Contestație decizie de sancționare. Decizia 1109/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1109

Ședința publică din data de 22 mai 2009

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona

– – –

Grefier –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa de Cultură, cu sediul în P,- – 62, județul P, împotriva sentinței civile nr.2911 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în P,-, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-intimată Casa de Cultură avocat din Baroul Prahova, intimata-contestatoare, personal și asistată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.46/2009.

Procedura legal îndeplinită.

Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Avocat, pentru intimata contestatoare depune la dosar întâmpinare și acte anexă pe care o comunică și apărătorului recurentei intimate.

Părțile declară că nu mai au cereri de formulat.

Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat pentru recurenta intimată, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, criticând sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, în mod greșit reținând prima instanță că sarcinile care le avea de îndeplinit intimata contestatoare i-au fost aduse la cunoștință în perioada în care se afla în concediu.

De asemenea a reținut greșit instanța de fond că din de implementare nu rezultă că la momentul semnării acestuia s-ar fi menționat vreo dată limită până la care sarcinile trebuiau efectuate.

Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, deoarece sarcinile ce le avea de îndeplinit intimata îi erau cunoscute înainte de plecarea în concediu.

În calendarul de implementare au fost trecute termenele până la care sarcinile trebuiau aduse la îndeplinire, termene ce au fost prelungite până la sfârșitul lunii mai 2008.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea acțiunii și menținerea deciziei de sancționare, fără cheltuieli de judecată.

Avocat, pentru intimata contestatoare arată că motivele de recurs susținute oral nu au fost încadrate într-un temei legal.

Pe fondul cauzei arată că în mod corect a apreciat prima instanță că o parte din sarcinile ce urmau să le aducă la îndeplinire ca urmare a Raportului de i-au fost aduse la cunoștință în perioada în care era în concediul de odihnă, iar în de Implementare, la momentul semnării acestuia nu a fost menționat termenul limită până la care sarcinile trebuiau aduse la îndeplinire.

În ședința din 29 mai 2008 i se comunică o adresă emisă la data de 6 mai 2008, de conținutul căreia nici nu a putut lua cunoștință în timpul ședinței.

Corect a apreciat instanța de fond că sarcinile au fost emise la data de 22 aprilie 2008 și comunicate când era în concediul de odihnă, astfel că nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de acestea.

Solicită să se ia act că nu înțelege să mai susțină excepția invocată în întâmpinare.

Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr- contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa de Cultura P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 23/05.06.2008 prin care a fost sancționată cu reducerea salariului de bază cu 5% pe durată de o lună, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reținute din salariu cu titlu de sancțiune disciplinară, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației contestatoarea a arătat că în baza contractului de muncă nr.6/2003, este angajata intimatei din data de 01.03.2003 în funcția de referent IA în cadrul Compartimentului Cultură-Informare.

A precizat contestatoarea că în urma unui control de audit intern efectuat la data de 11.04.2008 au fost remarcate o serie de disfuncționalități la nivelul organizării interne, cât și faptul că la nivelul instituției fuseseră acordate 5 salarii de merit în loc de 4.

A mai susținut contestatoarea că la data de 22.04.2008, perioadă în care se afla în concediu, directorul intimatei a emis o adresă cu nr.155 prin care îi erau aduse la cunoștință o serie de sarcini pe care trebuia să le aducă la îndeplinire conform calendarului de implementare redactat în urma controlului de audit.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, urmând a fi cenzurate susținerile contestatoarei care sunt total nefondate.

Prin sentința civilă nr.2911/21.11.2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea, a anulat Decizia nr.23/05.06.2008 și a obligat intimata să plătească contestatoarei drepturile bănești reținute din salariu cu titlu de sancțiune disciplinară, obligând intimata la 600 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că principalele atribuții de serviciu ale contestatoarei constau în ținerea evidentei si completarea cărților de muncă și a dosarelor de personal, întocmirea statelor de funcții si statelor de personal, efectuarea de operațiuni in vederea angajării, transferării, concedierii, încetării raporturilor de si alte mișcări de personal cerute de conducere, încheierea contractelor de munca, contractelor de prestări servicii sau drept de autor, întocmirea împreuna cu conducerea si Consiliul Administrativ a fiselor de evaluare si a fiselor posturilor. În perioada in care contestatoarea se afla în concediu de odihnă, i-au fost aduse la cunoștință, prin adresa nr.155/2008, o serie de sarcini pe care trebuia sa le aducă la îndeplinire conform ui de Implementare impus in urma Raportului de Audit.

A mai reținut tribunalul că sancțiunea aplicată contestatoarei este nelegală cât timp pe de o parte acesteia i s-au adus la cunoștință o serie de sarcini in perioada cat se afla in concediu, iar pe de alta parte, din probele administrate, nu rezultă că în de Implementare ar fi fost menționată, la momentul semnării acestuia de către contestatoare, vreo data limita pana la care sarcinile respective trebuiau efectuate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Cultura P, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că sarcinile de serviciu erau cunoscute de către contestatoare înainte de a formula cerere de plecare în concediu.

Mai arată recurenta că existau și date limită pentru îndeplinirea sarcinilor de către contestatoare, cunoscute și cu posibilitatea de respectare de către contestatoare.

Se susține de asemenea că sancțiunile au fost aplicate salariatei în mod gradat, aceasta fiind sancționată și anterior.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.

Intimata contestatoare are funcția de referent IA in cadrul instituției recurente, iar prin Decizia nr.23/05.06.2008, acesteia i-a fost aplicata sancțiunea disciplinară prevăzută de art.264 al.1 lit.d din, constând în reducerea salariului de bază pe o durata de o luna cu 5%, respectiv pe luna iunie 2008.

În mod corect instanța de fond a constatat că salariata nu a săvârșit abaterea disciplinară pentru care i s-a aplicat sancțiunea.

Practic, în perioada în care contestatoarea se afla in concediu de odihna, a fost emisă adresa nr.155/2008, care cuprindea o serie de sarcini pe care salariata trebuia sa le aducă la îndeplinire conform ui de Implementare impus in urma Raportului de Audit.

Această adresă nu cuprinde nici o dată limită până la care salariata trebuia să aducă la îndeplinire sarcinile ce-i reveneau.

Astfel, nu sunt întrunite elementele pentru a se constata săvârșirea vreunei abateri disciplinare și, corect, tribunalul a dispus anularea deciziei de sancționare.

Celelalte motive prezentate de instanța de fond nu mai au relevanță raportat la cele reținute mai sus.

Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefundat.

În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa de Cultură, cu sediul în P,- – 62, județul P, împotriva sentinței civile nr.2911 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în P,-, județul

Obligă pe recurentă la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona

– – – – – – –

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Red.

2 ex/12.06.2009

f- Tribunalul Prahova