Punctul de divergenţă dintre părţi priveşte funcţionarea/nefuncţionarea corespunzătoare a aparatelor pentru analize de laborator ce au fost vândute, respectiv cumpărate prin contractul nr. 1401 din 9 noiembrie 2000 şi în mod special, conform susţinerilor pârâtei cumpărătoare, a aparatului pentru analize de biochimie Metrolab 2003.
Tribunalul a constatat că nu se verifică susţinerile pârâtei-reclamante, în sensul că aparatele livrate, respectiv analizorul Metrolab 2003. nu ar fi funcţionat corespunzător, pârâta cumpărătoare neproducând dovezi care să îi confirme această afirmaţie. Dimpotrivă. există o probă care demonstrează că aparatele au fost folosite conform destinaţiei. respectiv pentru efectuarea de analize de laborator, atât la cererea unor pacienţi persoane fizice, cât şi la cererea caselor de asigurări de sănătate. în acest sens, expertiza a concluzionat că, în perioada pentru carc s-a solicitat de către părţi verificarea (5 ianuarie 2001 – 1 aprilie 2006), au fost efectuate un număr de 17.577 analize/teste de hematologie şi 174.407 analize/teste de biochimie.
împrejurarea că evidenţa testelor/analizelor nu a fost ţinută de către pârâtă pe aparate, evidenţiată de expertiză, nu este de natură a confirma susţinerea pârâtei, expertiza arătând
că pârâta nu a condus o astfel de evidenţă separată şi că nu a pus la dispoziţie documente pentru a se putea stabili corespondenţa între analizele/testele efectuate şi aparatul folosit pentru acestea. Tribunalul a reţinut însă că, dacă aparatele nu ar fi funcţionat, aşa cum susţine pârâtă, dovada ncfolosirii era uşor de făcut, iar afirmaţia potrivit cu care aparatele nu au funcţionat este infirmată chiar de către pârâtă, care, în răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriu, arată că aparatele au fost folosite pentru efectuarea de analize în perioadele în care au funcţionat.
Există şi corespondenţă între părţi carc, demonstrând existenţa unor deficienţe de funcţionare, relevă faptul că părţile au cooperat pentru remedierea deficienţelor, unele datorate modului de exploatare defectuos, că atunci când au fost reclamante disfuncţio-nalităţi ele au fost remediate de către reclamantă, iar în aceste condiţii nu se poate reţine că aparatele nu ar fi funcţionat conform destinaţiei. De altfel, poziţia pârâtei înseşi este de natură a duce la concluzia că nu este vorba despre vicii grave ale aparatelor, pentru că, pe de o parte, dacă viciile şi deficienţele de funcţionare ar fi fost într-adevăr grave, aceasta ar fi trebuit să provoace o altă poziţie decât cea adoptată, iar, pe de altă parte, chiar şi în cuprinsul cererii reconvenţionale se afirmă că doar unul dintre aparate nu a funcţionat. Mai mult, cu răspunsul pârâtei la interogatoriu (întrebarea 6) se demonstrează că aparatele au fost totuşi folosite pentru efectuarea de teste/analize, în acest fel explicându-se şi faptul că nu a fost ţinută o evidenţă separată a analizelor/testelor efectuate de către pârâtă.
in această situaţie, dacă pârâta-reclamantă ar fi avut temeiuri serioase pentru a opune reclamantei vânzătoare cxcepţia de nccxecutare a contractului, soluţia pc carc partea o avea la îndemână era aceca a notificării sau a acţiunii în justiţie pentru rezilierea contractului. Or, o astfel de poziţie nu a fost adoptată de către pârâtă, care a continuat să folosească aparatele pentru efectuarea de analize/teste, fără a conduce o evidenţă separată a folosirii acestora.
Aşa fiind. Tribunalul arbitral a reţinut că cxcepţia de nccxecutare opusă de pârâtă reclamantei, exclusiv după introducerea acţiunii împotriva sa, nu se justifică şi nu poate constitui temei pentru respingerea acţiunii principale.
în consecinţă, în privinţa părţii de preţ neplătite, pârâta a recunoscut că a făcut doar parţial plata preţului, iar expertiza a stabilit că, în temeiul contractului, pentru plata preţului datorat, pârâta a făcut plăţi în sumă de 33.739.33 lei. diferenţa neplătită fiind de 44.120.72 Ici. iar nu de 49.936 lei. cât a pretins reclamanta prin acţiunea introductivă. Aşadar, pretenţia reclamantei a fost admisă în parte, în limitele stabilite de raportul de expertiză.
Sentinţa arbitrală nr. 86 din 26 aprilie 2007
