Contestație decizie de concediere. Decizia 2177/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR.2177

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina

Grefier –

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în S,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1021 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA S, cu sediul în S,–43, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate avocaților părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA S, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.1095/12.11.2008 emisă de pârâtă, să se dispună reintegrarea sa în postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului său de muncă și până la reintegrarea sa efectivă.

In motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin decizia nr.1095/2008, a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, reținându-se că a refuzat să efectueze activitățile și sarcinile de serviciu transmise de șeful ierarhic superior și a încălcat prevederile Regulamentului intern, măsura luată prin decizie fiind însă nelegală și netemeinică.

A mai susținut reclamanta că desfacerea disciplinară a contractului de muncă trebuie să constituie o măsură extremă, aplicabilă numai dacă, din analiza tuturor elementelor constitutive, rezultă că menținerea autorului pe postul care- ocupă nu mai este posibilă. În fapt, odată cu schimbarea șefului său ierarhic, activitatea sa profesională s-a înrăutățit în sensul că i-au fost schimbate atribuțiile principale prevăzute de fișa postului, corespunzătoare funcției de inginer mecanic și i s- încredințat o activitate auxiliară acestei funcții, i s-a interzis accesul la date de care avea nevoie pentru desfășurarea activității.

A mai arătat reclamanta că, după ce s-a întors din spital și din concediul medical, nu i s-a permis să execute activitățile anterioare, fiind obligată să execute lucrări lipsite de importanță, condiții în care nu avea posibilitatea utilizării eficiente a timpului de lucru de 8 ore.

In dovedirea acțiunii, reclamanta solicitat proba cu acte și interogatoriul pârâtei.

Pârâta SC SA Saf ormulat întâmpinare prin care susținut că reclamanta a fost salariata societății în perioada 11.02.1988-12.11.2008 potrivit carnetului de muncă, postul pe care- ocupa avea atribuțiile ce erau înscrise în fișa postului, în perioada în care reclamanta a făcut parte din compartimentul – Inginerie industrială, aceasta a avut o atitudine necorespunzătoare față de șefii ierarhici și față de ceilalți salariați, în sensul că la data de 23.09.2008 prin notă de serviciu i s-a solicitat să realizeze normarea activităților de mentenanță, echipamente și utilaje, pentru nerespectarea atribuțiilor, la data de 11.0.9.2008, șeful ierarhic făcând referat de sancționare cu avertisment.

In dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta solicitat proba cu acte.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1021 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin dispozițiile art.265 alin.l Codul muncii, se prevede ca angajatorul dispune de prerogative disciplinare având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori se constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

A mai reținut instanța de fond că prin decizia nr.1095/12.11.2008, pârâta SC SA Sad ispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a reclamantei, inginer mecanic în cadrul Departamentului – mecanic, reținând că aceasta nu a îndeplinit normele de muncă, nu a utilizat suficient timpul de lucru de 8 ore, a provocat și întreținut stări conflictuale în cadrul compartimentele de muncă și refuzat nejustificat a executa dispozițiile șefilor ierarhici superiori.

De asemenea, instanța de fond a reținut că, din nota de serviciu nr.6739/23.09.2008, rezultă că s-a solicitat de către șeful ierarhic să realizeze normarea activităților de mentenanță, echipamente și utilaje. În urma referatului pentru neîndeplinirea acestor sarcini, Departamentul de resurse umane a solicitat conducerii constituirea unei comisii de cercetare prealabilă.

Totodată, s-a mai reținut de instanța de fond că reiese din convocarea nr. 6533/15.09.2008, transmisă cu borderoul nr.195/15.09.2008, că reclamanta a fost convocata în vederea efectuării cercetării prealabile din data de 22.09.2008 la care nu s-a prezentat; a fost reconvocată prin adresa nr. 6723/22.09.2008, iar la data de 29.09.2008 reclamanta a anunțat telefonic că se află în concediu medical în perioada 29.09.-03.10.2008, ceea ce a determinat amânarea cercetării prealabile potrivit procesului verbal din data de 01.10.2008.

Prin referatul nr.7725/29.10.2008, șeful ierarhic al acesteia a adus la cunoștința conducerii că reclamanta a încălcat prevederile Regulamentului intern privind desfășurarea activității la locul de muncă și a solicitat sancționarea cu 5% pe o perioadă de 2 luni.

S-a mai reținut de instanța de fond că, din procesul verbal de cercetare din data de10.11.2008, rezultă că reclamanta a săvârșit abateri repetate, încălcând Regulamentul intern și dispozițiile șefului ierarhic superior.

A apreciat instanța de fond că decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea art.265 și următoarele din Codul muncii, considerente față de care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.9 pr.civilă.

În motivarea recursului său, a arătat recurenta că instanța de fond s-a raportat la o altă situație de fapt decât cea avută în vedere la emiterea deciziei de concediere disciplinară.

Într-o primă etapă, recurenta a arătat că a formulat cerere de concediu fără plata la data de 10.09.2008 și, ca urmare a faptului că această cerere nu a fost aprobată de către Departamentul Resurse Umane, a fost întocmit un referat în data de 11.09.2008, în care s-a reținut abaterea disciplinară constând în absență nemotivată în sarcina recurentei. Ca urmare a acestui referat, s-a dispus constituirea unei comisii de disciplină și convocarea sa, încheindu-se procesul verbal din data de 14.10.2008, cu propunerea sancționării recurentei cu avertisment scris.

Recurenta a învederat că angajatorul nu a înțeles să aplice vreo sancțiune disciplinară pentru această abatere și că, ulterior, ca urmare a Notei de serviciu nr.6739/2008, s-a apreciat că recurenta nu a îndeplinit sarcinile de serviciu trasate de acest document. În consecință, s-a întocmit un nou referat nr.7725/2008 prin care se reține în sarcina contestatoarei că ar fi săvârșit abaterea disciplinară constând în nerealizarea activităților și sarcinilor de serviciu, propunându-se sancționarea acesteia cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de două luni. Prin referatul din data de 31.10.2008, s-a constituit Comisia de disciplină pentru această abatere, a fost convocată recurenta, iar la data de 10.11.2008 a fost încheiat procesul verbal prin care s-a propus sancționarea disciplinară a recurentei, fiind emisă decizia de desfacere a contractului de muncă nr.1095/2008.

Or, arată recurenta, motivarea instanței de fond este contradictorie, atâta timp cât, pe de o parte, indică abaterile disciplinare săvârșite fără a le nominaliza, iar, pe de altă parte, în paragraful următor, indică o singură abatere disciplinară, respectiv neîndeplinirea ordinelor șefului ierarhic privind normarea activităților de mentenanță, echipamente și utilaje.

Recurenta este nemulțumită de faptul că instanța de fond a apreciat existența mai multor abateri disciplinare, deși în realitate este vorba de o singură abatere.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, și sub toate aspectele, conform art.3041pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prin decizia de desfacere a contractului de muncă nr.1095/12.11.2008, s-a reținut că recurenta a refuzat sistematic să efectueze activitățile și sarcinile de serviciu transmise de șeful ierarhic și a încălcat prevederile regulamentului intern privind respectarea structurilor ierarhice. Prin aceeași decizie, s-a reținut că aceasta a mai fost sancționată cu avertisment scris și, deși existența acestui avertisment a fost contestată, intimata pârâtă nu a depus la dosar decizia vizată.

De asemenea, Curtea constată că la dosarul cauzei nu a fost depusă decizia de numire a comisiei de disciplină și nici vreun act din care să rezulte constituirea acesteia.

Cu toate acestea, procesul verbal întocmit în data de 10.11.2008 este semnat de trei persoane care au votat sancționarea recurentei și de către președintele de sindicat care a făcut opinie separată, nu rezultă de nicăieri că persoanele care au semnat acest proces verbal sunt cele numite în comisie.

În plus, nu s-a făcut dovada că recurenta a primit convocarea pentru efectuarea cercetării disciplinare aflată la fila nr.58 dosar fond, depunându-se numai un borderou din care rezultă că această convocare a fost trimisă la S (fără adresă).

Aceste dubii profită recurentei și, având în vedere că prin referatul nr.7725/2008 ( fila nr.53 dosar fond), se propune reducerea salariului recurentei cu 5 % pentru abaterea săvârșită, Curtea apreciază că sancțiunea aplicată acesteia pentru aceeași faptă, prin procesul verbal din data de 10.11.2008, este disproporționat de severă.

În consecință, văzând și disp. art.312 alin.1 pr.civilă, rap. la art.265 alin.1 Codul muncii, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va înlocui sancțiunea aplicată cu reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de două luni.

Va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în S,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.102 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA S, cu sediul în S,–43, județul P și în consecință:

Modifică în parte sentința, în sensul că înlocuiește sancțiunea aplicată cu reducerea salariului cu 10% pe o durată de 2 luni.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 noiembrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina

– – – – – –

Grefier,

Red.

Tehnored.

5 ex./30.11.2009

dosar fond- – Tribunalul Prahova

judecători fond-;

Operator de date cu caracter personal;

număr notificare 3120/2006