ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2119
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
– –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, cu sediul în P,–16, județ P, împotriva sentinței civile nr.1091 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator Sindicatul Liber și Independent al Completului de Servicii nr.1,-, județ P – în numele salariatei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată reprezentată de , lipsind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-contestator a depus la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic având cuvântul arată că a luat cunoștință de conținutul concluziilor scrise și că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform motivelor arătate în scris prin cererea de recurs, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea contestației, în sensul menținerii deciziei de sancționare emisă de recurentă.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, Sindicatul Liber și Independent al Complexului de Servicii nr.1, în numele salariatei, a chemat în judecată pe intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze ca netemeinică și nelegală Dispoziția nr.29/05.11.2008, prin care salariata a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, iar intimata să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că dispoziția sus-menționată este nelegală și netemeinică, invocându-se excepția nulității absolute a acesteia în raport de art.268 alin.2 lit.a, b, c și d, din Codul muncii, ce statuează că decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, mențiunile prevăzute de acest text de lege.
Pe fondul cauzei, s- arătat că măsura luată împotriva salariatei este abuzivă întrucât susținerea conform căreia, la data efectuării controlului, salariata ar fi prezentat urme de trezire din somn și ar fi permis cu întârziere accesul celor care efectuau controlul în pavilion, se bazează numai pe supoziții, nefiind surprinsă efectiv că ar fi săvârșit o asemenea abatere.
În drept, au fost invocate disp.art.263-268 din Codul muncii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Liber și Independent al Complexului de Servicii nr.1, susținând că, în raport de art.268 alin.5 din Codul muncii, titularul dreptului de a contesta decizia de sancționare este salariatul care a primit sancțiunea.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătându-se că dispoziția de sancționare este legală și temeinică întrucât, cu ocazia controlului efectuat la 117, infirmiera – a fost găsită dormind lângă o persoana asistată, iar infirmiera se afla la una din intrările pavilionului, menționând că stătea în club cu lumina stinsă întrucât astfel asigura supravegherea în liniște a beneficiarilor.
Prin încheierea din 27.03.2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Liber și Independent al Complexului de Servicii nr.1 reținând că potrivit art.28 din Legea nr.54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din contractele individuale de muncă, iar conform art.28 alin.2 din același act normativ, în executarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor săi.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1091 din 22 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția nulității absolute a Dispoziției nr.29/05.11.2008.
Prin aceeași sentință, fost admisă contestația anulându-se Dispoziția nr.29/05.11.2008 emisă de intimată, ce a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția nulității absolute a Dispoziției nr.29/05.11.2008 este neîntemeiată, fiind respinsă întrucât aceasta conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.268 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că prin Dispoziția nr.29/05.11.2008, s-a dispus sancționarea contestatoarei având funcția de infirmier in cadrul Complexului de Servicii nr.1, cu avertisment scris, conform prevederilor art.264 al.1 din Codul muncii, pe motiv că aceasta nu a răspuns solicitărilor controlului de a deschide ușa pavilionului și nu își îndeplinea sarcinile de serviciu, fiind suspectată că dormea în timpul serviciului.
S-a mai arătat că din actele și lucrările dosarului, reiese că la data de 29.09.2008, între orele 4,00-7,00 s-a efectuat un control inopinat la pavilioanele Complexului de Servicii nr.1, însă nu rezultă și faptul că salariata a săvârșit abaterea pretins constatată cu ocazia controlului și pentru care a fost sancționată, respectiv aceea că nu își îndeplinea sarcinile de serviciu, cât timp era suspectată că dormea în timpul serviciului.
Întrucât nu s-a făcut dovada certă că salariata dormea în timpul serviciului și în acest fel, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, deci, nu rezultă că a săvârșit o abatere disciplinară, adică o faptă în legătură cu sa prin care să fi încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, s-a concluzionat că măsura sancționării sale a fost abuzivă, fiind luată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia raporturilor de muncă, salariata neputând fi sancționată pe baza unei supoziții că aceasta dormea în timpul serviciului și nu-și îndeplinea sarcinile de serviciu.
În raport de aceste considerente, tribunalul a admis contestația în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Pad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că prin referatul înregistrat sub nr./7.10.2008 și procesul-verbal nr.1344/29.09.2008, șefa Complexului nr.1 a adus la cunoștința conducerii faptul că în data de 29.09.2008, între orele 4,00 – 7,00, o echipă formată din trei salariați ai recurentei au efectuat, la propunerea șefului complexului, un control inopinat la pavilioanele complexului, ocazie cu care au constatat că majoritatea infirmierilor aflați la serviciu în noaptea respectivă nu își îndeplineau sarcinile de serviciu, fiind suspectați că dormeau.
De asemenea, s-a mai constatat că intrările de la toate pavilioanele erau încuiate, iar personalul de serviciu a răspuns cu întârziere solicitărilor repetate ale echipei de control de a intra în clădirile respective.
Se mai susține că, în urma deficiențelor constatate în urma controlului, s-a procedat la efectuarea cercetării disciplinării prealabile, în vederea clarificării situației, iar prin nota explicativă nr.1A30224/29.10.2008, salariata a arătat că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, justificând împrejurarea că se afla în club, cu lumina stinsă, prin aceea că asigura astfel supravegherea în liniște a beneficiarilor.
Se mai arată că, față de aceste justificări, comisia de cercetare disciplinară prealabilă a propus sancționarea disciplinară, cu avertisment scris, a salariatei și s-a emis dispoziția nr.29/5.11.2008 prin care aceasta a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, conform art.264 alin.1 lit.a Legea nr.53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, recurenta susține că, prin soluția dată, instanța de fond nu a apreciat corect situația de fapt, reținând eronat că “așa-zisa echipă de control” se afla la aceeași oră în două locuri diferite și anume, atât la pavilionul 39, cât și la pavilioanele 119-121, precum și faptul că nu a fost surprinsă în timp ce dormea, de către echipa de control, astfel că abaterile reținute constituie doar supoziții, presupuneri.
În fine, arată recurenta, echipa de control a fost formată din trei persoane care au verificat simultan cele trei pavilioane, câte un salariat pe fiecare pavilion, iar împrejurarea că salariata nu a fost surprinsă dormind se datorează faptului că s-a răspuns cu mare întârziere la ușa pavilionului nr.117, timp în care salariatele și – puteau să se anunțe una pe cealaltă și să se trezească din somn.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației.
Intimatul Sindicatul Liber și Independent al Completului de Servicii nr.1, în numele contestatoarei, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.263 alin.2 Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Prin dispoziția nr.29/5.11.2008 emisă de recurenta-intimată, numita, infirmier în cadrul Complexului de Servicii nr.1 al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, a fost sancționată, în baza art.264 alin.1 lit.a Codul muncii, cu avertisment scris.
S-a reținut în cuprinsul dispoziției de sancționare sus-menționate că din raportul de cercetare disciplinară prealabilă nr.1A30892RU/3.11.2008 rezultă că echipa de control, care a efectuat în data de 29.09.2008 un control inopinat la pavilioanele Complexului de Servicii nr.1, a constatat, la pavilionul 117 al Complexului, că infirmiera nu a răspuns solicitărilor celor care efectuau controlul de a deschide ușa pavilionului, iar cu ocazia controlului, s-a constatat că aceeași infirmieră nu își îndeplinea sarcinile de serviciu, fiind suspectată că dormea în timpul serviciului.
Deși în cuprinsul dispoziției de sancționare s-a reținut că infirmiera nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, nu a fost menționată nicio faptă concretă din care să rezulte că nu și-a îndeplinit aceste îndatoriri.
Dispoziția de sancționare se bazează, așa cum corect a reținut și prima instanță, pe o simplă presupunere a intimatei, care chiar în cuprinsul dispoziției a reținut că infirmiera este suspectată că dormea în timpul serviciului, fără a se constata însă efectiv, în urma controlului, această împrejurare.
Din contră, chiar din cuprinsul raportului de cercetare disciplinară prealabilă rezultă că infirmiera se afla la una din intrările pavilionului, așa cum s-a arătat, de altfel, și în cuprinsul motivelor de recurs.
Pe de altă parte, din raportul de cercetare disciplinară nr. 1A30892RU/3.11.2008 nu rezultă că echipa de control ar fi constatat că infirmiera nu a răspuns solicitărilor celor care efectuau controlul de a deschide ușa pavilionului, așa cum s-a reținut în cuprinsul dispoziției de sancționare, ci doar că personalul de serviciu a răspuns cu întârziere solicitărilor repetate ale echipei de control de a intra în clădirile respective.
În legătură cu această împrejurare, infirmiera a arătat, de altfel, în cuprinsul notei explicative pe care a dat-o (filele 16-18 dosar fond), că imediat ce a auzit bătăi în ușa de la intrare (infirmiera aflându-se, după ora de stingere, jos, la intrare, în zona saloanelor bărbaților), a deschis ușa, ieșind, iar persoana care bătuse la ușă urca deja scările pavilionului 119, ulterior această persoană revenind pe la intrarea de la mansardă, unde se afla o altă colegă a infirmierei.
În cuprinsul notei explicative a răspuns detaliat și pentru care anume considerente apreciază că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, inclusiv motivul pentru care în clubul pavilionului, la orele 4,15 dimineața când s-a efectuat controlul, lumina se impunea a fi stinsă și nu aprinsă, apărări cu privire la care nu s-a răspuns în niciun fel în concret, acestea fiind înlăturate de către recurentă prin invocarea constatărilor echipei de control, recurenta pornind însă, așa cum s-a arătat mai sus, de la o simplă presupunere, neconstatată de echipa de control, că infirmiera ar fi dormit în timpul serviciului.
În raport de aceste considerente, prima instanță a concluzionat în mod corect că nu se poate reține în sarcina salariatei săvârșirea vreunei abateri disciplinare neputând fi, așadar, sancționată disciplinar, astfel încât în mod justificat a fost admisă contestația, în sensul celor dispuse de instanța de fond.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin1. Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, cu sediul în P,–16, județ P, împotriva sentinței civile nr.1091 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator Sindicatul Liber și Independent al Completului de Servicii nr.1,-, județ P – în numele salariatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
— – — – –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
4 ex
2009-12-16
Trib.P NR-
