C. proc. civ., art. 364 lit. a) şi i). art. 365 alin. (2)
Examinând motivele acţiunii în anulare formulate de petenta C.E.C. SA Bucureşti, ca şi cxcepţia nulităţii absolute a sentinţei arbitrale invocată de intimata B.R.M. SA Bucureşti. Curtea a reţinut următoarele: art. 364 lit. i) C. proc. civ. prevede că „hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii”.
Din cele trei ipoteze consacrate de textul citat, petenta susţine că hotărârea arbitrală încalcă dispoziţii imperative ale legii, enumerând Regulamentul B.R.M. SA, art. 72 alin. (I), art. 76 şi art. 78 alin. (I), ca şi prevederile art. 942, art. 948 C. civ. şi art. 37 C. com.
Criteriile de determinare a normelor imperative pot rezulta din modul de formulare a legiuitorului, finalitatea textelor şi sancţiunea prevăzută pentru încălcarea normei, criterii care, în materie de arbitraj, sunt aproape inoperante. Din conţinutul art. 358 C. proc. civ. se desprinde un criteriu obiectiv de determinare când se referă la faptul că „în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contra-dictorialităţii”.
Din această perspectivă, prevederile legale invocate de petentă ca fiind dispoziţii imperative în sensul art. 364 lit. i) ultima teză nu constituie norme imperative de natură să atragă anularea hotărârii arbitrale.
Pe de altă parte. Tribunalul arbitral a anulat actele emise în mod eronat de către organele competente cu efectuarea procedurii de licitaţie, aşa cum relevă probele administrate în cauză.
Practic, de vreme ce a fost admisă contestaţia reclamantei-pctente şi s-au recunoscut erorile de calcul şi, în urma refacerii calculului, aceasta era câştigătoare de drept, s-a procedat abuziv la anularea întregii proceduri şi reluarea acesteia pentru toţi ofertanţii.
Instanţa arbitrală a anulat actele întocmite eronat, fără a se substitui organelor competente cu efectuarea procedurii de licitaţie.
Tot astfel, instanţa arbitrală a dispus obligarea Comisiei de licitaţie (B.R.M.) să atribuie petentei, conform art. 11.4.1 din documentaţie, doar dreptul de a încheia contractul de achiziţie cu C.E.C. Prin urmare. Comisia de licitaţie, în continuarea procedurii, ar trebui să emită o hotărâre de adjudecare în favoarea intimatei-reclamante cu respectarea prevederilor art. 72 alin. (1) şi art. 78 alin. (1) din Regulamentul B.R.M., hotărâre ce ar sta la baza încheierii contractului de achiziţie încheiat cu C.E.C.
în consecinţă, libertatea contractuală în atare situaţie este adaptată condiţiilor stabilite în documentele privind procedura licitaţiei, care. potrivit probelor administrate, nu rezultă că ar fi fost încălcate.
în ultimul rând. în speţă nu este vorba de un contract ce s-ar încheia potrivit prevederilor art. 969 C. civ., ci în condiţiile stabilite unilateral de către B.R.M. în documentele privind procedura licitaţiei.
în baza acestor considerente. Curtea a apreciat că este nefondată acţiunea în anulare întemeiată pe prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., situaţie în care a dispus respingerea ei.
în ceea ce priveşte excepţia nulităţii sentinţei arbitrale din perspectiva dispoziţiilor art. 364 lit. a) C. proc. civ., excepţie invocată de intimata B.R.M., Curtea a reţinut că nu este vorba de o excepţie de formă sau de fond a unui act juridic, ci de nulitatea hotărârii arbitrale. Or, pentru ca instanţa, fie şi în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să poată analiza motivul de anulare invocat, trebuia ca partea interesată, în speţă B.R.M., să fi formulat acţiune în anulare în termenul de o lună de la data comunicării sentinţei arbitrale, potrivit prevederilor art. 365 alin. (2) C. proc. civ., acţiune ce ar fi urmat să şi fie timbrată legal.
Din probele dosarului rezultă că intimata B.R.M., nici în faţa instanţei arbitrale, nu a invocat această chestiune. De altfel, hotărârea arbitrală, potrivit art. 364 C. proc. civ., „poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare” pentru unul dintre celc nouă motive limitativ prevăzute de lege.
Arbitrabilitatca trebuie examinată în trei momente diferite, şi anume la data încheierii convenţiei. în faza desfăşurării procedurii litigioase şi în faţa instanţei statale învestite cu acţiunea în anulare. Aşadar. Curtea nu poate analiza aşa-zisa excepţie, ce constituie de fapt un veritabil motiv de anulare a hotărârii arbitrale, cât timp nu a fost învestită cu o astfel de acţiune în termen legal.
Fără a intra în analiza fondului problemei, Curtea. în baza art. 137 C. proc. civ., a respins cxcepţia nulităţii absolute a hotărârii arbitrale invocată de intimata B.R.M. SA. pentru considerentele expuse.
C A. Bucureşti, s. a VI-a com., dec. nr. 22 din 6 februarie 2007 (irevocabilă prin decizia I.C.C.J. nr. 3167 din 17 octombrie 2007).
