C. proc. civ., art. 365 alin. (3)
Recurenta a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 365 alin. (3) C. proc. civ., suspendarea executării sentinţei arbitrale atacate cu acţiune în anulare.
Potrivit art. 365 alin. (3) C. proc. civ., „instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiune în anulare, numai după depunerea unei cauţiuni fixate de ea. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător”.
într-adevăr, la o primă lectură a textului de lege aplicabil, s-ar părea că pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării unei sentinţe arbitrale nu se cer decât două condiţii: introducerea unei acţiuni în anulare împotriva hotărârii arbitrale şi plata cauţiunii fixate de instanţă.
Dispoziţiile legale invocate se referă însă la o „suspendare facultativă”, şi nu de drept. Articolul 365 alin. (3) dispune că „instanţajudecătorească va putea suspenda”, şi nu prevede obligativitatea suspendării în condiţiile îndeplinirii celor două cerinţe (dovada acţiunii şi plata cauţiunii). Această distincţie, este esenţială. Procedura „suspendării facultative” presupune existenţa unor motive ale suspendării pe carc instanţa învestită cu o astfel de cerere trebuie să le analizeze pentru a putea aprecia dacă se impune sau nu această măsură.
îndeplinirea celor două condiţii expres prevăzute nu atrage în mod automat admiterea cercrii de suspendare. Textul art. 365 alin. (3) C. proc. civ. lasă la aprecierea suverană a instanţei judecătoreşti adoptarea măsurii suspendării, apreciere carc se facc pe baza motivelor invocate de partea care solicită suspendarea.
Aşadar, în mod corect a considerat instanţa de fond că. în absenţa unei motivări a cercrii de suspendare, cererea este neîntemeiată şi trebuie să fie respinsă. De asemenea.
simpla invocare a aspectelor de nelegalitate a sentinţei arbitrale. aspecte pe care instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare nu le poate analiza, nu reprezintă o motivare a cererii de suspendare.
Tot astfel, invocarea de cătrc recurentă a crizei economice şi financiare ca motiv de suspendare evident nu poate fi primită. Desigur că este posibil ca activitatea recurentei să fie afectată de situaţia actuală a pieţei, însă în aceeaşi măsură sunt afectate şi toate celelalte şi. în plus. suma pe care recurenta a fost obligată să o plătească intimatei în temeiul hotărârii arbitrale nu este exorbitantă (28.023.21 lei), astfel încât să genereze în mod indubitabil perturbarea activităţii recurentei, aşa cum se susţine de cătrc aceasta.
în concluzie. în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. Curtea a respins recursul formulat împotriva încheierii din 20 martie 2009. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, prin care s-a dispus respingerea cererii de suspendare a executării sentinţei arbitrale nr. 205 din 29 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, ca nefondat.
C A. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 1259 din 15 octombrie 2009,
în Jurindex
