Regulamentul de transport C.F.R.. art. 58 alin. (2), art. 61 alin. (1)
între pârâta L., în calitate de vânzător, şi reclamanta SN T.F.C. „C.F.R. C.” SA, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere, având ca obiect vânzarea-cumpărarea produsului petrolier motorină în sortimentele, cantităţile, la preţurile şi termenele de livrare convenite prin anexa 1 la contract. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 13 luni de la semnarea de către ambele părţi (art. 2.1).
în executarea acestui contract. L., cu avizul de însoţire marfa nr. 1520775 din 9 noiembrie 2005. a livrat reclamantei cantitatea de 396050 kg motorină. încărcată în 8 vagoane, printre carc şi vagonul nr. 315379911011. pentru carc s-a întocmit. în staţia C.F. P.E., scrisoarea de trăsură pentru grupuri de vagoane nr. 0550406 din 10 noiembrie 2005. la care s-au ataşat înscrisurile acolo menţionate, destinatar fiind Depoul de locomotive laşi UT 440 GV.. staţia C.F.F.T.I. din cadrul Regionalei de T.F.C.I. aparţinând reclamantei SN T.F.C. „C.F.R. C.” SA.
în finalul scrisorii de trăsură se menţionează: „s-a închis şi asigurat doma şi ventil central. Nu sunt curgeri din conţinutul la robinetele de golire. Marfa aparţine C.F.R. C. –
Rcciamanta a pretins prin cererea de chemare în judecată diferenţa cantitativă, a cărei contravaloare a solicitat-o de la pârâtă datorită expeditorului SC L.D. SRL. prin neîncăr-carea întregii cantităţi de marfă declarate în scrisoarea de trăsură sau consecinţă a unei erori de înscriere a greutăţii în documentul de transport. Vagonul a fost primit la transport cu masa mărfii stabilită de expeditor prin mijloace proprii şi menţionată de acesta în documentele de transport şi actele de livrare, fiind răspunzător în temeiul art. 58.2 şi art. 61.1 din Regulamentul de transport, el suportând toate consecinţele rezultate din faptul că declaraţiile sunt inexacte, expeditorul încălcând dispoziţiile art. 38.3.9 din Regulamentul de transport care prevede declararea greutăţii mărfii prin cel puţin două elemente de determinare.
Tribunalul arbitral a constatat că predarea-primirca mărfii în staţia C.F. P.E. s-a fticut în condiţiile prevăzute de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar: avizul de însoţire a mărfii nr. 1520775 din 9 noiembrie 2005 pentru cantitatea totală de 396050 kg motorină, certificat şi de SN T.F.M. M., note de sigiliu din 9 noiembrie 2005: declaraţia L. de conformitate nr. 3377 din 8 noiembrie 2005; raportul de încercări nr. 3770 din 8 noiembrie 2005; nota de masă stabilită de expeditor: nota de greutate nr. 559 LK.D din 9 noiembrie
2005. semnată şi de Inspectorat.
in această situaţie, conform art. 4.1-4.6 din contractul de vânzare-cumpărare. proprietatea şi riscurile au trecut de la vânzătorul L. la cumpărătoarea reclamantă, urmând ca pretenţiile la plata cantităţii de motorină lipsă, formulată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărarc, să fie respinse ca neîntemeiate.
Ulterior predării către cărăuş. în staţia C.F. P.T. s-a întocmit procesul-verbal de constatare prevăzut din regulament (art. 13) nr. 997 din 15 noiembrie 2005, prin carc s-a constatat lipsa unei cantităţi de motorină, menţionându-se „vagon Iară scurgcri din conţinut”. în ziua următoare, în staţia de predare, s-a întocmit procesul-verbal de constatare, în carc se consemnează că marfa a fost predată destinatarului C.F.R. C. – D.I. în această situaţie, devine aplicabil Regulamentul privind transportul pc căile ferate din România, aprobat prin O.G nr. 7/2005.
Examinând răspunderea pentru lipsa constatată sub raportul contractului de transport -scrisoarca de trăsură nr. 0550406 din 10 noiembrie 2005 – şi a Regulamentului la care s-a făcut referire. Tribunalul arbitral a avut în vedere că, potrivit art. 60 alin. (4) din acest regulament, „operatorul de transport feroviar nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigilii intacte”.
Prin urmare, vagonul a ajuns la destinaţie cu sigiliile intacte şi nu s-a tăcut proba contrară, în sensul că lipsa cantitativă ar fi imputabilă cărăuşului, riscul pierderii cantitative rămânând deci în sarcina reclamantei cumpărătoare.
în consecinţă. Tribunalul arbitral a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.
Sentinţa arbitrată nr. 50 din 12 martie 2009
