Contestație decizie de sancționare. Decizia 1675/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1675

Ședința publică din data de 26 august 2009

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona

– – –

Grefier –

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul Serviciul Județean de Ambulanță D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare cu sediul în Târgoviște, str. – -., -.18, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 19 august 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 26 august 2009, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a chemat în judecată pe intimatul Serviciul Județean de Ambulanță D și a solicitat anularea deciziei nr. 187/15.12.2008, emisă de acesta.

Motivând în fapt contestația, contestatoarea a arătat că la data de 16.12.2009 a efectuat serviciul pe de noapte, că la ora 21 participat la rezolvarea unei urgențe din localitatea, că în timpul deplasării un ambulanța nu s-a simțit bine, că starea acesta s-a agravat, fapt care a determinat-o să solicite asistentelor să-i administreze o perfuzie, că nu a informat conducerea unității despre situația intervenită, apreciind că starea de indisponibilitate temporară și prezența pe tură a încă unui medic nu poate perturba activitatea.

Contestatoare a mai precizat că la data de 08.12.2008, s-a deplasat la serviciu și a informat șeful ierarhic despre evenimentul petrecut în noaptea de 06-07 decembrie 2008, că acesta i-a solicitat telefonic note explicative la datele de 12 și 13 decembrie 2008, că a prezentat aceste note explicative, dar s-a dispus sancționarea disciplinară, cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni, încălcându-se prevederile cuprinse la pct. H1 și H2 din Regulamentul intern care obligau ca șeful ierarhic să informeze în scris conducerea, iar conducătorul să desemneze o comisie pentru realizarea cercetării prealabile.

De asemenea, contestatoarea a mai arătat că prin sesizarea din oficiu a comisiei și aplicarea sancțiunii disciplinare au fost încălcate prevederile art. 264 alin.2 din Codul muncii care obligau angajatorul, sub sancțiunea nulității absolute, să convoace salariatul, prin persoana împuternicită, în vederea realizării cercetării, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, ori intimatul contrar prevederilor legale imperative a convocat-o telefonic și i-a cerut să dea notă explicativă, fără a-i prezenta motivele cererii.

Au fost anexate contestației, în copie, decizia contestată și regulamentul intern.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că imputațiile aduse deciziei de sancționare atacate interesează procedura și formalismul emiterii, fără ca reclamantul să se preocupe să critice și pe fond măsura promovată de această decizie, că nu a fost convocată în scris în vederea cercetării disciplinare, ci verbal, că sancțiunea a fost aplicată după întrunirea din oficiu a comisiei, că decizia nu este lovită de nulitate absolută pentru că a fost emisă după efectuarea cercetării prealabile, nefiind aplicabile prevederile art. 267 (1) din Codul muncii, că la emiterea deciziei au fost avute în vedere cele două note explicative ale contestatoarei.

A mai susținut că modalitatea de convocare prevăzută de Codul muncii nu exclude pe cea folosită la emiterea deciziei, atâta timp cât nota explicativă a fost solicitată înainte de emiterea acesteia, oferindu-se posibilitatea reală contestatoarei de a se apăra, că pe fondul deciziei de sancționare, sancțiunea aplicată este prea blândă față de gravitatea faptei săvârșite.

Pentru susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimatul a depus, în copie, procesele-verbale încheiate la 12. și 15.12.2008, notele explicative ale contestatoarei din 12 și 13.12.2008, notele explicative ale salariaților, -,.

Instanța a încuviințat și proba cu interogatoriu, dar această probă nu a fost administrată, datorită imposibilității de prezentare a contestatoarei pentru motive medicale.

Prin sentința civilă nr.1271 din 5 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de contestator, în contradictoriu cu intimata Serviciul Județean de Ambulanță D, a anulat decizia nr. 187/15.12.2008 emisă de intimată și a obligat intimata să plătească contestatoarei 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 187/15.12.2008 emisă de Serviciul Județean de Ambulanță D, contestatoarea a fost sancționată cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10 %, conform art. 264 lit. d) din Codul muncii, pentru săvârșirea faptei de “prelungire nejustificată a timpului de rezolvare a solicitării din localitatea la data de 06.12.2008 și perturbarea activității de urgență datorită neanunțării șefului ierarhic superior”.

Contestatoarea a invocat nulitatea absolută a deciziei de sancționare pe motiv că nu a fost respectată procedura prealabilă de efectuare a cercetării disciplinare, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 264 alin.1 lit. a din Codul muncii.

Conform disp. art. 267 (2) din Codul muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

Prevederea legală menționată are caracterul unei măsuri de protecție a salariatului în scopul de preveni aplicarea unei sancțiuni disciplinare nejustificate și de a garanta respectarea dreptului de apărare. Prin convocarea contestatoarei într-o altă modalitate decât în scris, în vederea efectuării cercetării prealabile disciplinare, nu există nici o garanție că s-a indicat obiectul cercetării, în raport de care putea să-și formuleze apărările pe care le considera necesare.

Prezentarea de către contestatoare a unor note explicative anterior emiterii deciziei de sancționare nu aduce la îndeplinire măsura cerută imperativ de dispozițiile Codului muncii, de a se convoca în scris salariatul în vederea cercetării disciplinare prealabile, nefiind de acceptat altă modalitate de convocare, așa cum a susținut intimatul, atâta timp cât reglementarea legală folosește noțiunea de ” convocare în scris”.

Întrucât nerespectarea prevederilor legale referitoare la convocarea în scris a salariatului în vederea efectuării cercetării prealabile disciplinare, atrage constatarea nulității absolute a măsurii de sancționare, în raport de disp. art. 267 (1) și (2) din Codul muncii, instanța a admis contestația și a anulat decizia nr. 187/2009 emisă de intimat.

Ca urmare a constatării nulității deciziei pentru motivul referitor la neconvocarea în scris, nu se vor mai analiza și motivele de nulitate constând în autosesizarea comisiei de cercetare prealabilă.

Ca o consecință a admiterii contestației, în baza disp. art. 274 Cod proc civ, intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat de contestatoare.

Împotriva aceste sentințe a declarat recurs Serviciul de Ambulanță D, în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Recurenta consideră că cercetarea disciplinară prealabilă a fost înfăptuită întrucât contestatorul a dat două note explicative în scris prin care a răspuns abaterii ce se impută formulându-și apărările corespunzătoare.

Față de aceste aspecte, recurenta consideră că în motivarea instanței de fond din care arată că acesta nu a fost convocat în scris pentru ancheta disciplinară nu este întemeiată, deoarece notele explicative formulate de contestator conțin toate elementele necesare pentru acoperirea viciului de procedură.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare la recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Curtea constată că în cauză nu există o decizie prin care a fost numită comisia de cercetare disciplinară a contestatorului. Ca atare, nu reiese de nicăieri dacă această comisie are caracter permanent și în acest caz, prin ce act statutar a fost înființată sau dacă are caracter temporar și a fost înființatăpro causa,iar în acest ultim caz cine a înființat-o și care este componența acesteia.

Întrucât nu se cunosc aceste date, Curtea nu poate verifica dacă procesele verbale din 12.12.2008 și 15.12.2008 au fost semnate de membrii comisiei sau de alte persoane.

În ceea ce privește nota explicativă din data de 12.12.2008, Curtea constată că singura întrebare care i-a fost pusă contestatorului este: “ce s-a întâmplat în de noapte din 6.12.2008”. Această întrebare este una foarte generală și nu rezultă de nicăieri că, contestatorul ar fi știut ce învinuiri i se aduce cu privire la noaptea respectivă.

Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că cele două note explicative luate contestatorului nu reprezintă o convocare în scris prin care se precizează obiectul, data, ora și locul întrevederii. De altfel, contestatorul a dat note explicative și în data de 12.12. și 13.12.2008. De aceea nu se poate verifica exact pentru care din cele două zile a fost convocat. Mai mult de atât, în nota explicativă din 13.12.2008 se menționează pe aceasta că lucrarea are termen 15.12. ora 8,00, ceea ce iarăși nu reprezintă o convocare certă.

În concluzie, în mod corect instanța de fond a concluzionat că procedura prealabilă a cercetării disciplinare nu a fost efectuată cu respectarea cerințelor prev. De art. 264 alin.1 lit.a Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.

Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul Serviciul Județean de Ambulanță D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare cu sediul în Târgoviște, str. – -., -.18, județul

Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 august 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona

– – — – — –

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.4 ex./17.09.2009

//

.fond nr- Trib.

Jud.fond G –

Emis 2 comunicări/18.09.2009

Grefier,

– Serviciul Județean de Ambulanță D,