În motivarea cererii reclamanţii arată că între părinţii lor [ ] în calitate de vânzători şi pârâta [ ] s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. [ ] prin care defuncţii lor părinţi au înstrăinat un imobil compus dintr-o casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 1882,06 mp, situat în [ ] înstrăinare ce s-a făcut pentru suma de 10000 lei ROL şi cu obligaţia din partea pârâtei să-i acorde întreţinere completă dar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, nu a locuit niciodată în casa respectivă, fiind plecată în străinătate şi în cele din urmă stabilindu-se la Braşov.
Reclamanţii nu şi-au întemeiat în drept cererea.
La aceasta a ataşat, în copie, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat [ ] şi acte de stare civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, arătând că obligaţia de întreţinere are un caracter personal şi a încetat la decesul vânzătorilor creditori, moştenitorii neavând posibilitatea de a introduce o asemenea acţiune, dacă autorii lor nu au promovat acţiune în rezoluţiune şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea acţiunii, arătându-se că reclamanţii nu justifică un interes legitim şi actual în promovarea cererii, nu le-a fost încălcat sau nesocotit vreun drept ce rezultă din încheierea contractului pentru a putea solicita în justiţie ocrotirea sau apărarea acestuia, acţiunea aparţinând în exclusivitate vânzătorilor faţă de caracterul personal al obligaţiei de întreţinere.
Pe fond pârâta arată că reclamanţii nu s-au aflat în relaţii bune cu defuncţii, ea fiind înfiată de aceştia şi că şi-a respectat obligaţia de întreţinere faţă de ei, aceştia nefiind în stare de nevoie, descurcându-se singuri şi încasau pensie.
Procedând în mod prioritar la soluţionarea excepţiilor invocate, potrivit disp. art. 137 alin 1 C. p. civ. instanţa reţine:
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 17 octombrie 2002 autorii reclamanţilor, în prezent decedaţi, în calitate de întreţinuţi, au încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub [ ] prin care defuncţii lor părinţi au înstrăinat un imobil compus dintr-o casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 1882,06 mp, situat în [ ] , înstrăinare ce s-a făcut pentru suma de 10000000 lei ROL şi cu obligaţia din partea pârâtei să-i acorde întreţinere completă pe timpul vieţii iar la moarte întreţinuţilor să suporte cheltuielile de înmormântare şi de îndeplinire a datinilor strămoşeşti, întreţinere evaluată la suma de 20000000 lei ROL.
Asemenea contract este un contract nenumit, nefiind reglementat prin Codul civil, dar nici pus la îndoială, prin art. 5 C. civ. fiind interzise numai convenţiile contrare ordinii publice şi bunelor moravuri.
În primul rând trebuie specificat faptul că respectivul contract reprezintă în fapt un veritabil contract de întreţinere, în condiţiile în care valoarea întreţinerii depăşeşte suma acordată iar în cazul în care o persoană înstrăinează un bun în schimbul unei sume de bani şi al întreţinerii, pentru caracterizarea corectă a actului juridic încheiat, în sensul că este un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere sau un contract de întreţinere, se examinează, în raport de valoarea bunului transmis, care este prestaţiunea principală, făcând proporţia între preţul în bani şi cel în natură.
Contractul de întreţinere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părţi transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri în schimbul obligaţiei pe care aceasta şi-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieţii, fiind, în acelaşi timp, şi un contract aleatoriu, pentru că durata obligaţiei debitorului de a presta întreţinere este în funcţie de moartea creditorului, „eveniment necert” în ce priveşte data survenirii lui (art. 1635 C.civ.).
Prestarea întreţinerii reprezintă, în sarcina debitorului, o obligaţie de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluţiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020 C.civ.
Fiind, totodată, un contract „intuitu personae” – nu poate fi atacat cu acţiune în reziliere decât de creditorul întreţinerii, nu şi de succesorii acestuia, care pot doar să continue procesul intentat de creditorul decedat. Dreptul de întreţinere, indiferent de izvorul său, legal sau contractual, este un drept personal şi, ca atare, este netransmisibil prin succesiune, deoarece se stinge la moartea beneficiarului. De aceea, reclamanţii din prezenta cauză, în calitate de moştenitori nu pot cere, după moartea părinţilor lor, beneficiari ai întreţinerii, ca prestaţia neefectuata în timpul vieţii beneficiarilor să fie executat în persoana lor său să intenteze acţiune în reziliere pentru neexecutarea acestei prestaţii.
Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identităţi între persoana care este îndreptăţită, sau se considera îndreptăţită, să se prevaleze de un anumit drept recunoscut de către lege, şi pentru care solicita aportul instanţei de judecată, şi persoana ce are calitatea de reclamant în cauză, respectiv întrunirea în cadrul aceleaşi persoane atât a calităţii de reclamant cât şi a celei de titular al dreptului subiectiv pentru a cărui realizare sau recunoaştere s-a apelat la instanţa de judecată. În prezenta cauză calitatea procesuală pasivă revine autorilor reclamanţilor, respectiv [ ] , şi cum în prezent sunt decedaţi şi nici nu au promovat o astfel de acţiune în timpul vieţii, instanţa constatând întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocata de reclamantă, urmează a o admite şi a respinge cererea promovată de aceştia ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
S-a mai invocat de către pârâtă şi excepţia lipsei unui interes legitim al reclamanţilor în promovarea acţiunii, însă instanţa va lăsa nesoluţionată această excepţie considerând că excepţia lipsei calităţii procesuale active are un caracter prioritar faţă de aceasta şi mai mult nu se poate pronunţa asupra ei întrucât pentru a cerceta interesul unei persoane în promovarea cererii, acea persoană trebuie să aibă calitate procesuală şi tocmai această cercetare a interesului ar însemna recunoaşterea calităţii procesuale.
