În fapt, a susţinut că este proprietarul imobilului situat în com. Unirea nr. 1371, compus din 4 camere, bucătărie, 4 holuri, şopron, pivniţă, anexă şi 753 mp., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2046/6.12.2005, eliberat de BNP B. A., Băileşti, înscris in C.F. 113 a com. Unirea.
A mai susţinut că deşi a informat BEJ P. A.L, s-a continuat executarea silită imobiliară, prin publicaţia de vânzare din 14.04.2007, iar somaţia pentru executarea silită, nu a fost înscrisă in C.F., astfel că nu-i este opozabilă, fiind încălcate şi disp. art. 500 C.pr.civ prin necitarea contestatorului, ca proprietar al imobilului urmărit silit.
A mai solicitat suspendarea executării silite in baza art. 400 C.pr.civ până la soluţionarea contestaţiei.
Intimata SC SERV AGROMEC NOVACI SA, a depus la 3.04.2007 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, iar pe cale reconvenţională constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat. la nr.2046/6.12.2005, deoarece imobilul fiind indisponibilizat prin somaţia din 17.02.2002, nu putea fi înstrăinat de intimatul debitor Purcaru Alexandru, precum şi radierea din cartea funciară a menţiunii de titular al proprietăţii pentru contestator.
A invocat art. 497 al.4 C.pr.civ. în sensul că imobilul urmărit silit, fiind indisponibilizat prin transcriere in registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Calafat, Biroul de carte funciară, nu putea fi vândut in perioada in care se judeca acţiunea de partaj succesoral promovată de intimata creditoare.
Apreciind că această întâmpinare are şi caracter reconvenţional, instanţa a citat pe intimată cu menţiunea de a timbra cererea in constatarea nulităţii absolute, iar la data de 23.04.2007, aceasta a făcut o precizare, motivând nelegalitatea contractului şi prin revocarea certificatului de moştenitor nr. 180/2002, de către instanţă, prin IAP din 10.09.2003, imobilul fiind înstrăinat in perioada judecării cererii de partaj succesoral.
A fost introdusă in cauză, pentru a-i face hotărârea opozabilă, P.P., covânzătoare, în contractul 2046/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1065 din 20 iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr.860/201/2007, a fost admisă aşa cum a fost precizată la 23.04.2007, cererea reconvenţională formulată de intimata creditoare S.C. SERV AGROMEC NOVACI S.A.. împotriva contestatorului P.S.F., a intimaţilor P. A. şi P. P..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2046/6.12.2005 de BNP B. A. – Băileşti, prin care intimatul debitor P. A. şi P. P. au înstrăinat contestatorului imobilul situat în com. Unirea compus din 753 mp. intravilan (722 mp. din măsurători), casă din cranţuri cu 4 camere, bucătărie, 4 holuri, şopron, pivniţă, anexă cu 2 magazii şi şopron.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, având în vedere sentinţa civilă nr. 248/8.03.2006 a Judecătoriei Calafat, irevocabilă, prin care imobilul casă cu 4 camere, în suprafaţă construită de 51,75 mp. şi terenul aferent revin în patrimoniul debitorului în vederea executării silite.
S-a dispus radierea cărţii funciare 113 Unirea., respectiv a dreptului de proprietate al lui P. S. F..
Instanţa a respins ca nefondată contestaţia la executare, ca şi cererea de suspendare formulate de contestatorul P. S. F.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, deşi bunul care a fost atribuit intimatului debitor fusese indisponibilizat anterior în baza art. 497 al.2 c.p.c., în vederea executării silite şi nu se terminase judecata în partajul succesoral, hotărârea de partaj devenind irevocabilă la 16.05.2006, în decembrie 2005, intimatul debitor P. A., împreună cu sora sa, P. P., a înstrăinat fiului său, P. S. F. imobilul urmărit silit, evident în scopul de a-l scoate de la urmărire.
S-a mai reţinut că, în scopul realizării executării silite, la data de 28.02.2007 s-au emis publicaţiile de vânzare pentru data de 17.04.2007 (fila 9 dosar).
Faţă de aceste împrejurări de fapt, prima instanţă a apreciat că, în speţă, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2046/6.12.2005 de BNP Băileşti, este încheiat în frauda creditorului, întrucât debitorul şi sora sa au menţionat că au dobândit imobilul in baza certificatul de moştenitor nr. 180/2002, deşi acesta fusese revocat printr-o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă de către instanţă şi, ca atare, nu mai putea produce efecte juridice.
Împotriva sentinţei civile nr.1065/20 iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Calafat a declarat recurs contestatorul P. S.F., cale de atac ulterior calificată drept apel, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, astfel cum au fost dezvoltate prin memoriu din 31 octombrie 2007, contestatorul a arătat că prima instanţă nu a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei, întrucât în condiţiile în care, pe lângă cererea introductivă având ca obiect contestaţia la executare, intimata S.C.SERVAGROMEC S.A. a formulat cerere reconvenţională, trebuia să pună în discuţia părţilor disjungerea cererii principale de cea reconvenţională, dat fiind că procedura contestaţiei la executare este una specială, în cadrul căreia pot fi atacate numai actele de executare sau titlul executoriu.
A considerat apelantul că soluţionarea celor două acţiuni în cadrul aceluiaşi dosar este un motiv de nulitate a hotărârii.
A mai susţinut acesta că prima instanţă a dat ceea ce nu s-a cerut, deoarece prin cererea reconvenţională s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2046/6 decembrie 2005 şi radierea dreptului său din cartea funciară, iar instanţa s-a pronunţat şi cu privire la repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Apelantul a invocat şi faptul că intimata reclamantă S.C. SERV AGROMEC S.A. a formulat cerere reconvenţională fără a indica temeiul de drept al cererii în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2046/6 decembrie 2005, iar prima instanţă nu a calificat temeiul de drept al acţiunii în constatarea nulităţii.
S-a susţinut că, în ipoteza formulării unei acţiunii revocatorii, instanţa trebuia să constate îndeplinirea celor patru condiţii privind starea de insolvabilitate a debitorului, frauda acestuia, existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, complicitatea la fraudă a terţului subdobânditor, condiţii care în cauză nu au fost probate.
În aceste sens, apelantul a arătat că nu s-a dovedit starea de insolvabilitate a debitorului şi nici nu a fost răsturnată prezumţia bunei credinţe a terţului subdobânditor, prin simplul fapt că el este fiul debitorului neputându-se presupune frauda sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Intimata S.C.SERV AGROMEC S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, motivând în esenţă că menţinerea contestaţiei la executare şi a cererii reconvenţionale în acelaşi cadru procesual a fost justificată de necesitatea continuării executării silite, iar sub aspectul condiţiilor acţiunii revocatorii a susţinut că există o complicitate la fraudă a apelantului subdobânditor P. S.F., aceasta rezultând din faptul că el avea acelaşi domiciliu cu debitorul, semnând de primirea citaţiilor emise tatălui său în dosarul de ieşire din indiviziune, precum şi din acea că nu a prezentat niciun înscris care să confirme că, potrivit menţiunilor de carte funciară, imobilul apare ca fiind liber de sarcini.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 459/1 oct. 2008 a respins apelul declarat de contestatorul P.S.F., reţinându-se că sunt nefondate motivele de apel, în condiţiile în care nu se impunea judecarea separată a cererii reconvenţionale ce a fost depusă în termenul procedural, fără ca petentul să se fi opus judecării împreună a celor două cereri, neputându-se reţine că judecătoria a acordat ceea ce nu s-a cerut, referitor la critica privind repunerea părţilor în situaţia anterioară.
În privinţa calificării juridice a acţiunii formulată de pârâtul P.A., s-a reţinut că instanţa de fond a calificat-o corect ca fiind o acţiune revocatorie, în raport de prevederile art. 975 cod civil, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul P.S.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În primul motiv de recurs contestatorul a susţinut că decizia atacată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, de către instanţa de apel, în condiţiile în care acţiunea introductivă a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare, nefiind formulată o acţiune revocatorie, astfel încât existând temeiuri de drept distincte, instanţa de fond nu putea să determine temeiul juridic al acţiunii şi calificarea juridică a acesteia.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a susţinut că în mod nejustificat instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că a fost prezumată complicitatea la fraudă a recurentului ca terţ subdobânditor al imobilului în litigiu, nefiind probată, fiind reţinută eronat situaţia de fapt referitoare la efectuarea verificărilor în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni, atât timp cât la momentul vânzării imobilului nu exista înscrisă nici o sarcină asupra acestuia, înscrierea somaţiei de executare în cartea funciară fiind respinsă, aşa cum rezultă din încheierea pronunţată de către registratorul de carte funciară.
Ultima critică din recurs vizează interpretarea greşită a înscrisurilor existente la filele 58 – 59 din dosar, referitoare la semnarea de către recurent pentru primirea unor citaţii în dosarul nr. 1051/2003 al Judecătoriei Calafat, susţinându-se că prin semnarea acestora nu se putea aprecia că recurentul a luat cunoştinţă despre demersurile privind executarea silită începută de către SC SERV AGROMEC SA.
La data de 3 februarie 2009 intimata reclamanta SC SERV AGROMEC SA Novaci a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că recurentul nu argumentează criticile formulate în drept, prin declararea recursului urmărindu-se numai tergiversarea executării.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de actele depuse la dosar, se constată că hotărârea s-a pronunţat cu aplicarea corectă a legii.
Este nefondat motivul de recurs în care se susţine că hotărârea atacată s-a pronunţat cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
Prin motivul prevăzut în art. 304 pct. 8 C.pr.civ. se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 cod civil, potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Aplicabilitatea textului legal invocat de recurent vizează existenţa unui contract ale cărei clauze să permită o interpretare diferită a convenţiei încheiată între părţi, existând posibilitatea ca atunci când clauzele actului sunt îndoielnice sau susceptibile de mai multe înţelesuri, judecătorul să poată interpreta actul juridic contestat potrivit regulilor de interpretare înscrise în codul civil.
În speţă dispoziţiile legale invocate de recurent nu sunt incidente, dat fiind faptul că recurentul nu invocă o interpretare greşită a vreunei convenţii încheiată între părţi, ci vizează numai calificarea juridică a cererii reconvenţionale formulată de intimata creditoare SC SERV AGROMEC NOVACI SA privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2046/6.12.2005 de BNP Belu Aurel – Băileşti, prin care intimatul debitor Purcaru Alexandru şi Purcaru Profira au înstrăinat contestatorului imobilul în litigiu, situat în comuna Unirea.
În privinţa calificării juridice a cererii reconvenţionale prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2046 /6.12.2005, pentru motivul referitor la imposibilitatea înstrăinării de către debitorul Purcaru Alexandru a imobilului în condiţiile în care acesta făcea obiectul urmăririi silite, fiind indisponibilizat prin transcrierea în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Calafat – Biroul de Carte Funciară, instanţele au calificat corect această cerere ca fiind o acţiune revocatorie, în raport de dispoziţiile art. 975 cod civil, chiar dacă acest text de lege nu a fost menţionat în conţinutul cererii reconvenţionale.
De altfel, temeiul juridic invocat de reclamant nu leagă instanţa, aceasta fiind în drept, în baza rolului activ, să dea calificarea juridică exactă a cererii în raport de susţinerile făcute de petent.
Este nefondat şi cel de-al doilea motiv de recurs în care se susţine că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 975 cod civil.
Dreptul creditorilor de a recurge la acţiunea revocatorie (pauliană) este reglementat de dispoziţiile art. 975 cod civil, potrivit căruia creditorii pot în numele lor personal să atace actele viclene făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor.
Pentru exercitarea acţiunii pauliene, art.975 stabileşte două condiţii: actele atacate să pricinuiască un prejudiciu creditorului şi să fie frauduloase (viclene).
Existenţa unui prejudiciu poate fi reţinută în caz de insolvabilitate a debitorului.
Aşadar, pentru a putea fi atacat actul, trebuia ca debitorul să fi pricinuit sau să fi agravat insolvabilitatea sa.
Proba insolvabilităţii se face în genere prin urmărirea şi executarea bunurilor debitorului.
În speţă, în vederea executării sentinţei penale nr. 1111/23.11.2001 a Judecătoriei Novaci prin care s-a dispus obligarea debitorului P.A. la plata sumei de 91.463.225 lei reprezentând despăgubiri civile, către creditoarea SC SERV AGROMEC SA Novaci, creditoarea a formulat acţiune de partaj succesoral pentru a se atribui imobilul casă şi teren moştenit de debitor împreună cu sora sa P.P., în vederea executării silite, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 248/8.03.2006 prin care s-a atribuit debitorului P. A. imobilul casă cu 4 camere, asupra căruia a început executarea silită.
Instanţele au reţinut întemeiat că în perioada judecării cererii de partaj succesoral formulată de creditoarea SC SERV AGROMEC SA, a fost suspendată executarea silită în dosarul 157/E/2002, fiind transcrisă somaţia de executare silită imobiliară în registrul nr.27/18.09.2002 al Judecătoriei Calafat – Biroul de carte Funciară, conform adresei nr. 437/2002 emisă de Biroul de Carte Funciară (fila 22, dosar fond).
Cu toate că hotărârea de partaj prin care imobilul în litigiu a fost atribuit debitorului devenise irevocabilă la data de 16 mai 2006, fiind indisponibilizat, în raport de art. 497 alin. 2 C. pr.civ. în vederea executării silite, anterior acestei date, respectiv la 6 dec. 2005, debitorul P. A. împreună cu sora sa P.P. au vândut imobilul ce făcea obiectul urmăririi silite, fiului său P.S.F., fiind certă intenţia debitorului de a scoate imobilul de la urmărirea silită.
Sunt nefondate criticile din recurs referitoare la neîndeplinirea condiţiei complicităţii la fraudă a cumpărătorului contestator P. S. F., în condiţiile în care actele existente la dosar evidenţiază atât calitatea de fiu al debitorului, cât şi faptul că acesta avea cunoştinţă de existenţa dosarului de partaj succesoral şi a litigiului privind executarea silită pornită asupra imobilului în litigiu, acesta a semnând citaţia emisă pe numele tatălui său debitor în dosarul nr. 1051/2003 al Judecătoriei Calafat(filele 93,94).
Reaua credinţă a cumpărătorului imobilului, respectiv intenţia de a frauda interesele creditoarei, ce solicitase începerea urmăririi silite asupra imobilului proprietatea debitorului P.A., rezultă şi din omisiunea de a verifica existenţa vreunei sarcini asupra imobilului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, înscrisurile invocate în recurs în raport de care se susţine că a fost respinsă cererea de înscriere a somaţiei de executare în cartea funciară, nefiind de natură a înlătura complicitatea la fraudă a recurentului în raport de situaţia de fapt şi de drept reţinută în apel.
Faţă de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr.civ., invocate în recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de contestator.
