Neanalizarea de către instanţa de apel a stării de fapt sub niciun aspect şi neexaminarea motivelor de apel echivalează cu necercetarea cererii de apel, încălcând garanţiilor unui proces echitabil, astfel cum sunt statuate prin art. 6 alin.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 115/12 martie 2009
Prin acţiunea înregistrată la 11.10.2006 pe rolul Judecătoriei Agnita sub dosar nr. 359/174/2006, astfel cum a fost precizată, reclamantul A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii V.M. şi V.E., să se stabilească linia de graniţă între imobilele părţilor şi să fie obligaţi pârâţii să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeţei de aproximativ 2000 mp pe care au ocupat-o.
Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii invocând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului V.M. şi nulitatea precizării de acţiune privind pe pârâta V.E. întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 112 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 402/2007, Judecătoria Agnita a admis acţiunea şi a stabilit linia de graniţă între imobilul înscris în CF 6046 Agnita, nr. top 196, nr. cadastral 1885/6, proprietatea reclamantului şi imobilul cu nr. cadastral 1885/7, aflat în posesia pârâţilor, pe aliniamentul 6-8 din expertiza întocmită în cauză.
Pârâţii au fost obligaţi să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra fâşiei de 918 mp pe aliniamentul 4 – 6 – 8 şi să-i lase această suprafaţă în deplină folosinţă şi posesie şi au fost obligaţi la plata sumei de 1078,60 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul este proprietarul terenului cu nr. cadastral 1885/6 care se învecinează cu terenul cu nr. cadastral 1885/7, folosit de pârâţi. Din raportul de expertiză întocmit în cauză, instanţa de fond a constatat că pârâţii ocupă o suprafaţă de 918 mp din terenul reclamantului.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, prima instanţă a reţinut că această excepţie este neîntemeiată, deoarece acţiunea în grăniţuire poate fi îndreptată fie împotriva proprietarului fondului limitrof, fie împotriva titularului unui alt drept real, inclusiv al dreptului de folosinţă. Pârâţii, deşi nu au depus la dosar titlul de proprietate, au recunoscut că sunt proprietarii parcelei învecinate cu reclamantul.
Împotriva acestei sentinţei au declarat apel pârâţii V.M. şi V.E aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Aceştia susţin că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei acre nu a fost invocată, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei V.E..
Se mai arată că prima instanţă a respins în mod nelegal şi nemotivat efectuarea contraexpertizei, probă care a fost solicitată în termenul legal, apelanţii invocând în faţa primei instanţei inadvertenţe în concluziile expertizei, raportat la modul de folosinţă.
Prin decizia civilă nr. 403/2008, Tribunalul Sibiu a admis apelul pârâţilor, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul V.M. şi a stabilit linia de graniţă între imobilele în litigiu pe aliniamentul C1 – D1, conform expertizei întocmită de experţi în apel.
Apelanţii pârâţi au fost obligaţi să îi restituie reclamantului în deplină proprietate şi folosinţă suprafaţa de 40 mp, delimitată de punctele C1- C – I, au fost înlăturate dispoziţiile contrare şi au fost păstrate celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
Intimatul a fost obligat să plătească apelanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 1407,15 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive trebuia respinsă deoarece, deşi în CF figurează doar V.E., bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei şi se bucură de prezumţia de comunitate.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că din expertiza întocmită în apel rezultă că suprafaţa ocupată de pârâţi este de 40 mp, iar această variantă de grăniţuire este mai echitabilă, încadrată în realitatea zonei de referinţă, care permite ca relaţiile de vecinătate ale părţilor să nu rămână tensionate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând că expertiza administrată în apel nu are legătură cu natura litigiului, întrucât este o lucrare topografică, iar lotul pârâţilor nu este înscris în CF.
Instanţa de apel nu îşi putea baza hotărârea de graniţă pe această expertiză, care nu a avut în vedere dezmembrarea ulterioară a imobilului reclamantului.
Se mai susţine că în mod eronat instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe concluzia experţilor şi a apreciat tendenţios că nu s-a ales o variantă legală de grăniţuire, ci una considerată echitabilă, cu justificarea că relaţiile de vecinătate să nu rămână tensionate.
O ultimă critică vizează greşita reţinere a culpei procesuale a reclamantului şi obligarea la cheltuieli de judecată în favoarea pârâţilor apelanţi.
Recursul este legal timbrat.
Pârâţii – intimaţi au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei atacate.
Verificând legalitatea deciziei prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Decizia instanţei de apel face referire tangenţial la expertiza întocmită în calea de atac, dar nu lămureşte starea de fapt.
Instanţa de apel nu analizează starea de fapt sub nici un aspect, nu examinează motivele de apel şi nu arată considerentele pe care îşi întemeiază soluţia, respectiv argumentele pentru care înlătură în totalitate probele administrate şi analizate de prima instanţă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin 1 din Convenţie înglobează, între altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.
Convenţia nu doreşte să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, iar acest drept nu poate trece drept efectiv, decât dacă observaţiile sunt examinate riguros de instanţa sesizată.
Ca urmare, art. 6 implică în special, în sarcina instanţei, obligaţia de a examina efectiv mijloacele, argumentele şi probele propuse părţilor. Cu alte cuvinte, noţiunea de „proces echitabil” cere ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei (cauza Boldea contra României).
Raportat la aceste principii, se constată că instanţa de apel nu a examinat sub nici un aspect motivele de apel şi nu a analizat starea de fapt, ceea ce echivalează cu necercetarea cererii de apel.
Faţă de aceste considerente, Curtea a admis recursul reclamanţilor, a casat decizia atacată şi a trimis cauza Tribunalului Sibiu pentru rejudecarea apelului.
1
