cale ierarhică.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă că salariatul a mai săvârșit alte abateri disciplinare, Curtea apreciază că o justă individualizare a sancțiunii se poate realiza prin aplicarea sancțiunii prevăzute de art.264 alin.1 lit.a din Codul Muncii, respectiv avertisment.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând să îl admită conform disp.art.312 Cod procedură civilă.
Astfel, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va admite în parte contestația și se va înlocui sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă stabilită prin decizia nr.48/2008 cu sancțiunea avertismentului.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta – -, cu sediul în comuna,-, județul D împotriva sentinței civile nr.467 din data de 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte contestația și dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii contractului de muncă aplicată prin decizia nr.48/03.11.2008, cu sancțiunea avertismentului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./19.06.2009
Dosar fond- – Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond-
–
operator de date cu caracter ppersonal
număr notificare 3120/2006
