A sustinut ca respectiva cerere trebuia sa fie admisa pentru ca, în conformitate cu clauza de la art. 1 din contractul de garantie imobiliara nr. 1388/2003 B.N.P. M.V., Bucuresti – ce a stat la baza înscrierii dreptului de ipoteca – termenul de constituire a ipotecii a expirat la data de 1 decembrie 2003.
A apreciat ca fiind aplicabila, în sensul admiterii cererii de radiere a ipotecii, dispozitia art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
În baza art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, sub nr. 7709/4.05.2006 O.C.P.I. Botosani a înaintat plângerea petentei spre competenta solutionare Judecatoriei Botosani, cauza fiind înregistrata sub nr. 10/193/15.05.2006 pe rolul acestei instante.
Prin sentinta civila nr. 3135 din 28 iunie 2006 Judecatoria Botosani a declinat competenta de solutionare a plângerii în favoarea Judecatoriei Dorohoi, pe care a indicat-o ca fiind competenta material si teritorial în baza art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Prin întâmpinare, G.I. Bucuresti a sustinut în primul rând ca petenta a dat o interpretare nereala clauzei art. 1 invocata, care nicidecum nu stabileste data de 1 decembrie 2003 ca termen de expirare a dreptului de ipoteca, ci fixeaza la respectiva data ultima scadenta de a obligatiilor asumate de debitor.
Pe de alta parte a sustinut ca art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 nu se refera la dreptul de ipoteca si, chiar daca s-ar interpreta contrar, oricum, respectiva norma de lege dispune ca radierea dreptului se face cu consimtamântul titularului, care în speta nu exista.
Prin sentinta civila nr. 1418 din 28 noiembrie 2006 Judecatoria Dorohoi a admis plângerea formulata de S.C. Botosani, încât a anulat încheierea nr. 3282 din 24 martie 2006 a O.C.P.I. Botosani si a radiat dreptul de ipoteca înscris sub nr. 1267 din 11 septembrie 2003 în favoarea G.I. asupra imobilelor cu nr. cadastral 1272 si 1269 descrise sub A+ si A+2 în C.F. nr. 2272/N a Municipiului Dorohoi.
Pentru a se pronunta astfel, judecatoria a retinut, în esenta, ca din interpretarea art. 1 alin. final din contractul de ipoteca autentificat sub nr. 1388 /11.08.2003 B.N.P. M.V., Bucuresti – ce a stat la baza înscrierii în cartea funciara a dreptului de ipoteca în discutie, în speta rezulta ca termenul ipotecii s-a împlinit la 1 decembrie 2003.
Altfel spus ca, prin consimtamântul dat la încheierea contractului de ipoteca, intimata creditoare a consimtit implicit si la radierea ipotecii înscrise în favoarea sa, la momentul împlinirii termenului, încât dispozitia art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 este îndeplinita în cauza.
Apelul pârâtei G.I. a fost admis prin decizia civila nr. 139A/25.06.2007 a Tribunalului Botosani, care a schimbat sentinta atacata, respingând, ca nefondata, plângerea, cu motivarea, în esenta ca singura ipoteza în care s-ar fi putut dispune radierea dreptului de ipoteca – în discutie este cea în care G.I. ar fi consimtit în acest sens, ori acest consimtamânt nu exista în speta.
Recursul declarat de petenta S.C. Botosani împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia nr. 448/12 noiembrie 2007 a Curtii de Apel Suceava – Sectia Civila, cu consecinta casarii acesteia, cu trimitere pentru rejudecarea apelului.
S-a retinut în motivarea instantei de recurs, în esenta, ca tribunalul practic nu a cercetat fondul cauzei, în conditiile în care nu a procedat la cercetarea si interpretarea contractului de ipoteca în discutie.
Astfel reinvestit cu rejudecarea apelului, cauza fiind înregistrata sub nr. 115/40/2008, Tribunalul Botosani – Sectia Civila, prin decizia nr. 101A/21 mai 2008, a admis apelul, cu consecinta schimbarii în totalitate a sentintei în sensul respingerii, ca nefondata, a plângerii petentei.
Pentru a hotarî astfel, instanta de apel a retinut, în esenta ca în momentul inscriptionarii dreptului de ipoteca, nu s-au facut nici un fel de mentiuni legate de existenta unui termen de expirare a garantiei, ca art. 1 din contractul de garantie imobiliara nr4. 1388/11.08.2003 nu se refera la un termen de expirare a ipotecii si ca, în realitate, garantia constituita se refera la întreaga perioada pâna la executarea datoriei exigibile din partea debitoarei, care nu a fost stinsa pâna în prezent.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petenta S.C. Botosani, în motivarea caruia a aratat, în esenta, ca potrivit contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1388/11.08.2003, data limita a garantiei este 01.12.2003 la care, ipoteca îsi înceteaza efectele devenind exigibila obligatia creditorului ipotecar de a elibera bunul de sub ipoteca, care nu este conditionata de îndeplinirea obligatiei debitorului de executare a datoriei, ca interpretând denaturat clauza contractuala referitoare la durata ipotecii, instanta a încalcat dispozitiile art. 969 si ca, oricum, în caz de îndoiala, potrivit prevederilor art. 983 Cod civil, clauzele contractuale trebuie interpretate în favoarea celui care se obliga, astfel încât singura concluzie care se impune este aceea de stingere a ipotecii la împlinirea termenului respectiv, 01.12.2003.
Criticile formulate se încadreaza în motivele de modificare prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila însa se dovedesc a fi neîntemeiate pentru urmatoarele considerente :
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, republicata, „drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, cu consimtamântul titularului dreptului, acest consimtamânt nu este necesar daca dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului aratat în înscriere [….]” iar în conformitate cu dispozitiile art. 1788 Cod civil „inscriptiile vor fi sterse sau reduse prin consimtamântul partilor interesate, capabile de a consimti la aceasta, sau în virtutea unei sentinte date în ultima instanta, sau care a dobândit puterea lucrului judecat [….]”.
Asadar, ca drept real de garantie asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii (art. 1746 Cod civil), stingerea ipotecii este conditionata de consimtamântul titularului acesteia, respectiv al creditorului obligatiei garantate, cu exceptia intervenirii decesului acestuia sau a împlinirii termenului ipotecii, înscris în cartea funciara.
Cum, în speta, pe de o parte dreptul de ipoteca înscris sub nr. 1267/11.09.2003 în C.F. nr. 2272/N a municipiului Dorohoi, în favoarea creditoarei G.I. în baza contractului de garantie imobiliara autentificat sub nr. 1388/11.08.2003 la BNP M.V. Bucuresti, îndeplineste conditia de fond ceruta de prevederile art. 1776 Cod civil, referitoare la determinarea sumei reprezentând contravaloarea datoriei pentru a carei executare este constituit respectiv, 939.652 dolari SUA (filele 5 – 7 si 16 dosar fond) si care nu a fost achitata de petenta debitoare, iar pe de alta parte, în cauza nu sunt date cazurile de exceptie în care, radierea ipotecii nu este conditionata de consimtamântul creditorului ipotecar (deces sau expirarea termenului ipotecii înscris în CF), în mod corect tribunalul a mentinut solutia OCPI Botosani, de respingere a cererii de radiere, prin respingerea ca nefondata a plângerii petentei, în lipsa consimtamântului creditorului ipotecar.
De altfel, în conditiile neîndeplinirii obligatiei de plata de catre petenta recurenta nici pâna în prezent, desi scadenta se situa la nivelul datei de 01.12.2003 dupa cum rezulta fara echivoc din interpretarea clauzelor contractuale, care statueaza totodata, textual, ca ipoteca se constituie „în scopul de a garanta executarea integrala a datoriei exigibile [….], conform contractului comercial” precum si faptul ca „termenul ipotecii” înseamna perioada cuprinsa între data notarizarii prezentului contract de ipoteca si data executarii integrale din partea debitorului a obligatiilor contractate, în mod corect tribunalul a apreciat ca stingerea ipotecii este conditionata de îndeplinirea obligatiei debitorului, ratiunea finala a existentei oricarei obligatii fiind executarea acesteia, iar garantarea obligatiei constituie o masura de a acestei executari.
Este adevarat ca, potrivit art. 969 alin. 1 Cod civil, conventiile au putere de lege între partile contractante, însa, în acelasi timp, acestea trebuie sa îndeplineasca cerinta legalitatii si sa fie executate cu buna credinta stiut fiind ca, potrivit art. 970 alin. 2 Cod civil „ele obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa”, iar în conformitate cu art. 982 Cod civil „toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dându-se fiecarei întelesul ce rezulta din actul întreg”. Cu referire la cererea de suspendare a judecarii recursului în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedura civila solutia respingerii acesteia se justifica pe de o parte, fata de caracterul dispozitiv al normei legale pe care s-a întemeiat iar pe de alta parte, fata de obiectul cauzei aflata în derulare pe rolul Judecatoriei Sectorului nr. 1 Bucuresti, neapreciata ca fiind o chestiune prejudiciala în aceasta faza procesuala.
Fata de cele ce preced, apreciind justificarea mentinerii înscrierii ipotecii pâna la data stingerii obligatiei principale si, prin urmare, ca nu sunt date motivele de nelegalitate invocate, neexistând nici din oficiu motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
