Reclamanta SC C.U. SRL a dobândit dreptul care constituie obiectul litigiului ca urmare a contractului de cesiune de creanţă din 15 august 2005, încheiat între SC C.U. SRL. în calitate de cedent, şi SC C.U. SRL, în calitate de cesionar.
Invocând art. 15.1 din contractul de vânzare-cumpărare beton din 26 mai 2004. în care se prevede că „prezentul contract creează drepturi exclusiv în favoarea şi obligaţii numai în sarcina părţilor sale”, respectiv că „părţile nu pot transmite drepturile şi obligaţiile lor unor terţi, persoane juridice sau fizice”, pârâta a susţinut că. întrucât contractul de cesiune creanţă s-a încheiat cu încălcarea dispoziţiilor sus-menţionate. cesiunea nu îi este opozabilă.
Tribunalul arbitral a reţinut că prevederile art. 15.1 din contractul de vânzare-cumpă-rarc beton din 26 mai 2004 trebuie interpretate având în vedere situaţia de fapt în care s-a realizat cesiunea. SC C.U. SRL a închciat cu SC C.U. SRL contractul de cesiune creanţă din 15 august 2005, în condiţiile în carc T. SA Grecia era în incapacitate de plată, neputând achita facturile la marfa livrată.
Cesiunea i-a fost notificată debitoarei T. SA Grecia, care nu a manifestat nicio opoziţie. Din acest fapt se poate deduce că T. SA Grecia a acceptat cesiunea, renunţând la interdicţia cesiunii prevăzută la art. 15.1 din contractul de vânzare-cumpărare beton din 26 mai 2004.
Acceptarca tacită a cesiunii de către T. SA Grecia produce efecte şi faţă de pârâta P.R.A. GmbH. într-adevăr. P.R.A. GmbH, în calitate de lider al consorţiului, a preluat toate drepturile şi obligaţiile T. SA Grecia, liderul iniţial a consorţiului.
Pentru aceste motive, excepţia invocată de pârâtă privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei a fost respinsă.
Sentinţa arbitrală nr. 91 din 7 mai 2008
