ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1530
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
: – –
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 5D,. B, etaj 4,. 27, jud. P împotriva sentinței civile nr. 642 pronunțată la 12 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație SC Computers SRL cu sediul în municipiul P,-, bloc 4. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, conform contractului de asistență juridică nr. 66 din 29 iunie 2009, lipsind intimata SC Computers SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul contestator, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului apărătorul recurentului contestator arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Deși la data de 28 iulie 2008 contestatorul solicitat încetarea contractului de muncă prin demisie societatea nu și- dat acordul niciodată cu privire la această solicitare. Se înțelege deci, că în situația în care societatea nu ar fi ținut cont de cererea de revocare a demisiei formulată la 11 august 2008 și înregistrată sub nr. 1344, pârâta nu i-ar fi desfăcut contractul de muncă. Așa fiind nu poate fi reținută ca întemeiată motivația instanței de fond că în situația dată există refuzul societății de mai continua raporturile de muncă, întrucât cererea de demisie fost acceptată la data de 6 septembrie 2008.
Recurentul arătat că deși cererea de revocare demisiei fost înregistrată sub nr. 1344 din 11 august 2008 se invocă de intimată că aceasta fost înregistrată de contestator.
Acest lucru ar fi putut fi verificat foarte ușor, doar dacă societatea punea la dispoziție instanței registrul de ” documente” cu numerele 1342 – 1347, dar pentru a nu ieși adevărul la iveală societatea a refuzat să facă această probă.
Intimata nu a putut explica în nici un fel faptul că nu a dispus desfacerea contractului de muncă imediat datei de 28 iulie 2008, respectiv la 15 zile de la înregistrarea demisiei. Mai mult decât atât la punctul 4 din interogatoriu răspunde chiar că s- desfăcut contractul de muncă cu un preaviz de 15 zile, dar cărei existență nu o poate dovedi.
De asemenea, nu au fost respectate prevederile exprese ale art. 73 – 79 și în data de 8 septembrie 2008 i- comunicat contestatorului că din 9 septembrie 2008 îi încetează contractul de muncă.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond a anularea dispoziției de desfacere contractului de muncă și reîncadrarea în funcția avută.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.6183/105/06.10.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC Computers SRL P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.1347/06.09.2008 emisă de către intimată și reîncadrarea sa în funcția avută anterior.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în perioada 09.07.2008-08.09.2008 a fost salariatul intimatei, îndeplinind funcția de vânzător și că în mod nelegal i s-a dispus desfacerea contractului de muncă prin decizia sus-menționată, în condițiile în care imediat după angajare, reprezentantul intimatei l-a șicanat fără motiv, a exercitat diferite presiuni, intimidări asupra sa, motiv pentru care la 28.07.2008 a formulat o cerere de încetare a contractului de muncă, cerere asupra căreia a revenit ulterior la insistențele reprezentantului intimatei, însă, în mod surprinzător i s-a desfăcut contractul de muncă.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației, în condițiile în care a emis decizia de încetare a contractului de muncă la cererea contestatorului, iar cererea de revenire asupra demisiei, nu i-a fost comunicată și nici nu este avizata de administratorul societății.
Prin sentința nr. 642 din 12 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația formulată, reținând în esență că potrivit contractului individual de muncă nr.-/2008, adreselor nr.3134/2008, cererilor nr.1342/28.07.2008, 1344/11.08.2008, contestatorul a fost salariatul intimatei în perioada 09.07.2008 – 09.09.2008, îndeplinind funcția de vânzător, motiv pentru care la data de 28.07.2008, contestatorul personal, a formulat cererea cu nr.1342 în baza căreia a solicitat încetarea contractului de muncă prin demisie, începând cu data de 15.08.2008, cerere acceptată de către intimată prin mențiunea aplicată pe cerere “De acord”, după care, la data de 11.08.2008, contestatorul a formulat o altă cerere cu nr.1344 în baza căreia a arătat că este decis să colaboreze în continuare cu intimata, cerere ce nu i-a fost acceptată, astfel încât prin Decizia nr.1347/06.09.2008 emisă de către intimată, s-a dispus începând cu data de 09.09.2008, încetarea contractului de muncă al contestatorului, în baza cererii de demisie a acestuia.
Martorul a declarat că petentul a fost salariatul intimatei o perioadă scurtă de timp, perioadă în cadrul căreia a prestat activitate la sectorul vânzări, însă, la un moment dat și-a dat demisia fără însă să cunoască amănunte despre relațiile dintre părți.
Disp.art.79 Codul muncii, stipulează că prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că începând cu 09.07.2008, contestatorul a fost salariatul intimatei pe o durată nedeterminată, îndeplinind funcția de vânzător, însă, la un moment dat, la data de 28.07.2008, contestatorul a formulat o cerere cu nr.1342 în baza căreia a solicitat încetarea contractului de prin demisie, cerere aprobată de către intimată și asupra căreia la 11.08.2008, contestatorul a revenit, solicitând continuarea raporturilor de muncă, motiv pentru care prin Decizia nr.1347/06.09.2008 s-a dispus de către intimată, încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu 09.09.2008, la cererea acestuia, în urma demisiei formulate cu nr.1342/28.07.2008.
Ca atare, atât timp cât contestatorul și-a manifestat unilateral voința de a înceta raporturile de muncă existente între părți prin formularea unei demisii, cerere acceptată de către intimată, a însemnat că petentul nu mai poate solicita ulterior, în condițiile în care exista refuzul intimatei de a mai continua raporturile de muncă și deci, de a-și revoca demisia, astfel încât, în mod corect s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului prin demisie, în baza Deciziei nr.1347/06.09.2008.
Apărările contestatorului în sensul că a fost nevoit să formuleze cererea de demisie datorită comportamentului reprezentantului intimatei și că ulterior, cu acordul acesteia a revenit asupra demisiei, cerere înregistrată în mod legal la intimată, nu au fost avute în vedere în condițiile în care, cererea de demisie cu nr.1342/2008 a fost acceptată de către intimată, iar formularea unei cereri ulterioare privind acordul contestatorului la continuarea relațiilor de muncă nu poate să producă niciun efect juridic neputând să se reprezinte o revocare a demisiei atât timp cât aceasta din urmă fusese acceptată de către intimată.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și constatând că au fost respectate disp. art.79 Codul muncii, a respins contestația, ca neîntemeiată iar în baza art.274 cod proc.civilă acesta a fost obligat 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.3041Cod procedură civilă.
A arătat recurentul, în esență, că din toate actele dosarului rezultă de fapt că demisia din 28.07.2008 nu a fost acceptată și că a continuat activitatea și după expirarea termenului de preaviz astfel încât în mod greșit prima instanță a constatat ca legală decizia de desfacere a contractului de muncă nr.1347/06.09.2008, emisă la două luni de la data prezentării demisiei, decizie care, conform comunicării pe care angajatorul i-a înaintat-o la 08.09.2009, și-a produs efectele începând cu 09.09.2008.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, anularea deciziei contestate, reintegrarea pe postul deținut anterior.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea nr.1342/28.07.2008 adresată angajatorului, salariatul a solicitat a se lua act de demisia sa în conformitate cu art.79 din Codul muncii, cu respectarea preavizului de 15 zile. Din examinarea acestui înscris aflat la fila 5 dosar fond nu rezultă, așa cum s-a susținut de către pârâtă că aceasta și-a dat acordul asupra acestei cereri, nefiind nicio mențiune pe cerere în acest sens.
La data de 11.08.2008 recurentul depus o altă cerere la angajator, înregistrată sub nr.1344 prin care a învederat că înțelege să renunțe la demisie. Nici pe această cerere nu se află nicio mențiune.
Prin decizia nr.1347/06.09.2008 s-a dispus ca începând cu data de 09.09.2008 să înceteze contractul de muncă al salariatului, conform art.79 din Codul muncii. Această decizie a fost înmânată salariatului la data de 08.09.2008.
Din actele dosarului rezultă că intimata nu mai deține registrul de intrare-ieșire al societății, document care era de mare importanță în ceea ce privește obligația pe care o avea salariatul de a înștiința angajatorul despre intenția sa de a denunța contractul, notificarea înregistrată astfel dobândind și dată certă. Societatea pârâtă a recunoscut că are cunoștință numai de cererea de demisie nr.1342/28.07.2008, negând faptul că ar fi cunoscut intenția salariatului de a renunța la demisie. A precizat pârâta că, din moment ce a aprobat demisia, ulterior nu a mai fost de acord ca salariatul să își continue activitatea.
Este adevărat că manifestarea de voință a salariatului cu privire la încetarea din inițiativa sa a contractului individual de muncă este irevocabilă și că retractarea ei este posibilă numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri emise în perioada iulie – septembrie 2008, Curtea constată, pe de o parte, nu se poate reține fără putință de tăgadă intenția salariatului de demisiona. Pe de altă parte, dacă angajatorul ar fi luat act de demisie, ar fi dispus desfacerea contractului individual de muncă imediat după expirarea termenului de preaviz, așa cum se solicitase prin cererea de demisie nr.1342/28.07.2008 și nu ar fi așteptat aproape două luni, până la data de 06.09.2008 când a emis decizia contestată. Pasivitatea pârâtei care a ignorat dispozițiile legale care dispun încetarea contractului individual de muncă la data expirării termenului de preaviz, se concretizează într-un acord implicit al său cu privire la retractarea demisiei.
Astfel, emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă în condițiile în care nu mai există intenția salariatului de a demisiona, acesta revenind asupra demisiei, aspect cu care intimata a fost în mod implicit de acord, este lovită de nulitate absolută.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este fondat, sens în care conform disp.312 pct.1,2, 3 Cod procedură civilă îl va admite, va modifica în tot sentința în sensul că va admite contestația pe care o apreciază ca întemeiază, în baza art.76, 78 și 79 din Codul muncii și va anula decizia nr.1347/06.09.2008, urmând ca recurentul să fie repus în funcția pe care o deținea anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P,-,.5 D,.B,.4,.27, județul P, împotriva sentinței civile nr.642 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC ” ” SRL – prin reprezentant legal, cu sediul în P, str.-.-, nr.23,.34, județul P și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond admite contestația ca întemeiată.
Anulează decizia nr.1347/06 septembrie 2008 și dispune reintegrarea recurentului contestator în funcția deținută anterior.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
– – – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120/2006
Tehnored.3 ex. /23.07.2009
/
.fond nr- Tribunalul Prahova
Jud. fond
