În drept art.30-34 din Decretul 32/1954.
Analizând întregul material probator, instanta a apreciat actiunea ca nefondata si a respins-o pentru urmatoarele considerente:
Pârâtul S. G. prezinta diagnosticul de tulburare organica de personalitatea de etiologie mixta( toxica si somato- preinvolutiva) cu decompensari psihotice interpretativ delirante, prezinta discernamânt critic diminuat asupra faptelor si actiunilor sale, are capacitate psihica diminuata de a decide cu libera vointa asupra propriilor drepturi, obligatii sau interese, de a-si reprezenta interesele, de a se auto conduce si autoîngriji.
Din cercetarile efectuate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Iasi rezulta ca pârâtul este cunoscut în sensul unui consum exagerat de bauturi alcoolice si comportament agresiv la adresa membrilor familiei.
Potrivit art.142 si urm. din Codul familiei, punerea sub interdictie reprezinta o masura exceptionala de înlaturare a capacitatii de exercitiu a unei persoane în sensul capacitatii acesteia de a deveni subiect de drepturi si obligatii prin încheierea de acte juridice, prin care se urmareste ocrotirea intereselor respectivei persoane despre care s-a stabilit ca nu are discernamântul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienatiei sau debilitatii mintale. Urmare a punerii sub interdictie, va fi numit un tutore pentru interzis. Actele juridice de administrare si de dispozitie efectuate de persoana pusa sub interdictie, acte de valorificare a bunurilor si respectiv prin care anumite bunuri parasesc patrimoniul persoanei sau sunt grevate cu sarcini reale, vor putea produce efecte juridice doar în masura în care va exista încuviintarea tutorelui si, dupa caz, încuviintarea autoritatii tutelare.
În speta raportul de expertiza medico legala psihiatrica nu a retinut lipsa discernamântului ca si capacitate psihica a persoanei de a-si reprezenta faptele sale si consecintele lor si a-si dirija în mod constient vointa. S-a stabilit doar ca discernamântul critic asupra propriilor fapte si capacitatea de decide cu libera vointa asupra propriilor drepturi, obligatii sau interese, de a-si reprezenta interesele, de a se auto conduce si autoîngriji sunt diminuate.
Fata de interpretarea restrictiva, care se impune a fi data conditiilor stabilite de art.142 C.fam raportat la gravitatea efectelor punerii sub interdictie asupra statutului juridic al persoanei, instanta apreciaza ca în speta nu poate fi dispusa masura punerii sub interdictie. Instanta va respinge sustinerile aparatorului reclamantei de a lua în considerare eventuala diminuare suplimentara a discernamântului ocazionata de consumul de alcool. Instanta retine ca, oricare ar fi frecventa consumului, este vorba totusi despre o ipoteza circumstantiala si a carei evolutie nu poate fi estimata obiectiv, careia nu i se pot recunoaste efecte cert determinate asupra ansamblului personalitatii si situatiei pârâtului, de natura sa justifice punerea sub interdictie.
