În motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu a savârsit fapta descrisa în procesul-verbal si nici nu s-au adus dovezi în acest sens, în plus la data de yy a pierdut cartea de identitate, urmând ca Politia sa-i elibereze un alt document.
În drept a invocat disp. O.U.G. nr. 195/2002, iar în sustinerea plângerii a anexat, în copie, procesul-verbal de contraventie contestat, dovada si copie act identitate.
Intimatul I. potrivit art. 115 Cod procedura civila, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii si mentinerea procesului-verbal de contraventie, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., judecarea cauzei în lipsa reprezentantului institutiei.
Prin cererea înaintata prin fax petentul a solicitat judecarea cauzei si în lipsa sa.
În cauza s-a administrat doar proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria xx nr. xxxxxxx întocmit de agentul constatator din cadrul Politiei or. x, petentul A.S.G. a fost sanctionat cu 10 puncte-amenda în cuantum de 500 lei si cu retinerea permisului de conducere pentru savârsirea contraventiilor prevazute de art. 100 alin. 3 lit. e si art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
În sarcina acestuia s-a retinut ca la data z, ora 16,40, pe DN 1, condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare y, iar la km. 103 a efectuat o manevra de depasire a unui alt autoturism în timp ce din sens opus circula auto zz, creând pericol de accident si încalcând marcajul rutier discontinuu care separa cele doua sensuri de mers si totodata neavând asupra sa actul de identitate, fapte sanctionate de art. 98 alin 4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Împotriva acestui proces-verbal petentul a formulat prezenta plângere în termenul legal, solicitând anularea actului sanctionator.
Procesul-verbal întocmit de politistul rutier are caracterul unui act administrativ de constatare, prin emiterea caruia nu se încalca prezumtia de nevinovatie, dat fiind ca persoana împotriva careia s-a emis nu este pusa în fata unui verdict definitiv de vinovatie si de raspundere, efectele procesului-verbal putând fi înlaturate prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege.
De altfel, potrivit teoriei si jurisprudentei CEDO problema stabilirii vinovatiei în materia contraventiilor nu are în vedere faza extrajudiciara a sanctiunii administrative, ci faza judiciara a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil si a garantiilor prevazute de art. 6 din Conventie, articol cu care prevederile art. 23 alin. 11 din Constitutie – potrivit carora “pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti de condamnare persoana este considerata nevinovata” – sunt în deplina concordanta.
Verificând în conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de contraventie, instanta retine ca a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând motive de nulitate care sa fie invocate din oficiu.
Referitor la procesul-verbal, instanta retine ca în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercitiul functiunii, trebuie sa i se recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii starii de fapt, iar în acest sens se remarca ca în jurisprudenta CEDO se retine în mod constant ca prezumtiile nu sunt în principiu contrare Conventiei. Astfel, în Hotarârea pronuntata în cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie, dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apararii (paragr. 28).
Mai mult, se retine ca în cazul faptelor contraventionale constatate personal de agentii care întocmesc procesele-verbale – ca în cazul de fata – functioneaza prezumtiile de legalitate si de temeinicie ale actelor sanctionatoare, solutie care este în acord cu art. 6 din Conventie, din moment ce instanta verifica din oficiu legalitatea procesului-verbal.
Fata de cele anterior expuse, se constata ca procesul verbal seria xx nr. xxxxxxx este legal întocmit, urmând a se analiza temeinicia acestuia pornind de la prezumtia ca ele reflecta adevarul.
În privinta probatiunii, este de remarcat ca petentul ar trebui sa faca dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situatia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta în privinta vinovatiei “acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabila.
Constatarea personala a agentului de politie privind efectuarea de catre petent a unei manevre de depasire neregulamentara si a faptei de a nu avea asupra sa actul de identitate, conving instanta în privinta vinovatiei petentului, dincolo de orice dubiu, iar petentul prin probele administrate nu a conturat o alta stare de fapt decât cea retinuta în procesul-verbal contestat.
În acest sens se retine ca înscrisurile depuse de acesta nu au relevanta în cauza, în plus proba testimoniala cu martori solicitata de acesta si încuviintata de instanta, nu a putut fi administrata din culpa petentului care, desi citat cu mentiunea de a indica adresele celor doi martori, în vederea legalei citari, nu a dat curs solicitarii exprese a instantei.
În atare conditii apar la lipsite de suport probator afirmatiile petentului în sensul ca nu a savârsit faptele retinute în sarcina sa si ca la yy a pierdut actul de identitate.
Fata de cele ce preced, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, urmeaza sa respinga plângerea formulata, ca neîntemeiata si sa mentina, ca legal si temeinic, procesul-verbal contestat.
