Deşi, de regulă, consumarea infracţiunii continuate are loc odată cu săvârşirea ultimului act de ce intră în conţinutul acestei infracţiuni, aşa cum s-a statuat în literatura şi practica de specialitate, totuşi în cazurile când se produc anumite efecte juridice, cum ar fi cele vizând, de pildă, stabilirea stării de recidivă sau revocarea, se are în vedere primul act de executare din cadrul infracţiunii continuate.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 33 din 18 martie 2011
Prin sentința penală nr. 6/25.03.2010, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpații O.R.E. și O.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003,art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea C.pen., art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 329 C.pen., cu aplicarea C.pen., la pedeapsa închisorii în condiții de penitenciar. Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, se reține că inculpații, în cadrul unui grup infracțional organizat au săvârșit activități de trafic de persoane majore și minore, dar și de proxenetism asupra unor părți vătămate, cu scopul de obținere a unor venituri considerabile.
Prin decizia penală nr. 33/18.03.2011, Curtea de Apel Pitești a admis apelul parchetului și inculpatului O.R.E., a desființat hotărârea cu privire la inculpații O.R.E. și O.C., printre altele, în sensul înlăturării din conținutul infracțiunii continuate prevăzută de C.pen., cu referire la inculpatul O.R.E., cu actele materiale reținute a fi săvârșite în perioada 5.02.2004 – 4.04.2006. Decizia curții se întemeiază pe următoarea argumentație:
în ceea ce privește susținerea că hotărârea este nelegală, întrucât în mod greșit nu s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) C.pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului O.R.E., o atare susținere este întemeiată.
Astfel, inculpatul O.R.E. a fost condamnat prin sentința penală nr. 123/05.09.2001 a Judecătoriei Topoloveni, rămasă definitivă prin decizia nr. 787/11.12.2001 a Tribunalului Argeș, la 2 ani închisoare, în condițiile art. 861 C.pen., fixându-se termen de încercare de 5 ani.
Din probele administrate, însă, rezultă că, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea C.pen., pentru care a fost condamnat de prima instanță la 10 ani închisoare, un prim act material al acestei infracțiuni a fost săvârșit în luna noiembrie 2004 asupra părții vătămate A.F.
Este adevărat că epuizarea întregii activități infracționale – având în vedere infracțiunea continuată reținută în sarcina inculpatului – a avut loc în luna aprilie 2007, un ultim act material fiind săvârșit la această dată în dauna părții vătămate M.I.
Deși, de regulă, consumarea infracțiunii continuate are loc odată cu săvârșirea ultimului act de executare ce intră în conținutul acestei infracțiuni, așa cum s-a statuat în literatura și practica de specialitate și aceasta ar fi în afara termenului de încercare în speța dată, totuși în cazurile când se produc anumite efecte juridice, cum ar fi cele vizând, de pildă, stabilirea stării de recidivă sau revocarea, se are în vedere primul act de executare din cadrul infracțiunii continuate.
Ca atare, nu poate fi admis faptul că un inculpat care săvârșește o infracțiune continuată, urmarea mai multor acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni – ultimul în afara termenului de încercare – să fie scutit până la acest ultim act de executare în funcție de care s-ar aprecia consumarea infracțiunii de consecințele juridice pe care le-ar fi suportat dacă ar fi săvârșit un prim și, în același timp, un ultim act material în termenul de încercare.
Ar însemna ca o formă mai gravă de infracțiune, cum este infracțiunea continuată, dacă am raporta momentul consumării acesteia la ultimul act material, situat în afara termenului de încercare, să producă urmări mai ușoare, mai exact să nu se dispună revocarea pedepsei pentru care inculpatul a fost anterior condamnat cu suspendare, deoarece a fost săvârșită după expirarea termenului de încercare față de o infracțiune mai puțin gravă în forma sa simplă, necontinuată, consumată la primul act material săvârșit în termenul de încercare, care atrage întotdeauna revocarea suspendării anterioare.
Aceasta ar conduce la concluzia că atunci când inculpatul săvârșește un singur act material în termenul de încercare, ce reprezintă o infracțiune unică, instantanee, echivalentă cu prima acțiune sau inacțiune din conținutul infracțiunii continuate, să fie sancționat mai aspru, prin revocarea suspendării, comparativ cu situația în care, deși a săvârșit mai multe acte materiale ale aceleiași infracțiuni, dar ultimul după expirarea termenului de încercare, nu s-ar mai impune revocarea, întrucât infracțiunea ce ar determina această revocare s-a consumat în afara termenului de încercare. Este un tratament sancționator neechitabil ce nu poate fi acceptat.
De asemenea, tot în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea prevederilor C.pen., de menționat că, întrucât s-a săvârșit un alt act materiale tot în perioada termenului de încercare de 5 ani, față de condamnarea la 2 ani închisoare, în condițiile suspendării suferite de inculpat în anul 2001, și anume în luna decembrie 2006, în dauna părții vătămate P.A.M., se impune și față de acest act material ce urmează a fi reținut în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate revocarea acestei suspendări.
în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea C.pen., reținută, de asemenea, în sarcina inculpatului O.R.E., alături de infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea prevederilor C.pen., Curtea reține, de asemenea, că motivele parchetului sunt întemeiate, în sensul că după punerea în libertate a acestui inculpat, urmare a unei alte condamnări de 5 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C.pen., dispusă prin sentința penală nr. 68/06.02.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5065/29.10.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a mai săvârșit alte două acte materiale în dauna părții vătămate M.I. care a fost răpită de inculpat în luna iulie 2006, precum și în duna părții vătămate N.N.O. care a fost cumpărată și exploatată pentru prostituție de inculpat, în luna noiembrie 2006.
Și aceste două acte materiale din luna iulie 2006, respectiv luna noiembrie 2006, sunt săvârșite în termenul de încercare, privind infracțiunea de 2 ani închisoare, în condițiile art. 861 C.pen., la care a fost condamnat inculpatul, prin sentința penală nr. 123/05.09.2001 a Judecătoriei Topoloveni, rămasă definitivă la data de 11.12.2001, prin decizia nr. 787 a Tribunalului Argeș, termenul de încercare fiind de 5 ani, așa cum s-a și menționat mai înainte, termen de încercare ce curge de la data rămânerii definitive a hotărârii arătate, respectiv 11.12.2001 până la data corespunzătoare, respectiv 11.12.2006.
Ca atare, având în vedere aceleași considerente, expuse mai sus, cu referire la tratamentul sancționator, privind infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea C.pen., se impune revocarea pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, în condițiile art. 861 C.pen., și în raport de aceste două acte materiale vizând, de această dată, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea C.pen.Așadar, ambele situații, vizând actele materiale ale infracțiunilor de trafic de persoane minore și majore săvârșite în perioada termenului de încercare, atrag revocarea pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, aplicată în condițiile art. 861 C.pen. Faptul că a mai fost revocată această pedeapsă de 2 ani, aplicată în condițiile art. 861 C.pen. de către Judecătoria Topoloveni, într-o altă cauză – a se vedea decizia nr. 3206/2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție – nu poate duce la concluzia, așa cum susține de altfel și parchetul, că inculpatul va executa de două ori aceeași pedeapsă, din moment ce se dispune revocarea acestei pedepse și în această cauză.
Aceasta, deoarece, inculpatul poate solicita, în temeiul art. 449 C.proc.pen., în condițiile legii, contopirea pedepselor aplicate, situație în care revocarea pedepsei de 2 ani închisoare a Judecătoriei Topoloveni s-ar aplica o singură dată.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
