Chiar dacă dispoziţia de suspendare a dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice i-a fost comunicată inculpatului, potrivit art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care, cu ocazia reţinerii permisului se eliberează dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile, titularul permisului de conducere reţinut poate formula o cerere procurorului care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale pentru a solicita prelungirea dreptului de circulaţie.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 658 din 23 noiembrie 2010
Prin sentința penală nr. 60/24.03.2009 pronunțată de Judecătoria Aleșd, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza a II-a C.pen., a fost condamnat inculpatul L.D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, la o pedeapsă de 3.000 lei amendă penală.
în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza a II-a C.pen., a fost condamnat inculpatul L.D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, la o pedeapsă de 3.000 lei amendă penală.
în baza art. 33 lit. a) C.pen., art. 34 lit. c) C.pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite, în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1.000 lei amendă penală, urmând astfel ca acesta să execute pedeapsa rezultată de 4.000 lei amendă penală.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, din data de 18.07.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.D., care a fost acuzat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., constând în aceea că a condus pe drumurile publice cu două ocazii diferite un autovehicul având dreptul de a conduce suspendat și fără dovada înlocuitoare.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptul că a condus un autovehicul la datele de 24.04.2008 și 13.05.2008, fără a deține o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, arătând însă că nu a avut cunoștință de faptul că permisul de conducere i-a fost suspendat, întrucât comunicarea acestui fapt s-a făcut de către organele de poliție la data de 14.05.2008.
în cursul cercetării judecătorești, inculpatul prin declarația sa și-a menținut poziția exprimată în fața organelor de urmărire penală, menționând în completare faptul că, la data de 19.02.2008, i-a fost reținut permisul de conducere întrucât s-a constatat că săvârșise infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2001, eliberându-i-se cu acel prilej o dovadă provizorie de circulație cu o valabilitate de 15 zile, cu privire la care ulterior nu a înțeles să solicite prelungirea întrucât nu mai avea nevoie să desfășoare activități de conducere a autovehiculelor.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală coroborate cu probele din cursul judecății instanța de fond a reținut că, în data de 24.04.2008 în jurul orelor 17:00 inculpatul L.D., în timp ce se deplasa cu autoturismul marca M. prin localitatea Vadu Crișului, pe DJ 108, a produs un accident de circulație lovindu-l pe minorul C.R.
Organele de poliție ajunse la fața locului în urma verificării efectuate au constatat că inculpatul nu deține permisul de conducere asupra sa, acesta afirmând că i-a fost ridicat la data de 19.02.2008, eliberându-i-se o dovadă provizorie de circulație valabilă pentru 15 zile.
în conformitate cu conținutul adresei nr. 256211/15.05.2008 emisă de S.P.R. Bihor, inculpatului L.D. i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile începând cu data de 6.03.2008 până la data de 3.06.2008, suspendare dispusă în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
în ceea ce privește vătămarea corporală a minorului C.R., a intervenit împăcarea între părți, conform actului autentificat sub nr. 1201/21.05.2008.
Această stare de fapt a fost reținută de instanță în urma coroborării mijloacelor de probă reprezentând declarația de recunoaștere a inculpatului cu privire la acțiunea de conducere a unui autovehicul la data de 24.04.2008, proces-verbal de cercetare la fața locului, conținutul schiței și a planșei fotografice, precum și declarația martorului asistent P.R.
în data de 13.05.2008, inculpatul L.D. a condus autoturismul marca M. din direcția Vadu Crișului în direcția Topa de Criș și fiind oprit de organele de poliție care efectuau controlul și supravegherea traficului în zonă, s-a constatat că acestuia i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice din data de 6.03.2008 până la data de 3.06.2008, întocmindu-se în acest sens un proces verbal de constatare a infracțiunii.
Această stare de fapt a fost reținută de instanță în urma coroborării mijloacelor de probă reprezentând declarația de recunoaștere a inculpatului cu privire la acțiunea de conducere a unui autovehicul la data de 13.05.2008, conținutul adresei nr. 256211/15.05.2008 emisă de S.P.R. Bihor, precum și declarația martorului asistent P.I.
Instanța a înlăturat apărarea formulată de inculpat cu privire la faptul că nu i-a fost adusă la cunoștință măsura suspendării permisului de conducere decât la data de 14.05.2008, necunoscând astfel că i-a fost suspendat dreptul de a conduce la datele de 24.04.2008 și 13.05.2008, întrucât acest aspect putea fi lesne de prevăzut în condițiile în care a fost conștient de expirarea celor 15 zile ale dovezii provizorii de circulație eliberată la data de 19.02.2008, ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și pentru care s-a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar potrivit art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere sau dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, perioada în care titularul permisului de conducere i s-a interzis de a conduce un autovehicul se consideră suspendare conform art. 96 alin. (2) lit. b) din același act normativ, ceea ce duce la concluzia că prin neprelungirea dovezii cu drept de circulație inculpatului i-a fost interzis dreptul de a conduce operând suspendarea acestuia pe perioada prevăzută de lege.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului L.D., astfel cum a fost descrisă la pct. 1 din rechizitoriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, text de lege în baza căruia instanța făcând și aplicarea art. 63 alin. (3) teza a II-a C.pen. l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3.000 lei amendă penală.
De asemenea, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului L.D., astfel cum a fost descrisă la punctul 2 din rechizitoriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, text de lege în baza căruia instanța făcând și aplicarea art. 63 alin. (3) teza a II-a C.pen., l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3.000 lei amendă penală.
Având în vedere că cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în modalitatea concursului real de infracțiuni, instanța în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) C.pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite, a aplicat inculpatului L.D., pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, la care a adăugat un spor de 1.000 lei amendă penală, urmând astfel ca acesta să execute pedeapsa rezultată de 4.000 lei amendă penală.
La individualizarea pedepselor principale, cât și a celei rezultate instanța de fond a avut în vedere faptele comise de inculpat, pericolul social fiind prezumat de legiuitor în cazul acestor infracțiuni, împrejurările în care acestea au fost comise, atitudinea de recunoaștere a faptelor manifestată de inculpat, precum și lipsa antecedentelor penale.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 200/A/07.07.2010, a admis apelul declarat de inculpatul L.D. împotriva sentinței penale mai sus arătată, pe care o desființează în totalitate, în sensul că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen. a dispus achitarea inculpatului L.D. de sub aspectul comiterii a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice au unui autovehicul de către o persoană care are permisul suspendat prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Tribunalul, în esență, a reținut că, în data de 24.04.2008, în jurul orelor 17:00, inculpatul L.D. a condus autoturismul marca M., pe DJ 108, pe raza localității Vadu Crișului și a produs un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a minorului C.R. (aceasta nu face obiectul cauzei, între părți intervenind împăcarea conform actului autentic nr. 1201/21.05.2008). Apoi, în data de 13.05.2008, inculpatul a condus același autoturism din direcția Vadu Crișului spre Topa de Criș și a fost oprit de organele de poliție care efectuau un control de rutină.
Aceeași stare de fapt a fost reținută și de instanța de fond, însă problema care se ridică în speță este aceea dacă aceasta se circumscrie sau nu unui tipar infracțional.
A reținut tribunalul că, potrivit art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, elementul material al acestei infracțiuni îl constituie o acțiune conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, acțiune care obișnuit are un caracter legal, intrând însă în sfara ilicitului penal, sub aspectul care interesează cauza, dacă conducătorul auto avea dreptul de a conduce suspendat.
Evident că suspendarea dreptului de a conduce trebuie să fie legal luată, deoarece o măsură ilegală nu poate antrena răspunderea penală a persoanei care nu o respectă.
Analizarea caracterului legal sau ilegal al măsurii luată față de inculpat prin prisma adresei nr. 271137/29.04.2008 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție Bihor reprezintă o chestiune prealabilă (face parte dintr-o materie extrapenală și este esențială pentru soluționarea cauzei).
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (3) C.proc.pen., hotărârea instanței civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Potrivit sentinței nr. 264/CA/2010 a Tribunalului Bihor definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus anularea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice luată prin adresa nr. 271137/29.04.2008 și s-a dispus restituirea permisului de conducere categoria B către inculpat.
S-a reținut că prin adresa nr. 271137/29.04.2008 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție Bihor și comunicată inculpatului L.D. la data de 14.05.2008, i s-a adus la cunoștință că, în baza ordonanței din 10.04.2008 în dosar nr. 198/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd prin care prin care a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 90 zile începând cu data de 6.03.2008.
Instanța de administrativ a constatat că această măsură nu putea fi luată deoarece nu este îndeplinită condiția cerută de art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, aceea ca pentru regula de circulație încălcată să se prevadă suspendarea dreptului de a conduce art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002 nu prevede o astfel de sancțiune și nici nu s-a stabilit de către procuror că fapta urmărită penal ar putea constitui contravenție [art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001] pentru a îndreptăți organul în drept să o constate printr-un proces verbal de contravenție și să ia măsurile ce se impun.
Efectele anulării actului administrativ sunt atât pentru viitor (ex nunc), cât și pentru trecut (ex tunc), adică din momentul emiterii sale. în consecință, acest act trebuie privind ca și când n-ar fi existat.
Prin urmare, s-a reținut că inculpatul nu avea permisul suspendat la datele de 24.04.2008 și 13.05.2008 și, nefiind îndeplinită premiza cerută de textul de incriminare, celor două fapte penale reținute în sarcina sa le lipsește latura obiectivă a infracțiunii.
în ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 se comite cu intenție. Lăsând la o parte caracterul legal sau nu al actului de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, inculpatul nu putea să-l respecte decât din momentul cunoașterii lui, ori actul i-a fost comunicat inculpatului la data de 14.05.2008, dată ulterioară ambelor fapte reținute în sarcina sa. simpla emitere a acestuia fără a-i fi comunicată nu îl poate plasa pe acesta în ilegalitate în cazul nerespectării dispozițiilor sale. Prin urmare, considerăm că nu se poate reține că acesta a acționat cu forma de vinovăție cerută lege, lipsind astfel și latura subiectivă a infracțiunii.
A reținut tribunalul că lipsa celor două laturi ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată face ca faptele să nu existe, deci sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C.proc.pen., considerent pentru care, ca urmare a admiterii apelului declarat de către inculpat, a dispus achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea acesteia și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond.
în motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu există cele două infracțiuni pentru care inculpatul recurent a fost trimis în judecată, câtă vreme acestuia i-a fost reținut, în data de 19.02.2008, permisul de conducere ca urmare a comiterii infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-i-se, cu acea ocazie, permisul de conducere și eliberându-i-se dovadă cu drept de circulație pe 15 zile și câtă vreme inculpatul intimat, deși avea posibilitatea să ceară prelungirea dreptului de a conduce, nu a uzat de acest drept.
Or, în aceste condiții, fără a avea o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere și fără a poseda permis de conducere, inculpatul intimat a fost depistat în trafic în datele de 24.04.2008, respectiv 13.05.2008, comițând astfel două infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. A mai arătat că, așa cum rezultă din adresa I.P.J. Bihor – Serviciul Poliției Rutiere, inculpatului i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 6.03.2008 până în 3.06.2008, suspendare dispusă în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, iar inculpatului i s-a comunicat acest lucru prin adresa din 29.04.2008.
A precizat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul intimat a recunoscut că a condus în zilele de 24.04.2008 și 13.05.2008 fără a avea dovada înlocuitoare a permisului de conducere, susținând însă că nu a știut că are dreptul de a conduce suspendat, acest lucru comunicându-i-se abia în 14.05.2008. Cu privire la hotărârea la care face referire instanța de apel, a arătat că aceasta a fost pronunțată abia în anul 2010, la doi ani de la săvârșirea infracțiunilor, astfel că este fără relevanță juridică în cauză. A mai arătat că, în raport de dispozițiile art. 23 alin. (1) și art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, perioada în care titularul permisului nu are dreptul de a conduce un autovehicul se consideră suspendare, aceasta operând prin efectul legii. A mai subliniat faptul că, deși ulterior măsura administrativă a fost anulată de instanța de contencios administrativ, la data comiterii faptelor această hotărâre nu exista.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 658/23.11.2010, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 200/07.07.2010 a Tribunalului Bihor, pe care a casat-o și a menținut sentința penală nr. 60/24.03.2009 a Judecătoriei Aleșd.
Curtea, examinând decizia prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856 și art. 38514 C.proc.pen., sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.proc.pen., Curtea a constatat că aceasta este netemeinică și nelegală, iar recursul declarat de parchet este fondat și l-a admis ca atare, pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Astfel, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C.proc.pen., prin hotărârea atacată făcându-se o greșită aplicare a legii.
în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul recurent a condus autoturismul pe drumurile publice în zilele de 24.04.2008 și 13.05.2008 fără a avea dovada înlocuitoare a permisului de conducere.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, inculpatului intimat i-a fost reținut permisul de conducere, ca urmare a comiterii infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în data de 19.02.2008, eliberându-i-se, cu această ocazie, o dovadă provizorie de circulație cu o valabilitate de 15 zile.
Prin ordonanța din 10.04.2008, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd în data de 10.04.2008, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. b) cu referire la art. 10 lit. b1) C.proc.pen., scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului intimat de sub învinuirea comiterii acestei infracțiuni, iar ulterior, prin adresa nr. 271137/29.04.2008, I.P.J. Bihor Serviciul Poliției Rutiere, i-a comunicat inculpatului recurent că, în baza art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehiculele pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 6.03.2008.
Chiar dacă dispoziția de suspendare a dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice i-a fost comunicată inculpatului intimat în data de 29.04.2008, Curtea va reține că, potrivit art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care, cu ocazia reținerii permisului se eliberează dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile, titularul permisului de conducere reținut poate formula o cerere procurorului care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale pentru a solicita prelungirea dreptului de circulație.
Ulterior, I.P.J. Bihor Serviciul Poliției Rutiere a dispus, suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o durată de 90 de zile, începând cu data de 6.03.2008, deci după expirarea celor 15 zile pentru care se dispuse eliberarea dovezii înlocuitoare.
Chiar dacă inculpatului intimat nu i s-a comunicat că s-a luat această măsură, de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o durată de 90 de zile, decât în 29.04.2008, în data de 6.03.2008 a expirat durata de 15 zile pentru care se eliberase, cu ocazia reținerii permisului, dovada provizorie de circulație și, câtă vreme inculpatul intimat nu a solicitat, după expirarea celor 15 zile, prelungirea acesteia, este evident că în raport de datele pe care le avea, trebuia să aibă reprezentarea faptului că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neputându-se în nici un caz prevala de necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem).
Astfel fiind, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a constatat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.
S-a arătat că nu poate fi primită susținerea instanței de apel, în sensul că s-a dispus anularea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prin sentința civilă nr. 731/25.09.2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul nr. 577/177/2008, câtă vreme, prin decizia nr. 867/01.06.2009 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul nr. 577/177/2008, s-a admis ca fondat recursul I.P.J. Bihor împotriva aceste sentințe care a fost modificată în totalitate în sensul că s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul L.D., împrejurare care putea fi lesne verificată de către instanța de apel.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a casat decizia instanței de apel și a menținut, ca temeinică și legală, sentința instanței de fond.
Totodată curtea a constatat că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului intimat prin sentința instanței de fond a fost just individualizată, corespunzând sub aspectul naturii și duratei sale, gravității faptelor, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului intimat și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
