ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1949
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
– — –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimata SC SA Târgoviște,cu sediul în Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.1172 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestatorHG,domiciliat în comuna, de, jud.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-intimată , în baza delegației nr. 3432/4.08.2009, intimatul-contestator personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/5.08.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul, prezintă instanței exemplarul doi al procesului-verbal de constatare arătând că nu poate prezenta originalul deoarece persoana însărcinată cu păstrarea acestora este internată în sanatoriu. Depune la dosar în xerocopie un exemplar de pe acesta.
Avocat având cuvântul arată că în aceste condiții nu mai solicită prezentarea originalului.
Intimatul personal având cuvântul învederează instanței că semnătura de la final, de la rubrica am luat la cunoștință este a lui, dar cea de mai nu.
Procesul-verbal avea completată nota explicativă aflată în cuprinsul acestuia cu cele două întrebări, dar menționează că la nota explicativă a spus că nu recunoaște fapta ce i se impută și nu că refuză să răspundă la întrebări așa cum s-a consemnat ca mențiune de organul constatator.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea excepției nulității deciziei de concediere și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Arată că în cauză nu s-a efectuat cercetarea disciplinară întrucât intimatul nu s-a prezentat.
Mai arată că în ultima frază din motivele de recurs s-a strecurat o greșeală respectiv, a fost menționat ca număr al deciziei, numărul de sentință și solicită menținerea deciziei nr. 1591/10.03.2009, nu a sentinței.
Avocat având cuvântul arată că recurenta susține că în data de 24 intimatul nu s-a prezentat la cercetarea prealabilă și se pune întrebarea atunci cum de apare acea mențiune pe procesul-verbal.
Tribunalul a motivat corect sentința prin faptul că recurenta nu a respectat dispozițiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii și anume, cele privitoare la cercetarea disciplinară prealabilă. Cercetarea disciplinară nu s-a efectuat nefiind dovedită în acest sens.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a HG formulat, în contradictoriu cu intimata SC SA Târgoviște, contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1591/10.03.2009, solicitând reintegrarea în funcția avută și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care a fost lipsit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în perioada mai 2008 – februarie 2009 fost angajatul societății-intimate ca șofer, iar prin decizia nr. 1591/10.03.2009 i s-a desfăcut contractului individual de muncă în baza art.58 coroborat cu art.61 lit.a Codul muncii, pe motiv că în data de 23.02.2009 a fost găsit cu patru bilete de călătorie care au fost eliberate la apariția echipajului de control.
A mai susținut contestatorul că în ziua de 23.02.2009, în timp ce efectua cursa de – Târgoviște, la ieșirea din autogară, s-au urcat patru persoane cărora le-a eliberat tichetele pe care le-a pus pe bordul mașinii urmând ca aceștia să le ridice după ce își așezau bagajele, însă imediat, a fost oprit de echipajul de control care fără să îl asculte, i-a întocmit proces-verbal de constatare a contravenției, pe care contestatorul nu l-a semnat deoarece a considerat că i se face o nedreptate, echipajul de control nedorind să-i asculte pe călătorii din mașină, care fuseseră martori la cele întâmplate.
În drept, au fost invocate disp.art.268, art.78 din Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației arătând că la data de 23.02.2009 contestatorul a fost găsit cu patru călători care nu aveau bilete de călătorie întocmindu-se un proces-verbal pe care contestatorul a refuzat să-l semneze, iar acesta nu este la prima abatere fiind sancționat și anterior.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1172 din 21.05.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr.1591/10.03.2009 emisă de SC SA Târgoviște, dispunând încadrarea contestatorului în aceeași funcție și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești pentru perioada 10.03.2009, până la data reintegrării în aceeași funcție.
De asemenea, unitatea-intimată a fost obligată să plătească contestatorului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că decizia contestată este nelegală, fiind luată cu încălcarea disp. art. 267 Codul muncii referitoare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile a faptei.
Astfel, s-a arătat că potrivit art.267 alin.1 Codul muncii, nicio sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului, nu poate fi luată, sub sancțiunea nulității absolute, dacă nu s-a dispus mai înainte efectuarea cercetării prealabile a faptei, iar aceasta înseamnă că unitatea-intimată trebuia să convoace în scris contestatorul pentru a da lămuriri asupra săvârșirii faptei imputate, ocazie cu care acesta să-și poată formula toate apărările în favoarea sa.
S-a reținut că procesul verbal de constatare a abaterii nr. -/23.02.2009 și referatul nr. 21095/09.03.2009 nu pot constitui documente privind cercetarea prealabilă a faptei, așa cum este prevăzută de art.267 Codul muncii nefăcându-se dovada convocării scrise a contestatorului pentru nota explicativă într-o dată cuprinsă între săvârșirea faptei -23.02.2009 și data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă din 10.03.2009.
De asemenea, s-a arătat că în referatul din 09.03.2009 se precizează că, potrivit art.267 alin.2 Codul muncii, contestatorul a fost convocat la sediul unității pentru explicații, însă nu s-a făcut dovada convocării scrise și a procesului-verbal cuprinzând motivațiile și explicațiile în apărare ale petentului.
S-a concluzionat că în aceste condiții, decizia de sancționare este nulă absolut, potrivit art. 267 alin.1 Codul muncii, nemaifiind necesară soluționarea în fond a contestației, motiv pentru care tribunalul nu a mai analizat celelalte acte depuse de unitatea intimată, respectiv deciziile anterioare de sancționare ale contestatorului cu reducerea salariului lunar, aceste aspecte putând fi luate în considerare la stabilirea vinovăției în fond a petentului și aplicarea deciziei de desfacere a contractului de muncă, cu efectuarea cercetării prealabile a faptei.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata SC SA Târgoviște a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Se susține că prima instanță nu a analizat probele propuse de recurentă, în special procesul-verbal de constatare nr.-/23.02.2009, din care rezultă și faptul că intimatul-contestator a fost convocat în data de 24.02.2009, ora 10,00, la sediul unității, pentru cercetarea disciplinară, astfel încât, contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta a făcut dovada convocării scrise a intimatului.
Se mai învederează că procesul-verbal de constatare -menționat are în cuprinsul său o rubrică distinctă, la al cărei conținut s-a făcut trimitere, în care s-a consemnat că în conformitate cu art.267 alin.2 Codul muncii, intimatul a fost convocat la sediul unității în data de 24.02.2009, ora 10,00, iar în continuarea procesului-verbal, i se aduc la cunoștință faptele pentru care trebuie să răspundă, procesul-verbal fiind semnat și însușit de către intimat.
De asemenea, se susține că legiuitorul nu prevede o anumită denumire a actului prin care se face convocarea, ci numai faptul că trebuie să fie făcută în scris, precizându-se obiectul, data și locul întrevederii, iar toate aceste obligații au fost respectate de către recurentă, intimatul semnând convocatorul, astfel încât decizia contestată nu poate fi lovită de nulitate.
Mai susține recurenta că din actele depuse de contestator la dosar rezultă că în loc să se prezinte pentru cercetare, intimatul s-a deplasat la conducerea S, unul din asociații importanți ai recurentei, pentru a solicita clemență, răspunsul fiind negativ.
Pe fond, se susține că decizia contestată este legală și temeinică întrucât numai în perioada 1.01.2009 – 23.02.2009 intimatul a săvârșit șapte abateri disciplinare constând în neeliberarea tichetelor de călătorie și însușirea sumelor de bani, penultima sancțiune fiind aceea a reducerii salariului pe trei luni cu 10%, niciuna din aceste sancțiuni nefiind contestate de către intimat, iar ultima abatere disciplinară, precum și abaterile repetate, au obligat conducerea societății să dispună desfacerea disciplinară a contractului de muncă al intimatului-contestator.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației, depunându-se la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare nr.-/23.02.2009 și referatul nr.21095/5.03.2009.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare, prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Se susține de către recurentă că și-a îndeplinit obligația convocării intimatului-contestator pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, prin aceea că în cuprinsul procesului-verbal de constatare nr.-/23.02.2009 există o rubrică distinctă în care se face mențiunea privitoare la convocarea intimatului, în conformitate cu prevederile art.267 alin.2 Codul muncii, la sediul societății, în data de 24.02.2009, ora 10,00.
În legătură cu acest proces-verbal, se reține că intimatul l-a contestat, susținând că altul a fost conținutul procesului-verbal de constatare încheiat, iar la solicitarea expresă a instanței de a fi prezentat originalul acestui proces-verbal, acordându-se de către C un termen special în acest sens, în recurs, proces-verbal de care recurenta se prevalează ca argument pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile conform exigențelor impuse de art.267 Codul muncii, recurenta nu l-a prezentat în instanță.
Pe de altă parte, chiar din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond de către recurentă, rezultă că aceasta a susținut că în urma efectuării controlului s-a întocmit un proces-verbal în care s-a menționat faptul că intimatul a fost găsit cu patru călători fără bilete, proces-verbal pe care intimatul a refuzat să-l semneze considerând că i s-a făcut o nedreptate.
Aceeași împrejurare rezultă și din conținutul referatului nr.21095/5.03.2009 privind cercetarea abaterii disciplinare a intimatului-contestator, în care s-a consemnat că acesta a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare nr.-/23.02.2009 și chiar din cuprinsul deciziei de sancționare nr.1591/10.03.2009 emisă de societatea-recurentă, ce cuprinde mențiunea conform căreia intimatul-contestator a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare nr. -/23.02.2009.
Or, în condițiile în care recurenta nu a depus la dosarul cauzei originalul procesului-verbal de constatare -menționat, contestat de către intimat, iar la instanța de fond însăși recurenta a arătat, așa cum s-a reținut mai, că intimatul-contestator a refuzat semnarea procesului-verbal respectiv – pentru ca în recurs să susțină că acest proces-verbal, care cuprinde mențiunea privitoare la convocarea intimatului pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, ar fi fost semnat de intimat – nu poate fi primită apărarea recurentei conform căreia intimatul ar fi fost convocat în scris la efectuarea cercetării disciplinare prealabile conform art.267 alin.2 Codul muncii, raportat la mențiunile cuprinse în copia procesului-verbal de constatare nr.-/23.02.2009 depusă la dosar.
În conformitate cu disp.art.267 alin.1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit. (a avertismentului scris) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar potrivit alin.2 al art.267, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
De asemenea, conform art.76 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută și reținând că recurenta nu a făcut dovada convocării legale a intimatului pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, potrivit disp.art.267 Codul muncii, în mod justificat prima instanță a concluzionat că decizia de sancționare este nulă absolut, cu consecința admiterii contestației.
Așa fiind, apar ca lipsite de relevanță susținerile recurentei privitoare la temeinicia sancțiunii aplicate, a desfacerii contractului de muncă al intimatului-contestator, determinată de abaterile disciplinare repetate pe care acesta le comisese anterior, câtă vreme, pentru considerentele mai arătate, decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
În temeiul disp.art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu avocat suportat de acesta din urmă în recurs, potrivit chitanței doveditoare depusă la dosar (fila 22).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC SA Târgoviște,cu sediul în Târgoviște,-,j ud. D, împotriva sentinței civile nr.1172 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestatorHG,domiciliat în comuna, de, jud.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
— – — – — –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-11-26
4 ex.
/FA
Trib.D nr-
G –
