Contestație decizie de sancționare. Decizia 1536/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA Nr.1536

Ședința publică din data de 1 iulie 2009

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana

: – –

Grefier:

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul A cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 643 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în municipiul P,-, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică, răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului conform contractului de asistență juridică nr. 2009 din 11 iunie 2009 și intimata pârâtă Regia Autonomă de Transport Public P reprezentată de .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic depune la dosar pentru intimata pârâtă întâmpinare la motivele de recurs, un exemplar comunicându-l apărătorului recurentului reclamant.

Avocat pentru recurentul reclamant solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimata pârâtă.

Curtea admite cererea formulată de apărătorul recurentului reclamant, de lăsare cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, conform contractului de asistență juridică nr. 2009 din 11 iunie 2009 și intimata pârâtă Regia Autonomă de Transport Public P reprezentată de consilier juridic.

Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză,față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

În susținerea recursului formulat de reclamantul avocat arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă din mai multe puncte de vedere.

Se susține în primul rând, că deși reclamantul depus la dosar pentru termenul din 10 martie 2009 cerere prin care solicitat acordarea unui nou termen de judecată, întrucât apărătorul acestuia se afla la altă instanță, instanța respins această cerere și amânat pronunțarea cauzei pentru a da posibilitatea acestuia să depună concluzii scrise, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantului și privându- de dreptul de a face proba cu alte înscrisuri pe care urma să le depună la dosar.

Se arată de asemenea, că instanța de fond nu avut în vedere faptul că reclamantul afirmat și probat prin înscrisuri că suferea de hepatită de tip C, afecțiune datorită căreia ficatul nu mai digera în parametrii normali, astfel încât cantitatea de alcool depistată în urma controlului efectuat este una foarte mică.

Este de reținut, că reclamantul nu negat că consumat băuturi alcoolice, dar cu seară înainte, situație similară cu un eveniment desfășurat cu un an în urmă, când, reclamantul fost oprit de un echipaj al poliție rutiere și în urma unei testări cu același aparat reieșit că avea alcoolemie care depășea limita legală, însă în urma recalculării, având în vedere același certificat medical, conform căruia suferea de hepatită de tip C rezultatul recalculării demonstrat că acesta consumat băuturi alcoolice, dar nu într-o cantitate care să atragă întocmirea unui dosar penal.

Se arată că instanța nu face referire la acest motiv invocat de reclamant, probabil pentru că nu l- considerat relevant în cauză, deși dacă și-ar fi exercitat rolul activ ar fi putut dispune efectuarea unei expertize.

La solicitarea instanței, arată că nu se află în posesia înscrisurilor pe care ar fi dorit să le depună la dosarul cauzei în fața instanței de fond, la termenul la care aceasta rămas în pronunțare, dar în situația în care instanța va amâna pronunțarea cauzei le va depune.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă arată că în ceea ce privește primul capăt al cererii de recurs în care se critică faptul că la instanța de fond la termenul din 10 martie 2009 nu a luat în considerare cererea de amânare din partea apărătorului, este de reținut că până la termenul din 10 martie au mai fost acordate alte două termene de judecată la solicitarea reclamantului, astfel încât solicitarea reclamantului pentru treia amânare cauzei era nejustificată.

Cu privire la ce de-al doilea capăt de cerere prin care se invocă faptul că recurentul suferă de hepatită de tip C și datorită acestui fapt cantitatea de alcool s-ar asimila mai greu, acest motiv nu poate fi reținut de instanța de recurs întrucât nu fost dovedit prin nici un mijloc de probă.

În ceea ce privește testarea recurentului de către șeful ierarhic în data de 09.09.2008, în timpul programului de lucru din cadrul regiei s- procedat la 2 teste de alcool cu aparatul, astfel că la primul test rezultat alcoolemie de 0, 36 mg/alcool/l iar la doua testare o alcoolemie de 0,33mg/l ambele buletine de testare fiind semnate de reclamant. Reiese în mod clar față de rezultatul alcool testului că reclamantul consumat alcool în ziua/dimineața programului de lucru și nu în seara precedentă.

Cu privire la proba cu înscrisuri despre care face vorbire apărătorul recurentului reclamant, se arată că acesta avea timp suficient până la acest termen de judecată să le depună la dosarul cauzei.

Se solicită astfel, respingerea recursului ca nefondat.

C RTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată cu nr.6454/105/14.10.2008 contestatorul Aac hemat în judecata pe intimata P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr.115/11.09.2008, reintegrarea în funcția avută anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației, contestatorul a arătat că este salariatul intimatei și că la data de 09.09.2008, s-a prezentat la serviciu, dată la care a fost testat cu aparatul alcooltest, testare în urma căreia a fost depistat cu o alcoolemie în sânge de 0,33 mg/l, motiv pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă în baza deciziei sus-menționate, fără să se țină seama că alcoolul depistat în sânge nu a fost altceva decât o reminiscenta a ceea ce consumase cu o seara înainte, mai ales că la data de 08.09.2008 a fost Sf. ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice care însă nu au fost asimilate în parametri normali datorită suferinței la ficat “hepatica C”.

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației în condițiile în care contestatorul a fost depistat în timpul programului sub influenta băuturilor alcoolice, motiv pentru care în mod legal s-a emis decizia contestată.

Prin sentința civilă nr. 643 din 12 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul A, reținând în esență, că potrivit răspunsurilor la interogatoriu, raportului nr.10/2008, referatului din 10.09.2008, notei explicative din 09.09.2008, dovezilor de convocare depuse la dosar, raportului nr.13234/2008, deciziei nr.155/11.09.2008, la data de 09.09.2008, în timp ce se afla la locul de muncă în exercitarea atribuțiilor de serviciu, contestatorul, îndeplinind funcția de controlor legitimații, a fost depistat sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie în sânge de 0,33 mg/l în urma testării cu aparatul alcooltest, împrejurare recunoscută de către acesta, motiv pentru care intimata, prin decizia sus-menționată, a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 16.09.2008.

Disp.art.263 și urm. Codul muncii, stipulează că angajatorul are prerogativa și dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori aceștia săvârșesc o abatere disciplinară, respectiv o faptă în legătură cu constând într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă (), contractul colectiv de munca (CCM), ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, astfel încât, în funcție de gravitatea abaterii, se poate dispune desfacerea disciplinara a contractului individual de muncă.

De asemenea, disp.art.12.9 pct.19 din Regulamentul Intern (RI) al intimatei prevăd că se aplica sancțiunea desfacerii disciplinare a în cazul prezentării la lucru sub influența alcoolului sau consumului de băuturi alcoolice în incinta societății.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că petentul a fost salariatul intimatei îndeplinind funcția de controlor legitimații, ocazie cu care la data de 09.09.2008, în timp ce se afla la locul său de muncă, a fost depistat sub influența băuturilor alcoolice cu o alcoolemie în sânge de 0,33 mg/l, motiv pentru care prin Decizia nr.155/2008 s-a dispus desfacerea disciplinara a al acestuia.

Ca atare, atât timp cât contestatorul, în calitate de salariat, respectiv controlor legitimații s-a prezentat la locul de muncă sub influența băuturilor alcoolice, fiind depistat cu o alcoolemie în sânge de 0,33 mg/l a însemnat că acesta a săvârșit o abatere disciplinară care a constat în încălcarea normelor Regulamentului Intern care interzic în mod expres prezentarea la locul de muncă sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care în mod corect s-a dispus desfacerea disciplinară a al contestatorului, în condițiile în care acesta a săvârșit o abatere disciplinară gravă.

Apărările contestatorului că nu a consumat băuturi alcoolice la locul de muncă având o alcoolemie în sânge mică datorita consumului unor băuturi alcoolice cu o zi anterioară fiind o legală cu o semnificație deosebită și că suferind de hepatita C, organismul nu mai asimilează consumul de băuturi alcoolice în mod normal, nu au fost avute în vedere întrucât acestea nu reprezintă împrejurări de natură să-l exonereze pe contestator de obligația respectării Regulamentului Intern care interzice în mod expres prezentarea la locul de muncă sub influența băuturilor alcoolice sau consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă, fără nicio altă distincție.

Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente și constatând că au fost respectate la data emiterii deciziei disp.art.263 și urm. Codul muncii, a respins contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a criticat, sub un prim aspect, faptul că soluționarea dosarului la termenul din 10.03.2009 în condițiile în care apărătorul său depusese prin serviciul registratură o cerere de amânarea cauzei pentru că se află la altă instanță, constituie o încălcare a dreptului la apărare.

Sub un al doilea aspect, recurentul a precizat că sentința este criticabilă întrucât prima instanță nu a ținut cont de înscrisurile de la dosar și din care rezultă că datorită afecțiunii de care suferă ( C), cantitatea de alcool reținută în urma controlului efectuat este una foarte mică astfel încât sancțiunea desfacerii contractului de muncă este excesivă.

A mai precizat recurentul că instanța trebuia să dea dovadă de rol activ și să se conformeze disp.art.129 Cod procedură civilă care prevăd că judecătorii pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare ori, în prezenta cauză se impunea efectuarea unei expertize care să stabilească cantitatea de alcool consumată sau dacă se impunea o recalculare în baza acestor documente.

Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea contestației.

Curtea examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prima dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei precum și art.3041Cod procedură civilă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Din actele dosarului rezultă că anterior termenului din data de 10.03.2009 apărătorul reclamantului a mai solicitat amânarea judecării cauzei încă de două ori, respectiv la termenele din datele de 11.11.2008, respectiv 06.01.2009. În raport de dispozițiile legale care prevăd că soluționarea acestor cauze este supusă unui regim de urgență, solicitarea apărătorului reclamantului de a se amâna din nou cauza a fost în mod justificat apreciată de prima instanță ca neîntemeiată și respinsă ca atare însă, pentru a se da posibilitatea de a depune concluzii, pronunțarea a fost amânată la 12.03.2009 astfel încât critica vizând încălcarea dreptului la apărare nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât în cauză au fost acordate cinci termene de judecată.

Pe fondul cauzei, Curtea constată de asemenea că sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii recurate și nu pot fi reținute. Astfel, pe de o parte, deși recurentul invocă o serie de înscrisuri pe care le consideră relevante din punctul de vedere al apărării, Curtea constată că acestea nu au fost depuse nici la instanța de fond și nici în recurs, iar sub un alt aspect, din punctul de vedere al dispozițiilor legale care au stat la baza desfacerii contractului de muncă, respectiv Regulamentul intern al P și art.263 din Codul muncii, nu are relevanță cantitatea de alcool consumată, atâta timp cât salariatul avea obligația să nu se prezinte la locul de muncă sub influența băuturilor alcoolice, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate și întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 643 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în municipiul P,-, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 iulie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana

– – – – – – –

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Tehnored./MD/

2 ex/16.07.20098 al Tribunalului Prahova