Astfel, potrivit art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006, „Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia”.
Din simpla lecturare a textului legal citat este evident că acesta permite creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, cum este în speţă creditorul A.G., să „înlocuiască” (termenul corect fiind, însă, „desemneze”) doar pe administratorul judiciar numit provizoriu.
Prin urmare, decizia unui astfel de creditor poate fi luată în condiţiile art. 19 alin. (21) doar o singură dată, pentru că, odată „înlocuit” administratorul judiciar provizoriu, în procedură nu mai există un administrator provizoriu.
Dispoziţiile legale sus-citate nu pot fi aplicate de fiecare dată când creditorul cu peste 50% din valoarea totală a creanţelor doreşte să înlocuiască administratorul judiciar, legea având norme speciale pentru alte situaţii de înlocuire decât aceea a administratorului provizoriu.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3918 din 4 decembrie 2013
La data de 4.09.2013 creditoarea P.B. România SA a formulat contestaţie în cadrul dosarului de nr. 1106/1259/2012 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeş, privind insolvenţa debitoarei SC C.U. SRL, împotriva deciziei nr. 1/23.08.2013 a creditorului A.G., prin care s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti SPRL, confirmat de judecătorul sindic, cu practicianul în insolvenţă Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 24.09.2013, judecătorul sindic a respins contestaţia şi a dispus înlocuirea administratorului judiciar Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti cu Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I. Totodată, a dispus încetarea atribuţiilor administratorului judiciar Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti. În motivarea hotărârii, s-a arătat că decizia nr. 1/23.08.2012 a fost emisă de creditorul care deţine peste 50% din creanţe, în condiţiile art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006. În cauză, la deschiderea procedurii a fost numit administrator judiciar provizoriu CAPI M. şi I., confirmat în adunarea creditorilor din 18.10.2012. În adunarea creditorilor din data de 28.05.2013 s-a decis înlocuirea administratorului judiciar CAPI M. şi I., desemnat definitiv, cu administratorul judiciar Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti. Susţinerea că această decizie, luată cu 93,4% din masa credală, nu poate fi schimbată prin decizia creditorului majoritar ce deţine 50,98% din masa credală nu poate fi avută în vedere., deoarece legea nu acordă drept de preferinţă deciziei luate în adunarea creditorilor potrivit art. 19 alin. (2) din sau deciziei luate de creditorul majoritar în condiţiile art. 19 alin. (21). Efectele celor două tipuri de hotărâri sunt aceleaşi. Ca atare, pentru identitate de raţiune, contestaţia se impune a fi respinsă.
Împotriva încheierii a formulat recurs creditoarea contestatoare P.B. România SA, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând desfiinţarea acesteia şi a deciziei creditorului A.G. nr. 1/23.08.2013, cu consecinţa anulării înlocuirii administratorului judiciar confirmat Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti, pentru următoarele motive: a) este nelegală şi inadmisibilă înlocuirea, în temeiul art. 19 alin. (21), de către creditorul care deţine peste 50% din masa credală, a unui administrator judiciar confirmat de judecătorul sindic; b) practicianul în insolvenţă Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I. nu mai putea fi numit administrator judiciar în procedura de faţă din cauza numeroaselor şi gravelor încălcări ale îndatoririlor legale şi incompatibilităţii practicianului I.E.S., de care a luat act şi instanţa (din aceste motive a fost şi schimbat de adunarea creditorilor la 28.05.2013, inclusiv de creditorul A.G. votând pentru înlocuire); c) este încălcat flagrant principiul colectivităţii şi concursualităţii procedurii insolvenţei, ceilalţi creditori fiind prejudiciaţi de decizia creditorului A. La data de 5.11.2013 recurenta a depus completare la motivele de recurs, întrucât cererea iniţială de recurs a fost depusă înainte ca motivarea hotărârii recurate să fie publicată. Recurenta a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi ignoră prevederile imperative ale Legii nr. 85/2006 în privinţa procedurii numirii/înlocuirii/confirmării administratorului/lichidatorului judiciar. Astfel, în mod greşit a aplicat judecătorul sindic regulile privind numirea administratorului judiciar provizoriu la înlocuirea administratorului judiciar confirmat.
Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti a depus note de şedinţă, solicitând în esenţă admiterea recursului. Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I., actual MIT I. SPRL, a invocat în scris excepţia tardivităţii contestaţiei creditoarei P.B. România SA împotriva deciziei creditorului A.G. nr. 1/23.08.2013. Ulterior, în dezbaterile orale, a invocat şi lipsa calităţii de reprezentat al Casei de avocatură I.K. R. & P.-C., R. & I. SPARL pentru recurentă.
Examinând excepţia de tardivitate a contestaţiei creditoarei P.B. România SA împotriva deciziei creditorului A.G. nr. 1/23.08.2013, Curtea constată că aceasta nu este fondată. Astfel, decizia respectivă a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 13943/26.08.2013, iar contestaţia a fost formulată la data de 28.08.2013, deci în termenul legal de 3 zile prevăzut de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. Cât priveşte calitatea de reprezentant al casei de avocatură sus-precizate pentru recurentă, excepţia invocată de Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I., actual M. INSOLV SPRL, a rămas fără obiect, întrucât la dosar a fost depus din partea recurentei înscris prin care declară şi îşi însuşeşte recursul formulat de reprezentantul convenţional Casa de avocatură I.K. R. & P.-C., R. & I. SPARL, precum şi contestaţia şi concluziile acestuia.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006, „Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia”. Din simpla lecturare a textului legal citat este evident că acesta permite creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, cum este în speţă creditorul A.G., să „înlocuiască” (termenul corect fiind, însă, „desemneze”) doar pe administratorul judiciar numit provizoriu. Prin urmare, decizia unui astfel de creditor poate fi luată în condiţiile art. 19 alin. (21) doar o singură dată, pentru că, odată „înlocuit” administratorul judiciar provizoriu, în procedură nu mai există un administrator provizoriu. Dispoziţiile legale sus-citate nu pot fi aplicate de fiecare dată când creditorul cu peste 50% din valoarea totală a creanţelor doreşte să înlocuiască administratorul judiciar, legea având norme speciale pentru alte situaţii de înlocuire decât aceea a administratorului provizoriu. În speţă, administratorul Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I., numit provizoriu prin hotărârea de deschidere a procedurii, a fost confirmat în prima adunare a creditorilor din data de 18.10.2012 exclusiv prin votul creditorului A.G. La data de 5.03.2013 judecătorul sindic a „luat act” de confirmarea administratorul judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I. de către adunarea creditorilor Adunarea Creditorilor din 18.10.2012. Ulterior, adunarea creditorilor din data de 28.05.2013 a hotărât înlocuirea administratorului judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I. cu Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti, hotărârea fiind publicată în BPI nr. 9504/30.05.2013. Prin încheierea din data de 2.07.2013, în temeiul art. 19 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a „confirmat” noul administrator judiciar Casa de Insolvenţă T. Filiala Bucureşti, dispunând încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu, desemnat de instanţă, Cabinete Asociate de Insolvenţă „M. şi I.”. Încheierea a fost publicată în BPI nr. 13679/19.08.2013.
Se constată, astfel, că judecătorul sindic a permis adunării creditorilor să înlocuiască administratorul judiciar ce fusese confirmat în condiţiile art. 19 alin. (2) tot după procedura respectivă, deşi Cabinete Asociate de Insolvenţă „M. şi I.” nu mai era administrator provizoriu. Însă această din urmă hotărâre a judecătorului sindic este din momentul pronunţării şi nu a fost recurată, astfel că a devenit şi definitivă. De efectele ei trebuia să ţină seama creditorul cu peste 50% din creanţele înscrise în procedură, care, astfel, nu mai putea emite decizie în condiţiile art. 19 alin. (21) de schimbare pentru a doua oară a unui administrator judiciar care nu era provizoriu.
Concluzionând în sensul că este nelegală decizia creditorului A.G. de schimbare, în temeiul art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006, a administratorului judiciar care nu este cel desemnat provizoriu la deschiderea procedurii, Curtea constată că recursul este fondat. Ca atare, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C.proc.civ., a fost admis recursul creditoarei P.B. România SA şi a modificat încheierea în sensul admiterii contestaţiei creditoarei şi anulării deciziei nr. 1/23.08.2013, cu consecinţa menţinerii Casei de Insolvenţă T. în calitate de administrator judiciar.
(Judecător Gabriela Chiorniţă)
