C. proc. civ., art. 129 alin. (5), art. 347 alin. (2), art. 364 lit. b)
Este de necontestat eâ între U.N.C.M., în calitate de locator, şi SC P.T. SRL Bucureşti, în calitatea de locatar, a fost încheiat contractul de închiriere din 15 iunie 2004, care, pe lângă întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, obiect, termen, preţul chiriei, răspunderea contractuală şi modalităţile de încetare, are expres menţionat, la Capitolul IX. intitulat „Soluţionarea litigiilor”, art. 15, carc prevede că litigiile de orice fel decurgând din executarea prezentului contract sunt soluţionate de părţi pe cale amiabilă şi. în cazuri excepţionale, când procedura amiabilă nu stinge litigiile, acestea vor fi soluţionate de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M.
Clauza compromisorie expusă anterior exprimă voinţa univocă a părţilor de a recurge la arbitrajul Curţii de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M., aflându-ne în situaţia unei derogări de la competenţa de drept comun a instanţelor judecătoreşti.
Nu a putut fi primită critica recurentei vizând lipsa de rol activ al instanţei de fond. carc s-a limitat a examina acţiunea în anulare numai sub aspectul dispoziţiilor art. 364 lit. b) C. proc. civ., când. în realitate, din cuprinsul motivelor acţiunii erau incidente şi prevederile cuprinse la celelalte litere din art. 364.
Din verificarea întregii documentaţii rezultă că părţile în convenţia lor nu au făcut referire la numirea arbitrilor sau la desemnarea modalităţii de numire a lor. Acest aspect, conform prevederilor art. 347 alin. (2) C. proc. civ.. poate fi complinit prin aceea că, dacă arbitrul unic sau. după caz. arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj invită cealaltă parte. în scris, să proccdcze la numirea lor.
în acest sens, aşa cum corect s-a argumentat în întâmpinarea pârâtei. Regulile de procedură ale Curţii de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. reglementează, la art. 14 alin. (2). situaţia în care părţile, prin clauza compromisorie inserată în contract, nu au numit arbitrii, ele având posibilitatea numirii ulterioare a acestora. iar în situaţia precizată la art. 20 alin. (5), dacă pârâtul nu dă curs invitaţiei de numire a arbitrului, Preşedintele Curţii de Arbitraj va desemna, după caz, arbitrul pârâtei, arbitrul unic sau supraarbitrul.
în cursul procedurii arbitrale, pârâta SC P.T. SRL a fost legal citată la sediul ei social, cu menţiunea ca pentru termenul din 28 februarie 2007 să indice numele arbitrului şi a supleantului său aleşi, precum şi depunerea întâmpinării însoţite de dovezile prin care înţelege să îşi exercite apărarea în cauză. Aceeaşi procedură de citare a fost repetată şi pentru termenele din 15 martie 2007 şi 5 aprilie 2007, fară ca pârâta să se conformeze acestor recomandări.
Procedând astfel, instanţa de fond a respectat în egală măsură dreptul Ia apărare al părţilor litigante, principiul echităţii şi egalităţii de tratament, exercitând şi un rol activ, în condiţiile art. 129 C. proc. civ.
Este adevărat că, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni oriec greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Rol activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţă. încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, în condiţiile dispoziţiilor art. 1169 C. civ., instanţa neputând să se substituie
voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură. îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.
Este de necontestat că art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil. în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. carc va hotărî
asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. în soluţionarea cauzei,
instanţa de anulare a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitatea şi egalitatea armelor în procesul civil.
Pentru aceste raţiuni, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.T. SRL. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 226 din 19 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3149 din 30 octombrie 2008, in Legalis
