Neîndeplinirea condiţiilor cu privire la închiderea procedurii insolvenţei
art. 131 Legea nr. 85/2006
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul unde este înmatriculat.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 420 din 10 septembrie 2013
Prin sentinţa nr. 1008/04.04.2013, Tribunalul Bihor a admis cererea de închidere a procedurii formulată de lichidatorul judiciar B.G. şi, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC D. SRL cu sediul în comuna S., nr. 814, judeţul Bihor, şi radierea acestuia din registrul comerţului. În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenţei, a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi şi a încuviinţat plata onorariului acestuia. A dispus notificarea prezentei sentinţe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor sau Registrului Societăţilor Agricole, Registrului Asociaţiilor şi Fundaţiilor sau altor registre pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de . Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 3.04.2013 lichidatorul B.G., desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC D. SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului şi neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare. A reţinut că procedura concursuală a fost deschisă prin hotărârea nr. 1816/2012, că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei, că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin. (3) din Legea privind procedura insolvenţei, că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu, că cererea de închidere a procedurii a fost comunicată creditorilor, iar aceştia nu şi-au manifestat intenţia de a avansa sume pentru continuarea procedurii şi nici nu s-au opus la închiderea procedurii. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea A.A.A.S., solicitând casarea acesteia şi remiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea procedurii insolvenţei debitoarei, cu îndeplinirea tuturor formelor procedurale şi epuizarea tuturor etapelor procedurale.
În motivarea în drept a recursului, recurenta invocă prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.proc.civ., iar în motivarea în fapt a arătat că măsura închiderii procedurii este prematură, întrucât se impunea ca lichidatorul să verifice amănunţit şi să stabilească în ce mod a fost condusă societatea şi nu să se rezume la a constata că nu sunt bunuri în patrimoniu şi să ceară închiderea procedurii. Consideră că principala atribuţie a lichidatorului judiciar este aceea de a face demersurile necesare pentru a reconstitui actele societăţii pe baza cărora să întocmească ulterior un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la starea de insolvenţă. Or, lichidatorul judiciar nu a stăruit suficient în administrarea de probe şi nu a formulat o acţiune întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, nu a convocat adunarea creditorilor pentru a le aduce la cunoştinţă că nu intenţionează să formuleze o asemenea acţiune şi pentru a da astfel oportunitate creditorilor să analizeze în ce măsură se impune formularea unei asemenea acţiuni de către ei. Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurent, precum şi din oficiu, instanţa a constatat că acesta este fondat, fiind admis, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, prin sentinţa atacată s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestor dispoziţii legale, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul unde este înmatriculat. Or, în cauză, deşi judecătorul-sindic a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 131, aceste condiţii nu sunt îndeplinite şi în mod nelegal s-a dispus închiderea procedurii. Astfel, în cauză s-a deschis procedura de insolvenţă la cererea debitoarei, aceasta anexând cererii de deschidere o listă a bunurilor pe care le deţine în patrimoniu în cuprinsul căreia menţionează că deţine o hală de producţie în localitatea S., judeţul B., înscrisă în CF 157 nr. top. 328/1 S., în valoarea contabilă de 150.480 lei. În raportul de activitate depus la dosar la data de 11.01.2013, lichidatorul judiciar arată că averea debitoarei a fost inventariată la data de 11.10.2011, ocazie cu care s-a identificat o hală de producţie în localitatea S. nr. 814, cu o valoare de inventar de 150.480 lei. Totodată, lichidatorul judiciar arată că s-a solicitat şi efectuat evaluarea de un evaluator ANEVAR, stabilindu-se valoarea de piaţă a acestui imobil în vederea vânzării la licitaţie publică deschisă cu strigare. Totodată, se arată că s-a convocat adunarea creditorilor pentru data de 11.02.2013 în vederea aprobării raportului de evaluare şi a regulamentului de vânzare. Lista de inventar, raportul de evaluare şi regulamentul de vânzare nu au fost depuse la dosarul cauzei. La termenul de judecată din data de 24.01.2013, judecătorul-sindic a amânat cauza pentru continuarea demersurilor din cadrul procedurii.
Cu toate acestea, la următorul termen de judecată lichidatorul judiciar a depus la dosar cerere de închidere a procedurii, arătând că niciunul din creditori nu se oferă să avanseze sume de bani pentru continuarea procedurii, însă la capitolul „situaţia patrimonială a debitoarei” arată că aceasta dispune de imobilizări corporale şi necorporale. Mai arată însă că Primăria S. a comunicat că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu. Instanţa a constatat astfel că judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii, deşi în patrimoniul debitoarei exista imobilul hală de producţie, acesta nu fusese valorificat şi, faţă de valoarea lui contabilă, acoperea şi creanţele înscrise în tabelul de creanţe şi cheltuielile de procedură. S-au încălcat astfel dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege pentru a se dispune închiderea procedurii.
Faţă de cele reţinute, instanţa, admiţând recursul, a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei la instanţa de fond – judecătorul-sindic în vederea continuării procedurii şi efectuarea tuturor demersurilor pentru valorificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei şi plata creanţelor.
