ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.416
Ședința publică din data de 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
– –
– –
Grefier – – –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul Inspectoratul Școlar Județean D, cu sediul în Târgoviște, B-dul – – I nr.62, județul D, împotriva sentinței civile nr.2002 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, județul
Dezbaterile și susținerile părților aua vut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunșarea la data de 2 martie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3579/120/30.05.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a formulat contestație în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar D împotriva adresei 1929/20.05.2008 emisă de unitatea intimată și comunicată reclamantei la 22.05.2008 prin care i se învederează faptul că a pierdut statutul juridic de profesor titular întrucât de la 01.09.2000- 01.08.2007 a absentat nemotivat fără a solicita conducerii Inspectoratului Școlar eliberarea din învățământul preuniversitar.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că lipsa nemotivată de la locul de muncă nu poate conduce la pierderea statului de profesor titular ci numai la aplicarea unei sancțiuni disciplinare cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea 128/1997 la art. 117-125.
A mai arătat contestatoarea, că ținând seama că prin adresă se face vorbire un concurs de titularizare pe postul său pentru data de 16.07.2008, solicită suspendarea deciziei privind scoaterea acestui post la concurs.
La dosarul cauzei s-au depus adresa nr.1929/20.05.2008 emisă de Inspectoratul Școlar D prin care se comunică, contestatoarei că datorită absențelor nemotivate pe perioada 2000-2007 s-a luat măsura eliberării din învățământul preuniversitar, copie de pe cererea formulată de contestatoare prin care solicită reluarea activității la catedra unde a funcționat, respectiv la școala nr 1 D, copie de pe carnetul de muncă al contestatoarei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că, contestatoarea nu s-a mai prezentat la școală din 17.02.2000 – 2008, abandonarea postului fiind nejustificată.
De asemenea, a mai arătat că prin absentarea nemotivată și îndelungată raporturile de muncă ale contestatoarei au încetat, deși se recunoaște faptul că nu s-a emis o decizie a contractului de muncă.
S-au depus adresa 6139/12.09.2007 emisă de Inspectoratul Școlar D prin care comunică, contestatoarei că prin decizia 218/2007 a Inspectoratului Școlar General, a fost numită suplinitor la Liceul la limba și literatură română pe perioadă limitată, respectiv până la 31.08.2008, copie de pe carnetul de muncă al contestatoarei, adresa nr.8866/07.12.2008 emisă de D-ța. adresa nr.640/16.02.1999; adresa Școlii nr.1 privind absentarea de la catedră a contestatoarei de la 01.09.2000, adresa Școlii nr.1 prin care se comunică faptul că, contestatoarea a beneficiat de concediul pentru îngrijirea copilului, condica de prezență începând cu 01.09.2000, ștatul de plată pe septembrie 2000, adresa Școlii nr.1 privind ocuparea postului de alți profesori pe perioada în care contestatoarea a absentat, copie registrul intrări și ieșiri al Scolii nr.1, declarația îngrijitoarei de la Școala nr.1, copie de pe adresa 1410/28.04.2001, copie de pe adresa 710/18.03.2003, copia deciziei 218 din 01.09.2007 și tabelul cu suplinitorii calificați în care figurează și contestatoarea.
La 13.11.2008 s-a depus la dosar un memoriu numitul, inspector școlar, prin care se prezintă situația contestatoarei și se precizează că nu s-a emis decizie de încetare a CCM.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2002 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar Județean D, s-a anulat adresa nr.1929/20.05.2008 emisă de unitatea intimată, s-a constatat că, contestatoarea are calitatea de profesor titular de limba și literatură română la Școala nr. 1, județul
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatoarea a fost încadrată ca profesor titular la Școala nr.1 iar începând cu 01.09.2000 nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
A mai reținut instanța de fond că, contestatoarea nu a depus la dosarul cauzei copie de pe contractul individual de muncă, însă așa cum rezultă din documentele depuse de intimat la dosar până la momentul soluționării acestei cauze nu s-a emis o decizie a desfacere a contractului individul de muncă, astfel că decizia nr. 1929/20.05.2008 prin care se comunică, contestatoarei faptul că a pierdut calitatea de titular în învățământ este lovită de nulitate.
A apreciat instanța de fond,că nefiind anulat contractul individual de muncă, rezultă că acesta produce consecințe juridice și potrivit art. 969 este legea părților, nefiind contestată existența acestui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, deși nu s-a depus la dosarul cauzei de nici una dintre părți, rezultă că angajatorul este obligat în continuare să recunoască calitatea de angajat al contestatoarei, mai ales că la acest moment s-a întors în țară și și-a exprimat dorința de a-și relua activitatea în condiții normale la Școala nr.1.
Totodată, instanța de fond a apreciat ca fiind culpa intimatului că nu a luat nici o măsură împotriva unui angajat care nu a respectat clauzele din contractul individual de muncă, și deci, nu interesează faptul că, contestatoarea a absentat nemotivat timp de 7 ani.
De asemenea, s-a apreciat de instanța de fond că acest aspect este un caz de toleranță din partea angajatorului care suportă și consecințele acestei toleranțe, neinvocând excepția de neexecutare a contractului și desființarea a acestuia.
Impotriva sentineței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Școlar Județean D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Pârâtul invocă în susținerea recursului incidența dispozițiilor art. 304 pct 9 și 10 din Cod procedură civilă, arătând că instanța de fond a dat o interpretare greșită actelor dosarului, ceea ce a dus la aplicarea eronată a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, susține recurentul, prin cererea nr. 6139/22.08.2007 depusă de reclamantă, aceasta recunoaște că în noiembrie 1998 plecat în SUA și că prin adresa nr.205/10.04.2001 I s-a făcut cunoscută desfacerea contractului de muncă, necontestată, ceea ce rezultă că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 267 din Codul Muncii și 120 din Legea nr.128/1997.
Deși instanța de fond, susține recurentul, examinează actele dosarului și ajunge la concluzia că reclamanta a lipsit nemotivat din anul 2000, apreciză greșit că se impune admiterea acțiunii și menținerea ca valabil a contractului individual de muncă al acesteia.
Faptul că nu s-a emis o decizie de desfacere a contractului de muncă, mai arată recurentul, nu poate duce la concluzia că reclamanta mai are calitatea de profesor titular pe catedra de limba și literatura română la Școala nr. 1 atâta timp cât a acceptat statutul de professor suplinitor calificat.
Curtea analizand sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurent, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Verificând actele dosarului se reține că adresa pe care recurentul o invocă în sprijinul recursului, 6139/12.09.2007, nu echivalează cu o decizie de desfacerea contractului de muncă în ceea ce-o privește pe intimata-reclamantă.
Din această adresă rezultă faptul că reclamanta este numită ca profesor suplinitor, și nu că i-ar fi încetat contractul individual de muncă în calitate de profesor titular de limba și literatura română la Școala nr. 1.
Potrivit art.115 și 116 lit f din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic -în sarcina peronalului didactic se poate reține răspunderea disciplinară pentru care se poate aplica orice sancțiune disciplinară, inclusiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Dar art.117 și următoarele din Legea nr.128/1997 prevede procedura obligatorie de urmat în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare, procedură pe care recurenta nu a urmat-o.
Simpla comunicare făcută reclamantei că este încadrată ca professor suplinitor nu poate fi considerată că acesteia i s-a aplicat sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă, chiar dacă lipsa nejustificată de la serviciu o perioadă îndelungată de timp este o abatere disciplinară gravă.
Așa cum reiese și din carnetul de muncă al reclamantei intimate, unde nu este menționată încetarea contractului individual de muncă, rezultă că acesta este în ființă și produce efecte.
Față de considerentele de mai sus, Curtea în raport cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât, sentința instanței de fond fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul Inspectoratul Școlar Județean D, cu sediul în Târgoviște, B-dul – – I nr.62, județul D, împotriva sentinței civile nr.2002 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 2 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
– – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./11.03.2009
dosar fond- – Tribunalul Dâmbovița
judecători fond –
–
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
