ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1180
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
– –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în B, str. -, bloc 40,. 70, Jud. B și pârâta SC SA cu sediul în B,-, Jud. B împotriva sentinței civile nr.305 pronunțată la data de 18 martie 2009 de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea recurentei pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, dând următoarea soluție:
CURTEA
a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.61 din 28.08.2008, prin care a fost concediat, ca netemeinică și nelegală, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziei, plata drepturilor bănești pe perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării efective, plata daunelor morale în valoare de 10.000 lei, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței faptul că decizia de concediere este nulă absolut întrucât la emiterea sa pârâta nu a respectat condițiile de fond și de formă, astfel lipsește temeiul de drept, în sensul că articolul invocat 64 pct.4 din Codul Muncii, nu este prevăzut ca temei al desfacerii contractului de muncă.
Reclamantul a mai relatat că, din cuprinsul deciziei de concediere se observă că pârâta a adoptat o noua organigramă și un nou stat de funcții, prin care nu se desființează postul, ci se “transformă”, termen inexistent în legislația muncii.
S-a mai precizat că sindicatele din unitate au atacat Hotărârea Consiliului local al Municipiului B nr.183/2008, invocată în cuprinsul deciziei, pe calea contenciosului administrativ și apreciază că situația sa trebuie încadrată ca o reorganizare sau restructurare a societății și nicidecum o concediere imputabilă prin care a fost privat de o serie de drepturi bănești.
S-a mai invocat nulitatea deciziei, întrucât nu este motivată în fapt, în sensul că tot raționamentul din preambulul deciziei nu face decât să arate faptul că societatea trece printr-un proces de reorganizare, fiind inexistenta în Codul Muncii noțiunea de “test profesional la concediere”, test pe care pârâta l-a dispus pentru păstrarea unui singur post din cele 3 de șefi coloană.
Legislația muncii prevede că în cazul restructurării societății prin desființarea unor locuri de muncă, trebuie să existe o cauză reală și serioasă, iar pașii ce trebuie parcurși până la emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă sunt prevăzuți în art.65 din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, reclamantul a relatat că problemele sale au început din momentul schimbării conducerii societății, care nu a agreat ideea negocierii și a concilierii, iar în calitatea sa de lider de sindicat trebuia să atenționeze de fiecare dată conducerea când constata concret o încălcare a CCM, astfel încât în scurt timp a căzut în dizgrația directorilor. De asemeni, s-a ajuns la încercarea de îndepărtare a sa din societate, prin orice mijloace, inclusiv prin aplicarea de sancțiuni succesive, care au culminat ce desfacerea contractului individual de muncă.
A mai relatat reclamantul că, în calitate de lider de sindicat, beneficiază de protecția legii prin art.223 al.2 Codul Muncii, în sensul că nu poate fi concediat pe durata exercitării mandatului și pe o durată de 2 ani de la încetarea acestuia, pentru motive care nu țin de persoana sa, pentru necorespundere profesională și pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului și cu toate acestea, asupra sa s-au exercitat în mod continuu presiuni, fiindu-i afectată sănătatea, ceea ce justifică acordarea de daune morale.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, întrucât decizia contestată este legală și temeinică.
În cuprinsul întâmpinării s-a relatat că prin Hotărârea 183 din 31.07.2008, Consiliul Local al Municip. Baa probat modificarea structurii organizatorice și a statului de funcții ale societății, iar la data de 01.08.2008 a înaintat adresa nr.3436 reclamantului, prin care îl informa că două posturi de șef coloană din cele 3 existente urmau să fie desființate și în locul lor să se înființeze două posturi de șofer de autobuz. Reclamantul a fost invitat să participe la concursul de selecție și i s-a pus în vedere că în caz de neparticipare sau nereușită i se oferă postul de șofer de autobuz, adresa reprezentând și un preaviz privind concedierea în cazul în care acesta refuza încadrarea pe postul oferit.
Pârâta a mai relatat că reclamantul a refuzat să primească această adresă, fiind întocmit un proces verbal în acest sens, iar adresa afișată a fost trimisă salariatului și prin poștă cu confirmare de primire.
La data de 11.08.2008, pârâta a relatat că a publicat anunțul conform căruia pe data de 14.11.2008 are loc testarea profesională a șefilor de coloană, iar reclamantul nu s-a prezentat la testul profesional, astfel încât prin adresa nr.3703 din 15.08.2008 i s-a oferit încadrarea pe postul de șofer autobuz, adresă trimisă și prin poștă cu confirmare de primire.
Întrucât reclamantul nu și-a exprimat consimțământul pentru unul din posturile oferite, la data de 28.08.2008 s-a emis decizia nr.61 prin care acesta era concediat, în temeiul art. 64 al.4 Codul Muncii, decizie apreciată ca legală, având în vedere faptul ca reclamantul nu și-a exprimat consimțământul scris privind încadrarea pe postul de șofer de autobuz sau pe postul de casier încasator, în termen de trei zile lucrătoare.
Prin sentința civilă nr.305/18.03.2009 Tribunalul Buzăua admis în parte contestația, a dispus anularea Deciziei nr. 61/28.08.2008 emisa de pârâtă și reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, aceea de șef coloană, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă. Tribunalul a respins cererea reclamantului privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că pârâta a adoptat o noua organigrama și un nou ștat de funcții (aprobate prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B nr. 183/31.07.2008).
Aceasta nouă organigramă transformă unele posturi precum cel deținut de contestator (șef de coloană) în altele pentru care este necesară o pregătire inferioară (șofer, casier încasator).
Tribunalul a constatat că societatea intimată se găsea într-un proces de restructurare și reorganizare potrivit prevederilor art. 65. muncii.
Prin Decizia nr. 61 din 28.08.2008 contestatorul a fost concediat începând cu data de 30.08.2008 în temeiul art. 64 (4) din Codul Muncii pentru neexprimarea consimțământului privind încadrarea pe postul de șofer sau casier – încasator în termenul de trei zile acordat de unitate.
Contestatorul, înainte de aplicarea noii organigrame, ocupa unul din cele trei posturi de șef de coloană.
A mai reținut tribunalul că măsura luată trebuie să corespundă unor nevoi reale de reducere a personalului, să se întemeieze pe motive obiective și nu pe justificări aparente.
Contestatorul nu putea fi obligat să participe la un test pe care l-a susținut la angajare, și nici nu putea fi obligat să accepte un post sub pregătirea sa profesională, potrivit actelor de la dosar, și anume Certificatului de competențe profesionale nr. 144/29.07.2004. pentru posturile oferite legal, trebuia să fie concediat potrivit art. 65 din.
S-a mai reținut că CCM la nivel de unitate pe anii 2008 – 2009 negociat între patronat și sindicate, înregistrat la B sub nr. 993/11.03.2008, în art. 15 alin 3 prevede ca ” refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii, locul muncii sau a drepturilor salariale nu dă dreptul angajatorului de a proceda la desfacerea pentru acest motiv”.
Un alt aspect reținut de tribunal este acela că petentul este liderul Sindicatului Liber și beneficia de protecția legii și potrivit art. 223 alin.2 neputând fi concediat ” pe toata durata exercitării mandatului, precum și pe o perioada de 2 ani de la încetarea acestuia pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului”.
Unitatea nu a făcut dovada că petentul ar fi săvârșit abateri grave sau repetate, ci doar că nu s-a prezentat la un test profesional, obligativitate inexistentă în vreo prevedere legală.
S-a mai reținut că decizia de concediere a fost emisă în timp ce contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical seria – nr. – din data de 01.09.2008 pentru perioada 29. 08 – 31.08.2008.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale s-a reținut că acestea nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În recursul declarat de reclamant se susține că în mod nelegal tribunalul nu a acordat cheltuieli de judecată deși au fost solicitate și dovedite.
În recursul pârâtei se susține, în esență, că în mod eronat s-a admis contestația reclamantului, fără a se lua în calcul toate probele administrate, deoarece postul ocupat de acesta anterior nu mai există.
Mai susține recurenta pârâtă că reclamantul și-a exprimat practic un consimțământ tacit la concedierea sa prin refuzul de a participa la concursul organizat pentru ocuparea altor posturi în unitate.
Un alt aspect susținut de către recurenta pârâtă se referă la faptul că atitudinea reclamantului reprezintă un abuz de drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursurilor declarate, curtea va reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de unitatea pârâtă, curtea va constata că acesta este nefondat.
În mod corect instanța de fond a dispus anularea deciziei de concediere și reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior.
Astfel, din probele administrate a rezultat că unitatea SC SA se găsea intr-un proces de restructurare si reorganizare potrivit prevederilor art. 65. muncii.
Desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului s-a întemeiat pe disp. art.64 alin.4 Codul Muncii.
Potrivit art.64 în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) si d), precum si în cazul în care contractul individual de a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
Ori, în speța dedusă judecății salariatul nu s-a aflat în nici una din ipotezele limitativ și expres prevăzute de art.64 Codul Muncii.
Corect a reținut tribunalul că salariatul nu putea fi obligat sa participe la un test pe care l-a susținut la angajare, si nici nu putea fi obligat sa accepte un post sub pregătirea sa profesională. pentru posturile oferite legal, trebuia sa fie concediat potrivit art. 65 din.
De asemenea, recurentul reclamant se afla și sub protecția dispozițiilor art. 60 alin 1 lit. H și art. 223 alin.2, având calitatea de lider de sindicat.
Sentința tribunalului este corectă sub aspectul anulării deciziei de concediere și dispunerii reintegrării în postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale cuvenite.
Potrivit art.78 Codul Muncii, în cazul în care se constată că o concediere este netemeinică sau nelegală, la cererea salariatului instanța repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Prin urmare, din analiza acestui text de lege, rezultă în mod cert că această repunere în situația anterioară sau reintegrare în postul deținut anterior nu este lăsată la aprecierea instanței ci este obligatorie, în situația în care salariatul o cere.
Curtea va constata că recurentul reclamant a uzat de căile legale puse la dispoziția sa de normele în vigoare în domeniu, în termenele și condițiile prevăzute de acestea, astfel că nu se poate reține abuzul de drept.
Prin urmare, recursul declarat de unitatea pârâtă apare ca fiind nefundat, urmând a fi respins în baza disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ.
În ce privește cererea de suspendare a executării sentinței până la soluționarea recursului, aceasta nu a mai fost pusă în discuție deoarece recursul s-a judecat la primul termen.
Referitor la recursul declarat de reclamant, curtea va constat că acesta este fondat, deoarece la fond s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea au fost dovedite, iar tribunalul a omis să se pronunțe asupra lor.
Curtea va constata că, la fond erau îndeplinite condițiile cerute de art.274 pr.civ. astfel că, văzând și disp. art.3041și 312 alin.1 pr.civ, va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată la fond.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
În recurs, curtea, văzând disp. art.274 pr.civ. va obliga recurenta pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurentul – reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul pârâtei SC SA cu sediul în B,-, Jud. B declarat împotriva sentinței civile nr.305 pronunțată la data de 18 martie 2009 de Tribunalul Buzău.
Admite recursul reclamantului domiciliat în B, str. -, bloc 40,. 70, Jud. B.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurentul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
– – – – – –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
red./3 ex/17.06.2009
f- Tribunalul Buzău
G
