ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1207
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: –
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr. 172 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul G domiciliat în comuna, sat, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă SC SRL reprezentată de avocat HG din cadrul Baroului B și din cadrul Baroului P, conform împuternicirilor depuse la dosar și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Avocat pentru recurenta pârâtă depune la dosar practica judiciară, bon nefiscal nr.192 din data de 2 iunie 2009 și chitanța privind onorariul de avocat.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Intimatul reclamant personal, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de susținerile părților, în sensul că nu mai au alte cereri de formulat și acordă cuvântul în fond.
Avocat G pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Arată că intimatul, angajat al societății ca șofer a fost depistat conducând în stare de ebrietate și i-a fost reținut permisul de conducere. Astfel, fără permisul de conducere, intimatul nu și-a mai putut desfășura activitatea și societatea a constatat imposibilitatea continuării raporturilor de muncă, urmând ca în conformitate cu disp.art.56 lit.h din Codul Muncii,contractul de muncă să înceteze de drept.
Apreciază că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.56 lit.h din Codul Muncii.
Avocat pentru recurenta pârâtă, apreciază hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, nefiind aplicabile disp.art.56 lit.h din Codul Muncii.
Solicită a se avea în vedere definiția permisului conform coroborată cu dispozițiile art.23 din OUG nr.195/2002.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimatul reclamant, personal, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Buzău.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL, anularea dispoziției nr.8 de desfacere a contractului de muncă prin care s-a desfăcut contractul de muncă nr.M 1382/-/7.11.2005 întrucât, potrivit prevederilor art.267 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, întrucât nicio măsură, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta SC SRL nu a procedat la respectarea prevederilor legale, și consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității absolute a dispoziției nr.8, reintegrarea sa pe funcția anterior avută, aceea de șofer și obligarea societății pârâte la plata salariilor restante începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în funcție, salarii al cărui cuantum se ridică la data introducerii cererii la suma de 500 lei, precum și la dobânzile legale aferente.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator și la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Reclamantul mai arătat că la data de 10.07.2008 i s-a înmânat dispoziția nr.8 de desfacere a contractului de muncă, întrucât nu mai avea calitatea din fișa postului, aceea de șofer deoarece i s-a reținut permisul de conducere de către organele de poliție.
De asemenea, a mai arătat că pentru aplicarea dispoziției nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, conform art.267 Codul Muncii, nu a fost convocat cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii, ocazie cu care ar fi avut posibilitatea să susțină apărări în favoarea sa, să prezinte probe.
Reclamantul a considerat că i s-a aplicat sancțiunea cea mai gravă deși nu a mai săvârșit alte abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, astfel că a solicitat anularea dispoziției date cu nerespectarea formelor legale, iar în subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru anularea dispoziției nr.8 în întregime, a solicitat admiterea în parte a plângerii și înlocuirea sancțiunii cu alta prev.de art.263, 264 Codul Muncii.
În susținerea contestației, reclamantul a depus la dosar: dispoziția nr.8 de desfacere a contractului de muncă, contractul individual de muncă nr.M 1382/-/7.11.2005.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că reclamantul nu este la prima abatere de acest gen, a mai săvârșit abateri disciplinare de aceeași natură, consumând băuturi alcoolice și a mai fost sancționat de organele de poliție, fiindu-i suspendat permisul de conducere. în acea perioadă a fost avertizat de administrația societății și folosit ca muncitor necalificat.
S-a mai arătat de către pârâtă, că reclamantul nu mai poate fi folosit ca șofer conform fișei postului, iar de muncitori necalificați nu are nevoie, iar contractul de muncă i-a fost desfăcut conform art.56 lit.h din Codul Muncii.
În aceste condiții, contractul de muncă a încetat de drept și nu unilateral, în virtutea legii, de la momentul apariției cauzei de încetare. Această cauză de încetare în raport cu funcția de șofer a reclamantului, constă în reținerea în vederea anulării a permisului de conducere datorită săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, respectiv conducerea sub influența băuturilor alcoolice, peste limita legală în conformitate cu disp.OUG 195/202. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu privind infracțiunea comisă de petent și în aceste condiții, autorizația specială, permisul de conducere a fost retras de instituția emitentă – Serviciul Poliției Rutiere – în vederea anulării, după pronunțarea hotărârii definitive, reclamantul nemaiavând legal drept de a conduce pe drumurile publice, condiții în care, în raport de specificul locului de muncă și a funcției, contractul de muncă nu-și mai produce efecte prin efectul legii.
Dispoziția de desfacere a contractului nu este decât un act de constatare a încetării de drept a contractului de muncă.
La dosar s-au mai depus: adresa din 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P, buletin analiză toxicologică-alcoolemie nr.418/30.06.2008, fișa postului, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.172 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis contestația, s-a dispus anularea dispoziției nr.8 emisă de SC SRL, reintegrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, aceea de șofer, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, cu dobânzile aferente, a fost obligată pârâta la plata către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale a contribuțiilor privind pe reclamantul G și totodată, a fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantului Gis -a desfăcut contractul de muncă prin dispoziția nr.8/2008, conform art.56 lit.h din Codul Muncii.
S-a reținut în considerentele dispoziției că, având în vedere că i s-a reținut permisul de către organele de poliție pentru consum de băuturi alcoolice, nu-și mai poate exercita meseria de șofer, conform fișei postului.
Conform acestui text de lege – art.56 alin.1 lit.h din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
Astfel, în unele cazuri reglementate prin dispoziții legale speciale, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă pentru anumite posturi sau funcții este condiționată de existența prealabilă a unui aviz, atestat sau a unei autorizații emise de autoritățile sau organismele competente. Se cere, de exemplu, avizul conform al organului de poliție în cazul gardienilor publici, al personalului din paza proprie, al operatorilor de jocuri de noroc, etc.; este necesară autorizarea artificierilor de către Inspectoratul teritorial d e muncă și a agenților de valori mobiliare de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, etc.; tot astfel, se prevede atestarea asistenților maternali profesioniști de către Comisia pentru protecția copilului și a ghizilor de turism de către Ministerul Turismului. Neîndeplinirea aceste condiții prealabile conduce la nulitatea absolută, dar revendicabilă a contractului de muncă.
Ori, în speță, din exemplele menționate, instanța de fond a apreciat că nu este vorba de ipoteza prev.de art.56 alin.1 lit.h Codul Muncii, întrucât la data angajării ca șofer nu se cere nici un aviz, autorizare sau atestare din partea autorităților sau organismelor competente.
de conducere constituie actul de calificare profesională al reclamantului ce îi permite să-și desfășoare activitatea în această meserie la angajator ca șofer, deci nu se cere în prealabil nici un aviz conform, autorizație sau atestare din partea vreunui organ sau autoritate.
În caz că reclamantului, i s-a reținut, suspendat, anulat permisul de conducere, angajatorul are posibilitatea, iar nu obligația de a dispune concedierea salariatului șofer pentru abateri disciplinare, cu procedura prevăzută pentru concedieri disciplinare.
În nici un caz, reținerea, suspendarea sau anularea permisului de conducere nu conduce la încetarea de drept a contractului de muncă, așa cum a procedat intimata SC SRL.
Față de cele reținute, constatându-se că nu sunt întrunite cerințele prev.de art.56 alin.1 lit.h din Codul Muncii, pentru a înceta de drept contractul de muncă al reclamantului, instanța de fond a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în acest sens disp.art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
A arătat recurenta, în esență, că în mod corect a fost emisă decizia contestată în baza art.56 lit.h din Codul Muncii în raport de faptul că salariatul fusese angajat doar ca șofer, iar urmare retragerii dreptului de a conduce un autovehicul i-a fost retrasă și atestarea necesară pentru executarea funcției, sens în care operează încetarea de drept a contractului individual de muncă cu toate consecințele prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și disp.art.304 Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a fi incidente disp.art.56 alin.1 lit.h din Codul Muncii și pentru a opera, deci, încetarea de drept a contractului individual de muncă, se impune ca primă fază, existența unui aviz, atestat autorizație emise de autoritățile sau organismele competente tocmai ca o condiție prealabilă încheierii contractului individual de muncă în conformitate cu dispozițiile legale speciale incidente în anumite domenii de activitate.
Pe cale de consecință, retragerea acestui aviz, atestat, autorizației sau atestatului pe perioada executării contractului individual de muncă va determina încetarea de drept a contractului conform Codului muncii.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că permisul de conducere reprezintă actul de calificare profesională și nu reprezintă un aviz, autorizație sau atestare din partea vreunui organ sau autoritate, sens în care angajatorul avea posibilitatea de a demara procedura prealabilă pentru sancționarea disciplinară a salariatului și nicidecum nu trebuia să dispună încetarea de drept contractului individual de muncă, nefiind incidente în cauză disp.art.56 alin.1 lit.h din Codul Muncii.
Pentru aceste motive, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care conf.art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr. 172 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul G domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored./
2 ex./-
dosar fond- – Tribunalul Buzău
judecători fond-
–
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
