C. civ., art. 998, art. 999
Reclamantei i-au fost cauzate suferinţe psihice, determinate de alterarea relaţiei cu soţul său şi cea a relaţiei cu fiul său, persoane de care este legată printr-o puternică afecţiune, aşa numitele prejudicii indirecte sau „prin ricoşeu”, iar în ceea ce priveşte domeniul personalităţii sociale, prejudiciul adus reclamantei vizează onoarea, cinstea, demnitatea şi reputaţia acesteia.
în ceea ce priveşte elementele răspunderii civile delictuale, fapta culpabilă a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii a constat în emiterea de către acesta a hotărârii nr. 138 din 8 septembrie 2004, cu consecinţa excluderii reclamantei din magistratură, încălcându-se dispoziţiile art. 21 lit. d) din O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă.
Sentinţa nr. 28/F din 17 februarie 2006 – V. C.
Curtea de Apel Braşov a respins excepţia nulităţii absolute a actului atacat pentru inadvertenţe privind numele, a respins excepţia nulităţii actului revocat pe motivul necompetenţei materiale a pârâtului de-a dispune eliberarea din funcţie a reclamantei, a admis excepţia nulităţii absolute pentru încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă şi, pe fond, a admis acţiunea în parte şi a constat nulitatea absolută a hotărârii nr. 138/2004.
S-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale.
Prin decizia nr. 3938 din 21 iunie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de reclamanta C.B.M. împotriva sentinţei Curţii de Apel Braşov, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pornind de la dispoziţiile art. 998 C. civ. s-a reţinut că acesta nu face distincţie între natura patrimonială ori nepatrimonială a prejudiciului. O astfel de distincţie, nu se deduce nici din economia textului de la art. 999 C. civ. Rezultă deci, că prejudiciul nepatrimonial constituie, ca şi prejudiciul patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale, alături de fapta ilicită, de culpa autorului şi de raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Revenind la conţinutul deciziei de casare potrivit căruia pentru dovedirea suferinţei morale trebuie analizate elementele ce ţin de statutul personal şi moral al fiecărui individ, reţinem că reclamanta
C.B.M. deţinea şi deţine şi-n prezent funcţia de magistrat, este căsătorită şi are un copil. Astfel, în funcţie de criteriul domeniului personalităţii umane încălcate, prejudiciile încercate de reclamantă se situează în sfera personalităţii afective şi-a personalităţii sociale. Martorul C.T. a învederat că hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004 a
C.S.M. privind eliberarea din funcţia de magistrat a reclamantei a afectat relaţia de cuplu, cât şi relaţiile acesteia cu persoanele cunoscute. Aceasta era nervoasă, neglija problemele casei, cât şi pe minor. Datorită lipsei de comunicare – arată acesta — minorul familiei nu vorbeşte, mai arată martorul că prietenii o evită pe reclamantă, iar în relaţiile cu colegii de serviciu ai reclamantei se instalase o răceală. în plus, citarea reclamantei la C.S.M. pentru discutarea bunei sale reputaţii, a determinat pe soţ să-i reproşeze că ar fi avut relaţii extraconjugale.
Pe de altă parte, a arătat martorul, publicarea în presă a hotărârii de excludere din magistratură a determinat-o pe reclamantă să plece în oraşul B., din cauza atmosferei tensionate create la Parchetul de pe lângă Judecătoria Z., buna reputaţie a acesteia fiind afectată. Martora S.I.V. a relevat că după excluderea din magistratură reclamanta era nervoasă, neglija copilul, iar relaţia de cuplu a acesteia s-a schimbat.
Se mai precizează că, anterior datei de 8 septembrie 2004, minorul a fost crescut în majoritatea timpului de bunicii materni. Legat de plecarea reclamantei de la parchetul de pe lângă Judecătoria Z. la cel de pe lângă Judecătoria B., urmare a delegării, a precizat martora că au fost consecinţa discuţiilor celor din jur cu privire la excluderea ei din magistratură.
în fine, martora L.T. a arătat că relaţiile sociale ale reclamantei au fost lezate, datorită situaţiei de la serviciu, a lipsurilor materiale şi a stării psihice. în plus, excluderea din magistratură l-a afectat şi pe minor, întrucât mama sa l-a neglijat, ocupându-se mai mult de rezolvarea problemelor sale profesionale şi lăsându-1 în final în grija bunicii materne.
Legat de publicarea în presă a articolului privitor la excluderea din magistratură a reclamantei, martora a precizat că prietenii şi colegii au comentat că aceasta a săvârşit o faptă gravă.
Sintetizând depoziţiile martorului, reclamantei i-au fost cauzate suferinţe psihice, determinate de alterarea relaţiei cu soţul său şi cea a relaţiei cu fiul său, persoane de care este legată printr-o puternică afecţiune, aşa numitele prejudicii indirecte sau „ prin ricoşeu”.
în ceea ce priveşte domeniul personalităţii sociale, prejudiciul adus reclamantei vizează onoarea, cinstea, demnitatea şi reputaţia reclamantei.
Revenind la elementele răspunderii civile delictuale, apreciem că fapta culpabilă a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturi a constat în emiterea de către aceasta a hotărârii nr. 138 din 8 septembrie 2004, cu consecinţa excluderii sale din magistratură încălcându-se dispoziţiile art. 21 lit. d) din O.U.G. nr. 96/ 2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă.
în fine, probaţiunea administrată a evidenţiat strânsa relaţie de cauzalitate existentă între fapta ilicită şi prejudiciile încercate de reclamantă, împrejurarea că excluderea din magistratură a perturbat grav viaţa privată şi existenţa socială a reclamantei. Cât priveşte echivalentul valoric al daunelor morale acestea, prin natura lor, nu sunt susceptibile de comensurare bănească, obiectul prejudiciului – dreptul subiectiv vătămat – fiind inestimabil.
Concluzionând, reţinute fiind elementele răspunderii civile delictuale, Curtea a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta C.B.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 20 000 RON, ca pretium doloris, sumă acceptată ca satisfăcătoare.
