C. proc. civ.. art. 364 lit. h) şi i)
Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. privitor la aplicabilitatea art. 364 lit. i) C. proc. civ. este neîntemeiat.
Criticile privind interpretarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din contractul de antrepriză şi ale art. 11 din legea părţilor, rcspectiv a datei de la carc a operat rezilierea, existenţa ori inexistenţa procesul ui-verbal de recepţie a lucrărilor şi, în fine, calculul corect ori incorect al penalităţilor datorate de SC F. SA, sunt aspecte ce vizează fondul pricinii, rcspectiv capacitatea şi modul de interpretare a clauzelor contractuale, cu alte cuvinte, o greşeală de judecată a arbitrilor, altele decât cele limitativ enunţate la art. 364 C. proc. civ.
Or, corect, a apreciat tribunalul că acţiunea în anulare este o calc de atac, şi nu o acţiune propriu-zisă de soluţionare a litigiului, reinterpretarea clauzelor contractuale purtând forma obiectul controlului instanţei judecătoreşti doar dacă s-ar admite mai întâi acţiunea şi apoi s-ar pronunţa pe fond, conform art. 366 alin. (I) teza a II-a C. proc. civ.
Prin urmare, pornind de la raţiunea potrivit cu care relaţiile contractuale dintre părţi sunt guvernate de principiul libertăţii de voinţă, corect s-a apreciat că faptul în sine de a interpreta clauzele contractuale pe baza elementelor stabilite de cătrc părţi în contract nu constituie o încălcare a legii în sensul art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Astfel, motivarea instanţei nu e străină de natura pricinii şi nici nu e dată cu încălcarea art. 969, art. 970. art. 1169 C. civ.. respectiv ale art. 35810, art. 360 alin. (1) C. proc. civ.
în accepţiunea legiuitorului, soluţionarea litigiului la Tribunalul arbitral constituie o judecată în fond, iar acţiunea în anulare o calc de atac, şi nu o reexaminare cu caracter dcvolutiv.
Invocarea greşitei aplicări a legii ori motivarea străină de natura pricinii raportat la aplicabilitatea art. 364 lit. h) C. proc. civ. nu este întemeiată.
Astfel, criticile privitoare la legalitatea şi temeinicia sentinţei civile nr. 1523 din 23 februarie 2007 exced prezentului cadru procesual. în mod greşit se susţine că raţiunile tribunalului, carc a apreciat că existenţa a două titluri executorii, rcspectiv stabilirea calităţii de debitor a SC F. SA prin hotărârea arbitrală nr. 12 din 29 mai 2007, având totodată calitatea de creditor prin sentinţa civilă nr. 1523 din 23 februarie 2007 a Judecătoriei Braşov, ar face inaplicabile dispoziţiile hotărârii Tribunalului arbitral. Or, dubla calitate de debitor şi creditor a părţilor justifică compensarea, conform art. 1143 şi art. 1144 C. civ., dispoziţiile hotărârii arbitrale putând fi aduse. în consecinţă, la îndeplinire.
Prin urmare, conform art. 312 alin. (I) C. proc. civ.. Curtea a respins recursul reclamantei SC F. SA formulat împotriva sentinţei civile nr. 3722 din 21 noiembrie 2007,
pronunfată de Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de administrativ, pe carc a menţinut-o ca temeinică şi legală.
C A. Braşov, s. com., dec. nr. 174 din 22 aprilie 2008, inJurindex
