În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin sentinta de mai sus s-a constatat ca acestia au vândut pârâtilor casa de locuit proprietatea lor formata din 2 camee, 1 bucatarie, 1 hol si 1 anexa, cu pereti din paianta, acoperita cu tigla si suprafetele de teren în total 7.400 m.p. din T.P. nr. 975123/10.01.2002, imobile aflate în comuna Calugareni, jud.Prahova, ca si-au rezervat un drept de abitatie viager, iar pârâtii si-au luat obligatia sa-i întretina.
La termenul de la data de 25.02.2009 pârâtii au depus la dosarul cauzei o cerere cu caracter atât de întâmpinare cât si de reconventionala.
Pe cale de întâmpinare, pârâtii au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, întrucât obiectul dedus judecatii este reprezentat de rezilierea – anularea sentintei civile nr. 493/14.04.2008 pronuntata de Judecatoria Mizil în dosarul nr. 394/259/2008.
În sustinerea acestei exceptii, pârâtii au aratat ca rezilierea unei hotarâri este sanctiunea asemanatoare acelei hotarâri si nu poate fi invocata decât prin intermediul cailor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu si pe calea unei actiuni distincte, având ca obiect constatarea nulitatii absolute a hotarârii sau rezilierea unui act finalizat prin pronuntarea unei hotarâri judecatoresti.
De asemenea, s-a mai aratat ca actiunea în rezilierea unui contract ce a fost autentificat prin hotarâre judecatoreasca irevocabila echivaleaza cu un veritabil “recurs la recurs”, ceea ce este inadmisibil, întrucât hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile se prezuma ca exprima adevarul si se bucura, în consecinta, de o prezumtie de validitate (res juudicata pro veritate habetur).
În final, pârâtii au aratat dreptul la o cale efectiva de atac prevazuta de art. 13 este un drept autonom, dar acesta nu are o existenta independenta, fiind legat de un alt drept reglementat de Conventie.
Pe cale de cerere reconventionala, pârâtii au solicitat ca în cazul admiterii actiunii introductive reclamantii – pârâti sa fie obligati pe de o parte la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând pretul achitat de acestia, iar pe de alta parte, în temeiul principiului îmbogatirii fara justa cauza si al solicitarii repunerii partilor în situatia anterioara, obligarea reclamantilor – pârâti la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de c/val. lucrari de reparatii si îmbunatatiri realizate pe cheltuiala pârâtilor la imobilul în litigiu si de c/val. a lucrarilor agricole.
La termenul de la data de 11.03.2009 pârâtii au declarat în sedinta publica faptul ca înteleg sa renunte numai la judecarea cererii reconventionale cu care au investit instanta si nu la dreptul acestora la c/val. lucrarilor mentionate în cererea reconventionala.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii privind rezilierea contractului de vânzare cumparare reprezentat de Sentinta civila nr. 493/14.04.2008 pronuntata de Judecatori Mizil, instanta a admis-o ca fiind întemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, instanta a constatat ca la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 493/14.04.2008 de catre Judecatoria Mizil a stat antecontractul de vânzare cumparare (promisiune sinalagmatica de vânzare cumparare) încheiat între reclamanti, în calitate de promitenti – vânzatori si pârâti, în calitate de promitenti – cumparatori, cu privire la imobilele locuinta compusa din 2 camere, hol, bucatarie si anexa si teren în suprafata totala de 7400 m.p. evidentiata potrivit declaratiilor partilor în titlul de proprietate nr. 97512/10.01.2002.
Se va mai retine ca potrivit antecontractului de vânzare cumparare mentionat reclamantii se obligau sa le înstraineze pârâtilor promitenti – cumparatori imobilele indicate anterior într-un termen de o luna de la data încheierii acelui ac, iar urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor pârâtii achitau pretul în valoare de 2.000 lei îsi îndeplineau obligatia de a-i întretine pe reclamanti pe tot timpul vietii acestora si de asemenea de angajau sa efectueze înmormântarea reclamantilor si pomenile crestinesti ulterioare dosarului acestora.
Desi în considerentele sentintei civile nr. 493/14 aprilie 2008 pronuntata de Judecatoria Mizil nu se arata expres temeiul legal exact al admiterii actiunii, respectiv disp.art. 1073 si 1077 cod civil, în sensul ca creditorii obligatiei de a face, în speta pârâtii, în virtutea dreptului acestora de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei reclamantilor de a se prezenta la notarul public pentru încheierea actului autentic de vânzare cumparare puteau sa fie autorizati de a o aduce la îndeplinire prin solicitarea facuta instantei de a suplini consimtamântul reclamantilor promitenti – vânzatori, instanta a apreciat ca acesta a fost în realitate temeiul legal ce a stat la baza pronuntarii sentintei initiale invocate, sentinta ce a ramas irevocabila.
Ca urmare, instanta a constatat faptul ca în cauza nu este vorba de un contract autentic de vânzare cumparare încheiat între parti ci de un veritabil act autentic de vânzare cumparare sui – generis reprezentat de sentinta civila nr. 493/14 aprilie 2008 pronuntata de Judecatoria Mizil în temeiul disp.art.1073 si 1077 Cod civil, împotriva careia nu putea fi exercitata ca si act de cenzura decât calea de atac prevazuta de lege si anume recursul, – act procesual de care reclamantii Stan Nicolae si Stan Fanica nu au uzat.
Pe cale de consecinta, în lumina considerentelor de mai sus, în baza disp.art. 137 c.pr.civ. instanta a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii invocate de pârâtii Niclae Constantin si Gales Ionela Loredana, si ca urmare a respins actiunea formulata de reclamantii Stan Nicolae si Stan Fanica, ca fiind inadmisibila.
De asemenea, instanta a luat act, în baza disp.art. 246 c.pr.civ., de faptul ca pârâtii au renuntat la judecarea cererii reconventionale cu care au investit instanta.
