ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1548
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
Grefier –
Pe rol fiind siluționarea recursului declarat de pârâtul Grupul Școlar Măneciu, cu sediul în comuna Măneciu,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.2542 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna Măneciu, sat nr.15, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât Grupul Școlar Măneciu prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât arată că data primirii comunicării sentinței recurate a concis cu data plecării în concediu a directorilor recurentului, astfel că nu avut cine să declare recurs, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă.
Intimata-reclamantă având cuvântul, solicită admiterea excepției tardivității recursului și respingerea ca tardiv formulat a recursului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Grup Școlar Măneciu, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să o reîncadreze în funcția de administrator financiar avută anterior și să-i plătească o despăgubire egală cu salariul și toate celelalte drepturi ce i se cuveneau pentru funcția menționată, actualizată cu indicele de inflație pentru scadența fiecărei luni calendaristice, începând cu data de 01.09.2005 la zi și în continuare, până la reîncadrarea efectivă.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a lucrat în funcția de administrator financiar la unitatea pârâtă până la data de 01.09.2005, că pârâta a emis decizia nr.36/26.07.2005 prin care s-a dispus în temeiul art.52 lit.c din Codul muncii, suspendarea contractului său de muncă, motivat de faptul ca a formulat plângere penală împotriva sa, în dosarul nr.1286/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte.
A mai precizat reclamanta, că prin sentința civilă nr.1013/19.11.2005, Tribunalul Prahovai -a admis contestația împotriva intimatei, iar prin decizia nr.100/14.02.2006, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul intimatei, a modificat în tot sentința nr.1013/2005 în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
S-a mai arătat de către reclamantă, că prin sentința penală din 15.03.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte în dosarul nr-, definitivă, se menține ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a acesteia, definitivându-se actele de urmărire penală, fapt pentru care s-a adresat pârâtei, solicitând reintegrarea în funcția avută anterior și plata despăgubirilor, însă aceasta nu a dat curs solicitărilor sale.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar copia cererii adresată pârâtei, înregistrată sub nr.3848/20.08.2008 prin care i-a solicitat reluarea activității în funcția deținută anterior și copia Ordonanței nr.1286/P/07.11.2006 de scoatere de sub urmărire penală.
In apărare, pârâta a solicitat proba cu interogatoriul reclamantei.
La dosarul cauzei, s-au atașat dosarele nr.6733/2005 al Tribunalului Prahova și nr.712/2006 al Curții de Apel Ploiești.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2542 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis în parte acțiunea, s-a respins capătul de cerere privind reîncadrarea reclamantei în funcția avută anterior, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești aferente funcției de administrator financiar, începând cu data introducerii acțiunii-26.08.2008 și până la repunerea în situația anterioară, respectiv, reluarea activității, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.36/26.07.2005, reclamantei i s-a suspendat contractul de muncă pe o durată nedeterminată, în temeiul art.52 lit.c coroborat cu art.49 al.4 din Codul muncii, începând cu data de 01.09.2005, până la finalizarea cercetării penale depusă de pârâtă împotriva acesteia și înregistrată sub nr.1286 /25.07.2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte.
Impotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, susținând că în cursul anului 2005, în timp ce se afla în concediu medical, s-a efectuat un inventar constatându-se o lipsă în gestiunea acesteia și că decizia de suspendare a contractului de muncă a fost emisă fără a se respecta procedura cercetării prealabile și înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale.
A mai reținut instanța de fond, că Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1013/18.11.2005 a admis contestația, a dispus anularea deciziei nr.36/26.07.2005 emisă de intimată și reîncadrarea contestatoarei în funcția deținută anterior, obligând intimata să-i plătească acesteia drepturile salariale reactualizate începând cu data de 01.09.2005 până la reintegrarea în funcție.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că prin decizia nr.100/14.02.2006, Curtea de Apel Ploiești, a admis recursul declarat de intimatul Grupul Școlar Măneciu împotriva sentinței nr.1013/18.11.2005 a Tribunalului Prahova, a modificat în tot sentința și, pe fond, a respins contestația ca neîntemeiată.
A reținut instanța de recurs că împotriva contestatoarei, intimatul a formulat plângere penală pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că în mod nelegal a scos din patrimoniul Grupului Școlar Măneciu si a predat Seminarului Teologic G, 20 de mese, 38 de scaune și o catedră, pentru care s-a început urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, conform adresei nr.1286/P/2005.
S-a apreciat prin decizia menționată, că în mod corect intimatul a dispus măsura suspendării contractului de muncă până la finalizarea cercetărilor penale, în condițiile art.52 din Codul muncii, neavând nicio relevanță pretinsa condiție de punere în mișcare a acțiunii penale, cum în mod greșit a reținut instanța de fond, măsură pentru care, de altfel, nici nu este necesară cercetarea prealabilă care se aplică numai în situațiile expres prevăzute de lege, contestatoarea, prin nota explicativă, recunoscându-și abaterea, reiterata apoi și la interogatoriul ce i s-a luat la prima instanță.
Prin Ordonanța nr.1286/P/07.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantei pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.248 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod.penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în cuantum de 1000 RON.
S-a arătat în această ordonanță, că învinuita (reclamanta) a funcționat în calitate de administrator la Grupul Școlar Măneciu, județul P și, în urma unor inventarieri succesive, a înregistrat în gestiune o lipsă totală de 3290 RON în perioada 2004-2005 în principal, fiind vorba de obiecte de inventar (mobilier, materiale didactice), unele casate fără forme, iar altele donate seminarului teologic G, fără însă a realiza vreun folos personal.
Instanța de fond, având în vedere că cercetările penale pentru care s-a dispus suspendarea contractului de muncă al reclamantei, au fost finalizate prin scoaterea acesteia de sub urmărire penală și că în prezent a dispărut cauza pentru care a fost suspendat contractul de muncă al reclamantei, acesta urmând să-și producă efectele din oficiu în ceea ce privește reintegrarea, a respins capătul de cerere privind reîncadrarea acesteia în funcția avută anterior, apreciind că nu se impune acest lucru, nefiind vorba despre o desfacere de contract.
În ceea ce privește cererea reclamantei prin care solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente funcției de administrator financiar și a celorlalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului de muncă, instanța de fond a apreciat că aceste drepturi pot fi acordate numai începând cu data introducerii acțiunii – 26.08.2008 și până la repunerea în situația anterioară, respectiv reluarea activității de către reclamantă în funcția deținută anterior, neputându-i-se imputa pârâtei starea de pasivitate de care a dat dovadă reclamanta de la data comunicării ordonanței de scoatere de sub urmărire penală până la data introducerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Grup Școlar Măneciu a declarat recurs la data de 06.01.2009, peste termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii care s-a efectuat la 28.05.2009, fiind încălcate disp. art.80 din Legea nr.168/1999, motiv pentru care se constată că recursul a fost declarat tardiv și urmează a fi admisă excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare și drept urmare, respins ca tardiv formulat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întîmpinare.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de de pârâtul Grupul Școlar Măneciu, cu sediul în comuna Măneciu,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.2542 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna Măneciu, sat nr.15, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.07.2009
dosar fond- – Tribunalul Prahova
judecători fond-
–
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
