În fapt, a reţinut instanţa de fond că, în baza unor facturi externe, reclamanta a importat marfă constând în electronice uzate de la o firmă germană.
Pe facturi există declaraţia furnizorului privind originea comunitară a mărfurilor exportate, fapt ce a determinat obţinerea unui regim preferenţial la exceptarea de la plata taxelor vamale de import.
Ulterior, pârâta D.R.V. Galaţi, urmare a adresei autorităţii vamale germane, a emis actele constatatoare privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului de stat, prin care a stabilit că reclamanta datorează obligaţii fiscale constând în taxe vamale, comision, accize, TVA şi dobânzi aferente.
A mai reţinut instanţa că, pârâta a efectuat controlul „a posteriori” conform art.61 al.1 din Legea 141/1997 iar, prin adresa emisă, Autoritatea Vamală Germană a comunicat că bunurile importate nu sunt de origine comunitară, infirmând declaraţiile exportatorului german cuprinse în facturi, astfel încât, în mod legal a procedat pârâta D.R.V. Galaţi atunci când a emis actele constatatoare pentru recuperarea datoriei vamale conform art.61 din Legea 114/1997 şi art.107 din H.G. nr.1114/2001.
Cât priveşte dobânzile, a reţinut Tribunalul că nu se datorează întrucât în cauză, sunt incidente disp. art.61 al.3 şi Legii 141/1997, prin care este prevăzută sancţionarea cu majorări de întârziere doar dacă importatorul nu înţelege să plătească diferenţele constatate în minus.
Astfel, întrucât nu s-a reţinut culpa importatorului în producerea acestor diferenţe, pentru perioada de la data obţinerii regimului tarifar preferenţial şi până la data constatării diferenţelor în minus, reclamanta nu datorează dobânzi.
În consecinţă, prin sentinţa civilă nr.1466/29.02.2004 a Tribunalului Galaţi, s-a admis în parte acţiunea, anulându-se în parte deciziile contestate şi actele constatatoare, exonerându-se reclamanta numai de plata dobânzilor.
Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.203/R/06.06.2005 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-au respins ca nefondate recursurile.
