ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1529
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: – –
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în Târgoviște, str. – – Bl.16,. B,.1,.27 județul D, împotriva sentinței civile nr.537 din data de 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL cu sediul în B,-, Clădirea H2, etaj 2, Biroul nr.1, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SRL reprezentată de , conform delegației depusă la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței la termenul anterior intimata pârâtă a invocat excepția tardivității recursului.
Consilier juridic depune la dosar concluzii scrise, după care având cuvântul pentru intimata pârâtă, reiterează excepția tardivității formulării recursului și solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat. În situația în care instanța înțelege să respingă excepția invocată, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă SC SRL solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se arată în esență că, clauza din Contractul individual de muncă referitoare la perioada de probă nu este una abuzivă ci este una perfect legală în acord cu dispozițiile legale ale art. 17, 31 și 73 din Legea nr. 53/20043 din Codul muncii. De asemenea decizia de notificare supusă contestației conține atât motivele de drept cât și motivele de fapt ale concedierii însăși valabilitatea perioadei de probă și posibilitatea angajatorului de a se dezice în această perioadă de salariat constituind motivarea deciziei. Decizia contestată reprezintă în același timp și notificarea de renunțare în perioada de probă la serviciile salariatului, legea neobligând la respectarea unei anumite forme sau unei numite condiții pe care trebuie să îmbrace această notificare scrisă, singura
condiție fiind ca aceasta să fie scrisă și comunicată în interiorul perioadei de probă.
În concluzie, avându-se în vedere aceste considerente, se solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 121/120/12.01.2009 reclamanta – a chemat în judecată pe pârâta SC” ” SRL pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea deciziei 98/15.12.2008 privind concedierea reclamantei comunicată la 17.12.2008 ca fiind nelegală și netemeinică; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la care reclamanta era îndreptățită de la data concedierii 15.12.2008 și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată.
Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale în cuantum de 100 Euro pentru disconfortul creat prin abuz de drept, obligarea acesteia la daune cominatorii de 1% pe zi întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a despăgubirilor; obligarea pârâtei la plata salariului pe perioada în care a lucrat în cuantum de 300 lei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la 02.12.2008 reclamanta a semnat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, acest contrat nu a fost comunicat reclamantei și nici fișa postului, deci încheierea contractului s-a făcut în urma unei verificări scrise, prin care reclamanta a fost selectată dintre mai mulți candidați la postul de operator calculator electronic și de rețele. Pe 17.12.2008 se impunea susținerea unui examen de finalizare a perioadei de probă, însă contractul de muncă i-a fost desfăcut abuziv întrucât reclamanta a sesizat conducerea unității cu aspecte negative în cadrul firmei.
S-a considerat discriminată în raport cu ceilalți salariați. S-a arătat că decizia de concediere nu a fost motivată în fapt, nu s-au respectat prevederile din contract, în sensul că nu a fost notificată în vederea desfacerii contractului, decizia nu a precizat numărul contractului de muncă și nu a fost motivată nici în drept.
La dosarul cauzei s-a depus decizia 98/15.12.2008, copie de pe sesizarea făcută de reclamantă către conducerea unității.
Prin întâmpinarea formulată societatea intimată a solicitat respingerea contestației reclamantei ca neîntemeiată.
S-a arătat că firma pârâtă a înregistrat contractul de muncă al reclamantei la în termen legal, iar susținerea unui examen de finalizare nu era obligatorie în cazul perioadei de probă în condițiile în care reclamanta a dat dovadă că nu posedă aptitudine de comunicare și interrelaționare cu clienții putând determina o periclitare a proiectelor și contractelor cu parteneri importanți.
Pârâta a apreciat că decizia de desfacere a contractului de muncă are valoarea unei notificări și a fost motivată cu trimitere expresă la disp. art. 31, art.61 și 73 din legea 53/2003. Perioada de probă are natura juridică a unei clauze legale de dezicere în favoarea ambelor părți și contractul de muncă poate înceta fără necesitatea vreunui preaviz.
S-au depus la dosar copie de pe declarația reclamantei din 09.01.2001 prin care a semnat că a primit copie de pe contractul individual de muncă și fișa postului, statul de salarii pentru luna decembrie 2008, semnat și de reclamantă, anexa 1 la dosarul personal, semnat de reclamantă, anexa 3 la manualul angajatului.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 537 din 2 martie 2009 respins acțiunea reținând în esență că reclamanta fiind în perioada de probă de 30 de zile subzistă o clauză de dezicere pentru angajator care poate să dispune material încetarea raporturilor de muncă, măsură care este legală, cum s-a procedat în speță.
Împotriva acestei sentințe reclamanta declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece măsura dispusă de angajator nu a avut la bază comiterea unei abateri disciplinare, ori o necorespundere profesională sau alte motive de fapt.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, disp.art. 3041cod pr.civilă și celelalte dispoziții incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.
În sensul disp.art. 31 alin. 4 din Codul Muncii, salariatul aflându-se în cadrul termenului legal de probă, angajatorul poate dispune rezilierea contractului individual de muncă fără preaviz și motivare, cu condiția respectării formei scrise a notificării – respectată în speță – cum de altfel s-a și statuat în practica judiciară și s-a opinat în doctrină.
Așa fiind, subzistând o clauză de dezicere pentru ambele părți ale raportului de muncă, concedierea poate avea loc, fără motivare și fără preaviz, astfel că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate, în sensul disp.art.304 și 3041cod pr.cvilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefundat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția tardivității recursului invocată de intimata pârâtă SC SRL.
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta domiciliată în Târgoviște, str. – – Bl.16,. B,.1,.27 județul D, împotriva sentinței civile nr.537 din data de 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL cu sediul în B,-, Clădirea H2, etaj 2, Biroul nr.1, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
– – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.TL/AV
2 ex/23.07.2009
dosar fond – al Tribunalului Dâmbovița
