C. proc. civ., art. 364, art. 366
Problema juridică obiect al analizei instanţei de recurs este legată de mijlocul procedural de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale, ce poate fi utilizat, conform dispoziţiilor legale, împotriva unei sentinţe pronunţate de cătrc un tribunal arbitral, prin intermediul căreia s-a admis excepţia perimării acţiunii arbitrale, respectiv a hotărârii nr. I din 21 martie 2007, dată de către Curtea de Arbitraj Comercial Maramureş în dosarul nr. 17/2003.
Tribunalul arbitral a ajuns la această soluţie considerând că motivele suspendării au încetat la data de 3 august 2005, când a rămas irevocabilă soluţia pronunţată în penal, conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar cererca de repunere pe rol a fost înregistrată la 14 februarie 2007, după împlinirea termenului de perimare.
Reţinerea primei instanţe a fost aceea conform cărcia singura calc de atac ce putea fi declarată în cauză era recursul, conform art. 253 alin. (2) C. proc. civ., demers carc, de altfel, a şi fost realizat de către reclamantă, fiind respins ca tardiv, prin decizia civilă nr. 1271 din 22 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, motiv pentru care acţiunea în anulare este inadmisibilă.
Prin recursul declarat se critică această abordare, rclevându-se că, fiind vorba despre o materie cu reglementare specială, derogatorie, sunt aplicabile prevederile art. 364 C. proc. civ.
Curtea a achiesat la această ultimă opinie, considerând că nu prezintă relevanţă împrejurarea că prin hotărârea arbitrală atacată s-a menţionat expres în dispozitiv că ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, întrucât este de remarcat că acţiunea promovată a fost fundamentată în drept pe art. 969 C. civ. Din punct de vedere procedural însă, reclamanta a înţeles să sesizeze Tribunalul arbitral în temeiul clauzei compromisorii inserate în contractul „de asocicrc în participaţiune” închciat între cele două părţi. Ca atare, s-a declanşat astfel o judecată guvernată de dispoziţiile speciale cuprinse în Cartea a IV-a din Codul de procedură civilă, completate cu regulile arbitrajului instituţional căruia părţile au înţeles să i se adreseze.
Or. în condiţiile în carc textul art. 364 şi art. 365 alin. (2) C. proc. civ. prevăd în mod expres care este mijlocul procedural specific de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale. precum şi termenul în care el poate fi exercitat (acţiune în anulare, care se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii), nu au putut fi reţinute susţinerile pârâtei conform cărora dreptul comun în materie îl reprezintă textul art. 253 alin. (2) C. proc. civ., rcspectiv calea de atac ce poate fi declarată este recursul, în termen de 5 zile
de la pronunţare. Aceasta. întrucât textul art. 364 este imperativ, în sensul în care hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, fără să se facă vreo distincţie în funcţie de eventualele soluţii ce ar putea fi adoptate de cătrc Tribunalul arbitral.
De asemenea, prin sesizarea Tribunalului arbitral, reclamanta a declanşat procedura arbitrală. o procedură specială, cu reglementări derogatorii, care nu se completează cu dreptul comun decât în măsura în care cele două tipuri de proceduri sunt compatibile. Or. ca natură juridică, hotărârea arbitrală este un act jurisdicţional în carc este prezentă componenta contractuală, asimilat prin lege, în privinţa anumitor efecte, cu hotărârea judecătorească. Mai mult, legiuitorul nu pune deplin semn de egalitate între hotărârea judecătorească şi cea arbitrală.
Ca atare, acţiunea în anulare arc o natură mixtă, jurisdicţională şi contractuală, fară a fi o simplă acţiune în anularea unei convenţii, din carc lipseşte orice componentă jurisdicţională. dar nici calc de atac împotriva unui act exclusiv jurisdicţional.
în consecinţă, date fiind caractcristicilc hotărârii atacatc, care nu sunt compatibile cu art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi, mai ales. cu cele ale art. 312 alin. (5) C. proc. civ., prin intermediul cărora s-ar atribui sentinţei arbitrale valenţe exclusiv jurisdicţionale, singurul mijloc procedural prin intermediul căruia părţile pot cerc desfiinţarea ei este acţiunea în anulare.
Pentru a dispune astfel, au fost avute în vedere şi principiile legalităţii şi actualităţii căilor de atac, în sens larg. Astfel, în cauză nu sunt prezente premisele de strictă interpretare conţinute în textul art. 315 C. proc. civ., iar instituţia puterii de lucru judecat nu îşi găseşte aplicare în cazul în care prin soluţia irevocabilă dată anterior nu s-a cercetat fondul cauzei, rcspectiv instanţa s-a pronunţat pe excepţic.
De asemenea, nu este îndeplinită cerinţa identităţii de cauză. Curtea apreciind şi că nu poate fi negat dreptul reclamantei la un proces echitabil, conform art. 6 parag. I din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul de a-i fi ascultate şi analizate efectiv pretenţiile invocate referitoare la motivele de nelegalitatc a sentinţei arbitrale pronunţate.
în acest sens, existenţa unor opinii contradictorii pe marginea problemei juridice care face obiectul recursului nu poate nega dreptul acesteia de a se prevala de toate mijloacele de desfiinţare puse la dispoziţia sa, cu atât mai mult cu cât prezentul demers este apreciat ca proccdural din perspectiva art. 364 C. proc. civ., carc îndeplineşte criteriile de previzibilitate conturate în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Luând în considerare cele expuse. Curtea a admis recursul declarat de cătrc reclamantă şi, având în vedere art. 312 alin. (5) C. proc. civ., întrucât tribunalul s-a pronunţat pe excepţie, a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare accieiaşi instanţe. în rejudecare, s-a dispus analizarea legalităţii hotărârii arbitrale din perspectiva motivelor de desfiinţare invocate de cătrc reclamantă, respectiv se va indica dacă instituţia perimării îşi găseşte sau nu aplicarc în materia arbitrajului, urmând a fi soluţionate şi chestiunile subsecvente legate de cfectele produse de notificarea depusă la dosarul arbitral, din perspectiva apărărilor formulate de cătrc reclamantă la termenul din data de I aprilie 2009, luându-se în considerare şi art. 366 C. proc. civ.
C A. Cluj, s. com., dec. nr. 1340 din 8 aprilie 2009, inJurindex
