Prin Rechizitoriul nr. 3757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Momeşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C V cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp, constând în aceea că în luna octombrie 2008, după ce a împrumutat o betonieră de la partea vătămată Avram Măria, a refuzat să i-o restituie, partea vătămată înregistrând un prejudiciu de 1.700 de lei.
în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: plângerea prealabilă a părţii vătămate (filele 5-6), declaraţiile părţii vătămate (fila 7), chitanţă (fila 8), declaraţie martor (fila 9), declaraţie martor (fila 10), fotografii (fila 11), declaraţii învinuit (filele 15-17).
In faza de cercetare judecătorească, la termenul din 09.06.2009 a fost audiat inculpatul, acesta recunoscând săvârşirea faptei, declaraţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la fila 27. La termenul din 7.07.2009 au fost audiaţi partea vătămată, declaraţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la fila 40, martorul I L, declaraţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la filele 41 şi 43, martorul în circumstanţiere C V, declaraţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la fila 42. In aceeaşi şedinţă, constatând imposibilitatea de audiere a martorului din lucrări S I, instanţa a dispus citirea depoziţiei acestui martor dată în faza de urmărire penală. La termenul de astăzi au fost audiaţi martorul C M, declaraţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la fila 52, martorul NI, declaraţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la fila 53 şi martorul A G, declaraţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei la fila 54.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
In toamna anului 2008 partea vătămată A M i-a împrumutat în mai multe rânduri inculpatului betoniera proprietate personală pentru a realiza lucrări de construcţii la gospodăria sa. Cele două părţi se cunosc de mai multă vreme, in cursul anilor 2007 şi 2008 partea vătămată încredinţându-i inculpatului mai multe oi pentru a avea grijă de ele. Ultima oară partea vătămată i-a încredinţat betoniera inculpatului în luna octombrie 2008 însă inculpatul a refuzat să o mai restituie motivând că partea vătămată are datorii către el rezultate din întreţinerea oilor. Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului (filele 16, 17 dup, fila 27) coroborat cu declaraţiile
părţii vătămate (filele 5-7 dup, fila 40) şi cu declaraţiile martorilor I L (fila 9 dup, filele 41, 43), C M (fila 52), Niţă Ion (fila 53) şi  G (fila 54).
întrucât din probele administrate rezultă vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei, instanţa urmează să-1 condamne pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp.
Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracţiunii îl reprezintă fapta inculpatului care a refuzat să restituie betoniera părţii vătămate care i-o încredinţase pentru a se folosi de ea la lucrările de construcţii ale propriei locuinţe. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul era un simplu detentor precar al betonierei, pe care partea vătămată o încredinţase spre folosire în baza raporturilor de încredere stabilite între părţi. Refuzul de restituire rezultă din declaraţiile inculpatului coroborat cu toate declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu declaraţiile părţii vătămate. Rezultatul periculos al infracţiunii îl reprezintă lezarea relaţiilor sociale cu caracter patrimonial care trebuie să se bazeze pe încredere atunci când se are în vedere proprietatea bunurilor mobile. Intre fapta ilicită şi rezultatul periculos existând o legătură de cauzalitate ce rezultă din modalitatea de săvârşire a faptei..
Sub aspectul laturii subiective fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, inculpatul urmărind să-şi însuşească bunul şi să-1 pună pe proprietarul bunului în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile cu privire la acel bun. Vinovăţia nu este înlăturată de susţinerea inculpatului că partea vătămată nu i-a achitat cheltuielile legate de întreţinerea oilor, acest aspect nefiind confirmat de nici o probă administrată în cauză. Astfel, declaraţia martorului C M (fila 52) care susţine că inculpatului nu i s-au achitat cheltuielile legate de iernatul oilor nu poate fi reţinută de instanţă întrucât martorul, care este unchiul inculpatului, ştie acest lucru de la inculpat iar aceste declaraţii sunt contrazise de declaraţiile martorilor I L şi A G.
Pe de altă parte, chiar dacă între părţi ar fi rămas neînţelegeri cu privire la întreţinerea oilor inculpatul avea posibilitatea să se adreseze instanţei cu o acţiune civilă iar nu să-şi facă singur dreptate însuşindu-şi un bun ce nu-i aparţine. Principiile unui stat de drept sunt incompatibile cu ideea ca cei care se simt lezaţi într-un drept să-şi facă singuri dreptate, singura cale de soluţionare a conflictelor fiind adresarea la instanţele de judecată.
Având în vedere vinovăţia dovedită a inculpatului instanţa urmează să-1 condamne la o pedeapsă cu amenda. La individualizarea pedepsei instanţa urmează să aibă în vedere dispoziţiile art. 72 Cp, respectiv gradul de pericol social scăzut al faptei, limitele de pedeapsă, respectiv închisoare de la 3 luni la 4 ani sau amendă, persoana inculpatului, acesta având antecedente penale conform fişei de judiciar de la fila 24 din dosar dar şi atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului, şi să-i aplice o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 800 de lei considerându-se că în acest fel scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp poate fi mai bine atins.
De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 631 C.pen., instanţa urmează să atragă atenţia inculpatului că dacă se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
Sub aspectul laturii civile instanţa constată că în cursul judecăţii partea vătămată A M s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.900 lei, reprezentând contravaloarea betonierei şi a sumei de 2.680 lei, reprezentând cheltuielile datorate lipsei de folosinţă a betonierei sustrase.
în baza art. 998 – 999 C.civ pentru a fi întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale este necesar a se face dovada existenţei unei faptei ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei făptuitorului. în cauză s-a făcut dovada faptei ilicite a inculpatului şi a vinovăţiei acestuia. în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat părţii vătămate instanţa constată că acesta constă pe de o parte în suma de bani pe care partea vătămată a achitat-o la cumpărarea betonierei, respectiv 1.200 lei, aşa cum rezultă din chitanţa de la fila 8 dup, iar pe de altă parte, în virtutea principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, în suma de bani pe care partea vătămată a fost obligată să o achite pentru închirierea unei alte betoniere cu care să-şi facă lucrările necesare la construcţiile din propria gospodărie. Din declaraţiile martorilor I L (fila 43) şi N I (fila 53) rezultă că din luna mai 2009 partea vătămată a fost nevoită să închirieze o betonieră pentru care a plătit câte 40 de lei pe zi de folosinţă, acumulându-se până în prezent un prejudiciu de 2.680 lei pentru cele 67 de zile de utilizare.
în consecinţă, în baza art. 14 şi art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ. instanţa urmează să admită în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă şi să oblige inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea betonierei şi a sumei de 2.680 lei, reprezentând cheltuielile datorate lipsei de folosinţă a betonierei sustrase. Instanţa nu poate reţine ca prejudiciu suma de 1.900 reprezentând contravaloarea betonierei atâta timp cât pejudiciul părţii vătămate este de 1.200 de lei, suma efectiv achitată pentru achiziţionarea betonierei, aşa cum rezultă din chitanţa de la fila 8 dup.
în baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
în baza art. 193 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de apărător al părţii vătămate, aşa cum rezultă din chitanţa de la fila 49.
